Lună: decembrie 2021

O scurtă promenadă în Ploiești

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Mai degrabă un fost centru industrial, decât un obiectiv turistic, orașul Ploiești, municipiul de reședință al județului Prahova, se află la 60 km distanță de Capitală, putând fi, pentru cei care nu au vizitat această interesantă localitate, o alegere atractivă de week-end și nu numai.
  • De peste 150 de ani în Ploiești funcționează rafinării de petrol, această caracteristică economică generând în timpul celui De-al Doilea Război Mondial atacuri masive ale aviației sovietice, britanice și americane asupra întregii zone, dar și asupra orașului, arhitectura urbei fiind grav afectată.
  • Expresia ”o întorci ca la Ploiești” se datorează faptului că, până la construirea Gării de Vest în anii 30 ai secolului XX, trenurile care mergeau din București spre Ardeal, atunci când ajungeau în Gara de Sud, trebuiau să se deplaseze pe aceeași șină pe care veniseră pentru a schimba direcția, călătorii având impresia că se întorc înapoi din drum. Tot în Gara de Sud, scriitorul Constantin Dobrogeanu-Gherea avea să deschidă în 1882 un restaurant celebru, frecventat de nume importante ale epocii, precum Barbu Ștefănescu Delavrancea, Titu Maiorescu, I.L. Caragiale sau Alexandru Vlahuță.
  • În anul 1963 compozitorul Paul Constantinescu realiza ”Simfonia ploieșteană”, în același an profesorul Nicolae Simache punând bazele singurului muzeu din Europa de Est dedicat ceasului. Șase ani mai târziu, Ploieștiul avea să găzduiască primul festival de jazz din România, în incinta Palatului Culturii.
  • Hipodromul de trap din Ploiești a organizat primele curse de cai în anul 1961, la un an după ce a fost demolat hipodromul din București. Se spune că 200 de cai au fost mutați într-o singură zi de la București la Ploiești. În 2014 au fost demarate ample lucrări de modernizare și de extindere a hipodromului, care au fost finalizate doi ani mai târziu. Noua construcție deține două piste (trap și galop) și o cale de rulare pentru mașina arbitrilor, ambulanță sau alte servicii.
Publicitate

Muzeul Național al Satului București

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Deschiderea oficială a acestui muzeu în aer liber a avut loc în data de 10 mai 1936, în prezența Regelui Carol al II-lea. Meritul instituirii a aparținut profesorului Dimitrie Gusti, întemeietorul Școlii Sociologice din București, cel care timp de 10 ani, între 1925 și 1935, avea să organizeze campanii de cercetări monografice în numeroase sate românești.
  • La început, muzeul a dispus de 6,5 hectare de teren, în cadrul parcului Herăstrău, pe care au fost amplasate 33 de complexe autentice, transferate din satele cercetate: case cu anexe gospodărești, o biserică maramureșeană, troițe, fântâni, instalații tehnice și un scrânciob.
  • În prezent, patrimoniul muzeului numără aproape 50 de gospodării, patru biserici și două troițe, teascuri, prese, mori de apă și de vânt, ateliere de fierărie și olărie. Majoritatea construcțiilor sunt din perioada secolelor XVIII și XIX. Incendiile din septembrie 1997 și februarie 2002 au afectat o serie de monumente și obiecte de inventar. Lucrările de restaurare efectuate la construcțiile care au avut de suferit în urma acestor incidente au fost finalizate, iar o parte dintre monumente au fost redate circuitului de vizitare.
  • Constant, numeroși meșteri populari expun în cadrul galeriei de artă, dar și pe aleile muzeului, cu ocazia anumitor evenimente publice, picturi pe sticlă, mobilier lucrat manual, podoabe, piese din ceramică, textile, împletituri sau ouă încondeiate. Din librăria muzeului pot fi achiziționate pliante, ghiduri și albume turistice.

Sărbători de iarnă la Mănăstirea Sucevița

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Situată între localitățile Câmpulung Moldovenesc și Rădăuți, Mănăstirea Sucevița este atestată documentar în anul 1582, fiind ridicată în timpul domniei lui Petru Șchiopul și înscrisă, începând cu anul 1993, pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO, alături de alte șapte biserici pictate din nordul Moldovei.
  • Pictura exterioară a Mănăstirii Sucevița, ultimul mare monument al secolului al XVI-lea din Bucovina, este cea mai bine păstrată din grupul bisericilor moldovenești cu pictură exterioară. Pictura exterioară din partea răsăriteană se desfășoară pe trei abside, într-o singură perspectivă picturală, imensă, numită ”Cinul”, acest ansamblul fiind împărțit în șapte registre orizontale, care ilustrează ierarhiile cerești și pământești. Pe fațada sudică este pictat ”Arborele lui Ieseu” (genealogia lui Iisus).
  • Istoria mănăstirii Suceviţa este strâns legată de numele familiei Movileştilor. Avându-şi începutul într-un modest schit de lemn, atribuit călugărului Pahomie, prima aşezare monahală în acest spațiu a fost ulterior reprezentată de o biserică din zid, ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea de Gheorghe Movilă. Cel mai mare dintre fraţii Movilă a îmbrăcat haina călugărească la mănăstirea Probota, ajungând apoi mitropolit al Moldovei.
  • Arhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din zona Moldovei. Cu aspectul său de cetate medievală, generat de zidurile fortificate ce formează perimetrul complexului, Mănăstirea Suceviţa prezintă un caracter unic și impresionant, intensificat şi de pictura exterioară, a cărei prospețime a rezistat, timp de peste patru veacuri, trecerii timpului.

Memorialul Durerii – Sighetu Marmației

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței este format din Muzeul Sighet, organizat în incinta fostei închisori politice din Sighetu Marmației și Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului. Fundația Academia Civică, printr-un proiect propus Consiliului Europei de poeta Ana Blandiana, a preluat în 1993 ruina fostei închisori, pentru a o transforma în muzeu, care din 1977 fusese dezafectată și lăsată pradă degradării.
  • Încă din 1897 a existat în Si­ghet o închisoare de drept comun, devenită în primăvara anului 1950 loc de detenție pentru un număr de peste 100 de demnitari (politicieni, preoți, militari, ziariști sau isto­rici), condamnați la pedepse grele în urma unor procese su­perficial instru­mentate. Deși, mulți erau trecuți de 60 de ani, peni­tenciarul conside­rat „unitate de muncă specială” le oferea condiții insalubre, o hrană de o calitate îndoielnică și celule cu obloane, prin care nu puteau zări decât cerul.
  • Cinci ani mai târziu, în urma adoptării Convenției de la Geneva și a admiterii României în ONU, o parte dintre deținuți au fost eliberați și o altă parte transferați în închisori sau domicilii obligatorii. Până la grațiere, 54 dintre aceștia au murit însă la Sighet, prin­tre ei numărându-se personalități marcan­te ale vremii, precum Iuliu Maniu, Gheor­ghe I. Brătianu sau Constantin Argetoianu.
  • Clădirea este compusă din peste 70 de săli, spații de expoziție și de conferințe, însumând o pagină dintr-un trecut încă viu în memoria umanității. Fotografii, obiecte, scrisori și ziare din epoca socialistă s-au adăugat ce­lor 15.000 de pagini de carte realizate aici și unui număr de 3.000 de ore de înregistrări. Fiecare celulă urmează o ordine cronologi­că, respectând ambianța și documentația unei săli de muzeu.
  • La etajul întâi al vechii închisori, în celula nr.52, se află una dintre cele mai impre­sionante săli ale muzeului, intitulată „Fe­mei în închisoare”. Numele a 4.200 de fe­mei închise în temnițele comuniste au fost inscripționate pe pereții și pe tavanul sălii, iar într-o vitrină sunt prezentate obiecte aparținând unora dintre aceste persoane.
  • În curtea interioară a fostei închisori a fost construit în 1997 un spațiu de rugăciune subteran, iar pe pereții rampei de coborâre au fost gravate în andezit numele a aproape 8.000 de morți din lagărele de deportare și din închisorile comuniste românești.

Curtea Domnească din Piatra Neamț

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Ridicată în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, între anii 1468 și 1475, Curtea Domnească din Piatra Neamț cuprinde, într-un perimetru relativ redus, Biserica Sf. Ioan Botezătorul, Turnul lui Ștefan, Muzeul de Artă și Muzeul de Etnografie.
  • Având o lungime de 26 de metri și o înălțime de peste 11 metri, Biserica Domnească a fost finalizată în anul 1498, evidențiind elemente arhitecturale caracteristice stilului moldovenesc. Cel mai important edificiu din cadrul complexului a avut parte, la finalul secolului al XIX-lea, de mai multe reparații interioare și exterioare, fiindu-i montată și o nouă catapeteasmă.
  • Construit în anul 1499, Turnul lui Ștefan cel Mare este considerat și în prezent o imagine simbol a orașului Piatra Neamț, păstrându-se până în prezent în forma sa inițială. Pentru o lungă perioadă de timp, aceasta a fost cea mai înaltă construcție din oraș. Expoziția Curtea Domnească a fost inclusă în circuitul expozițional în anul 1986.
  • Clădirea Muzeului de Artă, creată în anul 1930 de o echipă de arhitecți italieni, deține prima colecție de artă a orașului, constituită prin donații și transferuri, între deceniile VI și VIII ale secolului XX.
  • Concepută în stil neoromânesc, similar unei locuințe tradiționale, clădirea Muzeului de Etnografie se remarcă prin elementele din lemn exterioare și prin acoperișul înalt, decorat cu lucarne.
  • Situată în apropierea Curții Domnești, cea mai spectaculoasă clădire, din punct de vedere arhitectural, a orașului Piatra Neamț, adăpostește începând cu anul 2005 Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni. Construită pe cinci niveluri, aceasta a aparținut între anii 1930 – 1948 primei bănci private din Piatra Neamț – Banca Petrodava.

Cetatea Făgăraș

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Cetatea Făgăraș, cel mai mare complex feudal aflat la poalele Carpaților Meridionali, a îndeplinit de-a lungul a peste cinci secole de existență mai multe scopuri, precum acela de fortăreață militară, de reședință princiară, garnizoană, închisoare și muzeu al regiunii în contemporaneitate.
  • Țara Făgărașului, un înfloritor și bogat domeniu medieval al Transilvaniei, avea în administrare la începutul secolului al XVII-lea peste 50 de sate. Loc de Dietă, cetatea a cunoscut etape distincte de dezvoltare. Ultimele lucrări de restaurare au fost realizate în perioada 1965 – 1977, căutând să redea castelului aspectul de secol XVII.
  • Acest ansamblu medieval, foarte bine conservat de-a lungul veacurilor, este înconjurat de un zid de apărare simplu și masiv, puternic marcat de patina vremii, ce adăpostește un castel de secol XVII, cu bastioane rectilinii, în stil italian și săli interioare de factură renascentistă.
  • Muzeul Țării Făgărașului a fost înființat în anul 1923, pe baza colecției etnografice a profesorului Valeriu Literat, unul dintre reprezentanții vieții culturale făgărășene în perioada interbelică. De profil mixt – artă, etnografie, istorie – muzeul cuprinde în patrimoniul său peste 17.000 de piese, grupate în 20 de colecții arheologice, numismatice, de carte românească, artă decorativă, ceramică populară, țesături și arme.

Printre nămeți, în Parcul Nicolae Romanescu

Publicat de Etichetat , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Cu cele 90 de hectare de zone verzi, spații împădurite și aproape 30 km de alei , Parcul Nicolae Romanescu din Craiova este unul dintre cele mai mari spații naturale amenajate pentru promenadă din Europa de Est și un reprezentativ monument de artă peisajeră din România.
  • Proiectul parcului, realizat de arhitectul francez Edouard Redont, a fost premiat cu Medalia de Aur în 1900, la Expoziția Internațională de la Paris. Trei ani mai târziu, parcul a fost inaugurat în prezența Regelui Carol I. Creat în stil romantic, acesta a fost inclus apoi pe lista monumentelor istorice. Până în anul 1930, parcul s-a numit Bibescu, după numele grădinii pe locul căreia a fost construit.
  • Inițial, Castelul Fermecat din incinta parcului era o clădire ce adăpostea sistemele de irigare pentru bazinele cu apă amenajate în jur, însă arhitectul francez a dorit să transforme locul într-un obiectiv turistic cu alură de basm. Podul Suspendat a fost construit încă de la început deasupra lacului, cablurile sale de susținere unind două culmi de deal, acesta devenind în timp o imagine reprezentativă a locului, dar și a Craiovei.
  • Hipodromul Craiova din incinta parcului, inaugurat în anul 1903, era folosit pentru curse de trap și de galop, la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial o zonă din fața tribunei fiind transformată în teren pentru concursuri de sărituri peste obstacole. Din anul 2000 aici nu s-au mai desfășurat concursuri importante, funcționând doar o școală de echitație.
  • Deschisă în anul 1906, Grădina Zoologică a adăpostit de-a lungul anilor numeroase specii de animale exotice, fiind una dintre cele mai mari grădini zoologice din țară. Un debarcader, o seră de 1.000 mp și un teatru de vară completează locațiile atractive din incinta Parcului Nicolae Romanescu.

Prima ninsoare la Mănăstirea Neamț

Publicat de Etichetat , , , , , , , Lasă un comentariu
  • La jumătatea distanței dintre orașele Piatra Neamț și Fălticeni, în Parcul Natural Vânători Neamț se află Mănăstirea Neamț, cel mai mare și cel mai vechi așezământ monahal din Moldova. Atestat încă din secolul al XII-lea, complexul este ridicat în jurul unei biserici ctitorite de Ștefan cel Mare în 1497.
  • Intrarea în incinta mănăstirii are loc printr-un gang pic­tat în frescă, aflat sub turnul clopotniță, des­chis printr-o poartă din lemn masiv da­tând din secolul al XVIII-lea. Clopotnița mănăstirii a fost construită în trei etape distincte, între anii 1407 și 1821.
  • La etajul de sud-vest al incintei se află biblioteca mă­năstirii, ce deține peste 18.000 de volume și manuscrise, aceasta fiind totodată cea mai mare și cea mai veche bibliotecă mănăstirească din România, având în trecut o contribuție importantă la dezvoltarea culturii și artei medievale românești. Cele mai vechi manuscrise datează din secolele XIV și XV.
  • Latura de nord a complexului se unește cu latura de est printr-un turn octogonal, specific fortificațiilor medievale. Întregul com­plex a fost restaurat în anul 1997, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la ctitorire. Baptisteriul, aflat vizavi de intrarea în mănăstire, susține un impresionant acoperiș, înalt de 30 de metri.

Iarna în Cetatea Alba Carolina

Publicat de Etichetat , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Numit Apulum de către romani, Bălgrad în perioada Evului Mediu și mai apoi Alba Iulia sub dominația Imperiului Austro-Ungar, atractivul oraș din Apuseni a găzduit în data de 1 decembrie 1918 sărbătoarea Marii Uniri.
  • La 1 noiembrie 1599, după victoria de la Șelimbăr, Alba Iulia devenea, odată cu alipirea Moldovei, prima capitală a celor trei principate, sub sceptrul domnitorului Mihai Viteazul.
  • Cetatea Alba Carolina, ridicată între anii 1714 – 1738, reprezintă cea mai impunătoare fortificație de tip Vauban de pe teritoriul României. Marchizul de Vauban a fost mareșal al Franței și un important inginer militar.
  • Având ziduri late de 3 metri la bază și ocupând un perimetru impresionant, de 12 km, cetatea în formă stelată numără șapte bastioane și șase porți de acces. Poarta a III-a, reprezentând intrarea principală în fortăreață, este cel mai important ansamblu sculptural în stil baroc din Transilvania, fiind totodată o monumentală operă de arhitectură militară. Intrarea este dominată de statuia ecvestră a lui Carol al VI-lea, în soclul acesteia aflându-se o mică încăpere în care a fost întemnițat Horea, principalul conducător al răscoalei țărănești de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
  • În Catedrala Reîntregirii Neamului, actualul sediu al Arhiepiscopiei Ortodoxe din Alba Iulia, au fost încoronați Regele Ferdinand și Regina Maria. În apropiere se află Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail, construită în secolul al XII-lea, creație a arhitecturii romano-gotice medievale, în interiorul căreia se află depus sarcofagul lui Iancu de Hunedoara.