Început de iarnă la Curtea de Argeș

  • Localitatea Curtea de Argeș este străbătută de Drumul Național 7C, care traversează Munții Făgăraș, unind orașele Pitești și Sibiu. Situată la o altitudine de 450 metri, urbea înconjurată de dealurile Muscelele Argeșului măsoară o suprafață de mai puțin de 100 kmp, însă păstrează unele dintre cele mai importante edificii medievale din Țara Românească.
  • Aici s-au născut domnitorii Neagoe Basarab, Vlaicu Vodă și Mircea cel Bătrân, localitatea fiind totodată cea dintâi capitală a Țării Românești. Neagoe Basarab a unit pentru prima oară toate cnezatele și voievodatele dintre Carpați și Dunăre, învingând armata Regelui Carol Robert al Ungariei la Posada, în anul 1330. Sub domnia lui Mircea cel Bătrân, Curtea de Argeș a devenit principalul centru politic, economic și cultural al Țării Românești.
  • Curtea de Argeș a căpătat statut de ”oraș regal” în 1886, atunci când Regele Carol I a desemnat Catedrala Mănăstirii Curtea de Argeș drept necropolă domnească. Ca urmare a acestei decizii, a construit calea ferată care leagă Curtea de Argeș de Pitești și București, dând în folosință impresionanta gară a orașului, care a fost ridicată după un proiect al arhitectului Elie Radu.
  • Pe teritoriul municipiului Curtea de Argeș se află șaisprezece monumente istorice de interes național, printre cele mai importante numărându-se Mănăstirea Argeșului, Biserica Domnească, Biserica Drujești, Gara Curtea de Argeș, ruinele Bisericii Sân Nicoară, Muzeul Municipal sau Biserica Olari.
Publicitate

Salina Ocnele Mari

  • Mina turistică Ocnele Mari este situată în localitatea cu același nume, la 8 km distanță de orașul Râmnicu Vâlcea, într-o zonă pitorească, cu tradiție în turismul balnear.
  • Exploatarea zăcământului de sare gemă, în lungime de 7,5km și în lățime de 3km, s-a realizat din cele mai vechi timpuri, în zonă fiind descoperite ciocane și topoare de minerit, aparținând culturii epocii neolitice, bronzului și primei epoci a fierului.
  • Conform descoperirilor arheologice, în zonă s-a aflat vestitul centru tribal dacic Buridava. După cucerirea romană, exploatarea zăcământului de sare a continuat, castrul roman de la Stolniceni fiind construit pentru a controla regiunea. Exploatarea de la Ocnele Mari a căpătat un avânt deosebit în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, devenind un monopol important, aducător de venituri.
  • Prima salină sistematizată (Mina Sf.Ioan Vechi) a fost deschisă în anul 1836, iar în anul 1937 s-a deschis Mina Pavel, ca urmare a săpării puțului Sf. Petru (1926 – 1936), mină în care s-a folosit pentru prima oară haveza (mașină construită pentru tăierea straturilor de minereu).
  • În anul 2009, într-unul din orizonturile în care exploatarea s-a încheiat, a fost amenajată o zonă turistică, în care accesul vizitatorilor se face prin utilizarea microbuzelor, de la suprafață până în interiorul salinei. Aici au fost amenajate, pentru petrecerea timpului liber, printre altele, spații comerciale, mese de ping-pong, terenuri de joacă pentru copii, pistă de karting, teren de baschet, cinematograf, biserică, sală de fitness, cramă și restaurant.

Vulcanii Noroioși

  • La aproape 20 km depărtare de orașul Buzău, pe malul drept al râului cu același nume, se află singurul complex cu aspect vulcanic din România, dezvoltat aparent misterios, într-un spațiu geografic ai cărui munți s-au format exclusiv prin procesul de încrețire a scoarței terestre.
  • Atractivele formațiuni aflate în apropierea DN10, ce leagă Buzăul de Brașov, au fost remarcate pentru prima oară de un om de știință francez, cu ocazia unor prospecțiuni petroliere în anul 1867. Cea dintâi descriere a regiunii, elaborată de un cercetător român, a fost publicată 15 ani mai târziu. Ea aparține geologului Grigore Cobălcescu.
  • Formarea vulcanilor noroioși în Subcarpații Buzăului s-a datorat emanațiilor de gaze din zonele cutate, care au adus astfel noroiul la suprafață. Cele trei areale din zona Berca – Arbănași, situate la altitudini joase, între 280 și 340 metri, se numesc Pâclele Mari, Pâclele Mici și Pâclele de la Beciu. Peisajul ireal, selenar, lipsit de vegetație, s-a format ca urmare a despăduririlor intense, alunecărilor de teren, scurgerilor de noroi și ploilor torențiale.
  • Salinitatea ridicată din jurul vulcanilor a făcut ca în acest spațiu să se dezvolte o vegetație rar întâlnită, caracteristică silvostepei și zonei central-asiatice.  

Mănăstirea Humor

  • Construită în anul 1530, la 5 km depărtare de localitatea Gura Humorului, Mănăstirea Humor a fost înscrisă începând cu 1993, alături de alte șapte biserici moldovenești, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în grupul ”Bisericile pictate din nordul Moldovei”.
  • În anul 1535 biserica avea să fie pictată, atât interior, cât și exterior, de o echipă de meșteri zugravi ce reușeau să dezvolte unul dintre cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii.
  • În timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400 – 1432) fusese construit în apropiere primul lăcaș de cult din piatră, care avea să fie jefuit de tătari în 1527. Rămășițele acestuia, dărâmat apoi din cauze necunoscute, mai pot fi observate și în prezent, la o distanță de 400 metri de biserică.
  • Pridvorul deschis, cu patru arcade și lipsa turlei reprezintă particularitățile arhitecturale ale acestei biserici, elementele de factură gotică vizibile în ancadramentele ferestrelor fiind prezente și în portalul de la intrare, dar și în firidele cu care sunt decorate cele trei abside laterale.
  • În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu a împrejmuit biserica cu ziduri de piatră și a construit un turn în plan pătrat, cu latura de 8 metri și 3 etaje, în incinta complexului mănăstiresc. Turnul avea rol defensiv, în încăperile de la etaj refugiindu-se apărătorii complexului pe timp de război.

Cheile Sohodolului

  • Formând un impresionant peisaj carstic, de-a lungul a aproape 12 km, în interiorul Munților Vâlcan, Cheile Sohodolului capătă formă începând din localitatea Runcu, pe un traseu ce poate fi străbătut cu autoturismul, cu bicicleta sau la pas, presărat cu peșteri, grote, marmite și tunele. Râul Sohodol izvorăște din apropierea Vârfului Siglăul Mare (1.682 metri).
  • În cea mai spectaculoasă trecătoare din partea de sud a țării, clima blândă și solul propice au format un ecosistem bogat floral și faunistic. Condițiile geomorfologice au permis apariția unor forme sălbatice de vișin și liliac, precum și înmulțirea anumitor specii de păsări rare, șerpi sau pești. Rezervația naturală, întinsă pe o suprafață de 35 hectare a fost declarată arie protejată în anul 2.000.
  • Cheile Sohodolului reprezintă locul ideal pentru cei care vor să practice alpinismul, datorită existenței a numeroase trasee speciale. Tot aici, peșterile și avenele verticale oferă surprize plăcute celor pasionați de speologie.
  • În zona cheilor au fost filmate în anul 1983 mai multe scene din filmul ”Trandafirul galben”, care îi avea ca protagoniști pe actorii Florin Piersic, Marga Barbu și Ion Dichiseanu.

Cetatea Neamț

  • În localitatea Târgu Neamț, la 50 km distanță de orașul Piatra Neamț și la 110 km de Iași, a fost ridicată la o altitudine de 480 metri, de către domnitorul Petru I Mușat (1367 – 1368) și ulterior fortificată de către Ștefan cel Mare, Cetatea Neamț. Aceasta făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova, în perioada apariției pericolului otoman.
  • Istorici, precum A.D.Xenopol, B.P. Hașdeu sau Dimitrie Onciul au avansat ipoteza construirii Cetății Neamț de către cavalerii teutoni, un argument fiind însăși denumirea acesteia. Totuși, nu au fost descoperite mărturii arheologice care să susțină o astfel de afirmație. În letopisețul său, Grigore Ureche afirma că unele cetăți din Moldova, printre care și cea din Târgu Neamț, au fost ridicate de către genovezi.
  • La sfârșitul secolului al XVII-lea, în timpul domniei lui Constantin Cantemir, oastea poloneză condusă de regele Ioan al III-lea Sobieski a întreprins o incursiune în Principatul Moldovei, asediind și Cetatea Neamț. Dimitrie Cantemir și Costache Negruzzi au relatat în scrierile lor acest moment important din istoria Moldovei.
  • După războiul austro-turc (1716-1718) otomanii i-au cerut domnitorului Mihai Racoviță să distrugă Cetatea Neamț, acesta îndeplinindu-le porunca. Părăsită din secolul al XVIII-lea și ignorată de domnitorii fanarioți timp de mai bine de un secol, fortificația a intrat într-o stare avansată de degradare, o bună parte dintre ziduri fiind desprinse de căre locuitorii din zonă, pentru a-și construi case și beciuri. În anul 1866 a fost declarată monument istoric. În perioada 2007 – 2009 cetatea a fost reabilitată cu fonduri europene.

Mănăstirea Dintr-un Lemn

  • Mănăstirea Dintr-un Lemn se află în satul Frâncești, la mai puțin de 30 km de Râmnicu Vâlcea și la 200 km distanță de București. Cea mai veche mărturie despre acest lăcaș de cult a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoțit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile acestuia prin Țările Românești între anii 1653-1658.
  • Acesta afirmă că un călugăr ar fi găsit o icoană a Fecioarei Maria în scorbura unui stejar secular. În acel moment, călugărul ar fi auzit o voce, care l-a îndemnat să zidească un lăcaș de cult.  Icoana se păstrează și  în prezent în biserica de piatră a mănăstirii. În baza acestei tradiții, așezarea monahală poartă denumirea Dintr-un Lemn.
  • Construită chiar pe locul stejarului purtător de icoană, după toate probabilitățile pe la mijlocul secolului al XVI-lea, bisericuța din lemn este lucrată din bârne groase, încheiate în coadă de rândunică. Are o formă dreptunghiulară, cu o lungime totală de 13 metri, o lățime de 5.50 metri și o înălțime de aproximativ 4 metri. Are un pridvor deschis, fără turlă.
  • În 1715 Ștefan Cantacuzino restaurează în întregime clopotnița mănăstirii, situată la intrarea în incinta principală și în Casa Domnească. După restaurarea din 1938-1940, făcută de Ministerul Aerului și Marinei, acest ansamblu monahal devine, în mod simbolic, altar pentru aviatori si marinari.

Rimetea

  • La 50 km distanță de orașul Alba Iulia se află una dintre cele mai frumoase localități românești, exemplu de dezvoltare pentru multe localități cu potențial turistic din țară.
  • Localitatea Rimetea s-a numit până în primele decenii ale secolului XX Trascău, purtând numele formidabilei formațiuni muntoase la poalele căreia se află. Un impresionant perete de stâncă, cunoscut și sub denumirea Piatra Secuiului, înfrumusețează aspectul așezării, ce numără aproape un mileniu de locuire neîntreruptă.
  • Zona, populată încă din perioada romană, este menționată documentar pentru prima oară în anul 1257, fiind renumită pentru exploatarea și prelucrarea fierului, autoritățile ridicând-o la rang de oraș timp de trei, patru secole în perioada medievală.
  • În secolul XXI, în mai puțin de două decenii, localitatea a trecut, din punct de vedere economic, de la un model bazat preponderent pe agricultură la o economie profitabilă, în care serviciile turistice au în prezent o pondere importantă.
  • Cu ajutorul unor ONG-uri implicate în dezvoltarea zonei, localnicii au reușit să restaureze peste 100 de clădiri de secol XVII-XIX, astfel că în anul 1999 comuna este distinsă cu premiul ”Europa Nostra” al Comisiei Europene, pentru conservarea patrimoniului cultural și material. Un an mai târziu, Oficiul Național al Monumentelor Istorice desemnează localitatea Rimetea zonă arhitecturală și urbană protejată.

Castelul Iulia Hașdeu

  • Iulia Hașdeu, fiica scriitorului și istoricului Bogdan Petriceicu Hașdeu, a trăit doar 18 ani, fiind una dintre numeroasele victime ale tuberculozei la începutul secolului al XIX-lea. Despre ea se spunea că, la vârsta de doi ani știa să citească, la opt ani vorbea curent trei limbi străine, la 16 ani având să se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din Sorbona, pe parcursul scurtei sale vieți scriind poezii, proză și teatru în limba franceză.
  • Între anii 1894 și 1896, la șase ani de la moartea fiicei sale, B.P.Hașdeu a ridicat, pe un teren achiziționat în localitatea Câmpina, Castelul Iulia Hașdeu, după planuri desenate de el însuși, inspirate, după cum afirma, chiar de spiritul copilei. B.P.Hașdeu a trăit aici zece ani, între anii 1897 și 1907.
  • La interior, monumentul este decorat cu frescă si stuco-marmură, în diferite culori. În turnul din partea stângă al edificiului se află salonul de primire și sufrageria, ambele săli având ca decorații coloane cu capiteluri. În sufragerie, se află portretele de familie, pictate pe zid, încercuite de coroane cu lauri. În turnul din partea dreaptă se găsesc : biroul savantului, camera de zi și camera pentru ședințele de spiritism. Camera pentru ședințele de spiritism era întunecoasă și pe pereți erau pictate simboluri : un cap de înger, un triunghi, un fluture, după cum apar într-o fotografie a picturii murale originale.
  • Castelul Iulia Hașdeu a fost introdus în circuitul cultural și turistic în luna februarie 1995. Până în prezent, zeci de mii de turiști l-au vizitat, dornici să cunoască fascinanta istorie a edificiului simbolic creat de „cel mai învățat român din secolul al XIX-lea”, așa cum îl caracteriza Mircea Eliade pe Bogdan Petriceicu Hașdeu.

Barajul și Lacul Vidraru

  • Situat între Munții Ghițu și Frunții, Barajul Vidraru și lacul cu același nume se află la mai puțin de 200 km distanță de București, pe Drumul Național 7C, mai cunoscut turiștilor sub denumirea Transfăgărășan.
  • La momentul inaugurării, în anul 1965, Barajul Vidraru era, ca mărime, al cincilea din Europa și al nouălea din lume, fiind format din 930.000 metri cubi de beton, cu o înălțime de 167 metri și o lungime a coronamentului de 307 metri. Este și în prezent cel mai înalt baraj în arc cu dublă curbură din România.
  • În apropierea barajului, la 7 km distanță, se află situată pe un vârf de munte Cetatea Poenari, reședință a domnitorului Vlad Țepeș, unde se poate ajunge parcurgând un drum cu peste 1.000 de trepte.
  • Lacul Vidraru, creat odată cu construirea barajului, are o suprafață de 880 hectare și o lungime de 12 km, cu o adâncime maximă de 155 metri în apropierea barajului. Pe suprafața lacului turiștii se pot plimba cu vaporașul, cu hidrobicicletele sau pot închiria bărci cu vâsle. Lacul Vidraru este al doilea lac artificial din țară, ca debit de acumulare, după Izvorul Muntelui (Bicaz).