Muzeul Satului Maramureșean

  • În data de 30 mai 1981, cu ocazia sărbătoririi Zilei Internaţionale a Muzeelor, s-a inaugurat Muzeul Satului Maramureşean din Sighetu Marmaţiei. Acesta este situat pe Dealul Doboieş, la 3 km de centrul municipiului Sighetu Marmației, la ieşirea spre Vadu Izei.
  • Muzeul, aşa cum se prezintă astăzi, creează impresia unui sat cu specific zonal. Uliţe drepte, întortocheate și poteci alcătuiesc structura satului şi converg spre un deal, pe care, ca în toate satele maramureşene, este aşezată biserica.
  • Muzeul Maramureşului din Sighetu Marmaţiei este un muzeu zonal, având ca arie de reprezentare provincia istorică Maramureş. În ansamblul său, muzeul se constituie ca o rezervaţie de monumente de arhitectură ţărănească, selecţionate după criterii ştiinţifice, având ca bază tipologia construcţiilor, evoluţia acestora în plan arhitectural şi ca sistem constructiv.
  • În Muzeul Satului Maramureșean sunt restaurate şi conservate printre cele mai valoroase monumente de arhitectură populară din România (majoritatea acestora fiind datate cu inscripţii gravate sau săpate în lemn, pe parcursul secolelor al XVI-lea, XVII-lea, XVIII-lea şi XIX-lea). 
  • Muzeul cuprinde peste 30 de gospodării, unele mobilate complet cu piese originale. Casele și gospodăriile conservate, sunt grupate pe principalele subzone ale Maramureșului istoric: Cosău-Mara și Iza Inferioară, până la Strâmtura, Iza Mijlocie, Vișeu-Borșa, subzona Tisei și bazinul Ruscovei. 
  • Muzeul este cuprins în reţelele ICOM şi UNESCO, iar în anul 2019, Muzeul Satului Maramureșean a fost premiat de prestigiosul Ghid Michelin cu 2 stele din 3.
Publicitate

Mănăstirea Bistrița

  • Mănăstirea Bistrița se află la doar 8 km distranță de orașul Piatra Neamț, pe drumul ce duce spre localitatea Bicaz, într-o zonă delimitată de Munții Stânișoarei, obcinele Ciprianei și dealul Cetățuii.
  • Acest lăcaș de cult a fost menționat pentru prima oară într-un hrisov emis în anul 1407, fiind ridicat de Alexandru cel Bun, extins sub domnia lui Ștefan cel Mare, fortificat de Petru Rareș și renovat de Alexandru Lăpușneanu.
  • Decorată cu întărituri și mozaicuri din piatră la exterior, biserica îmbină ele­mente bizantine cu simbolurile caracte­ristice artei gotice, precum arcadele mul­tiple ce formează ancadramentul ușilor.
  • Muzeul mănăstirii depozitează icoane de secol XVI-XVIII, bucăți de frescă, sculp­turi, veșminte și monezi de epocă. Început în anul 1407 și având o ultimă însemnare datând din anul 1682, Pomelnicul Mănăstirii Bistrița, redactat în totalitate în cadrul mănăstirii, reprezintă o lucrare istoriografică de referință pentru trecutul Moldovei. Scris de mai mulți autori ano­nimi, acesta amintește domnitorii fiecărei perioade, dar și numele a numeroși sluji­tori ai bisericii: episcopi, arhimandriți, ieromonahi, duhovnici sau arhierei.
  • Inscripționat în limba slavonă și împodobit cu stema Moldovei, clopotul dăruit de Ștefan cel Mare în anul 1494 este o piesă importantă în patrimoniul muzeului.
  • Deși mai puțin evidențiată din punct de vedere turistic, Mănăstirea Bistrița se re­marcă datorită frumoasei sale arhitecturi și ca urmare a cadrului natural feeric, reprezentând un atractiv loc de popas pentru iubitorii naturii și istoriei.

Peștera Urșilor

  • Peștera Urșilor, unul dintre principalele obiective turistice ale Munților Apuseni, este situată în imediata apropiere a localității Chișcău, fiind descoperită în data de 17 septembrie 1975, de către minerul Curta Traian, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă.
  • Inițial s-a dorit distrugerea acesteia, pentru ca exploatarea minieră să poată continua. Totuși, într-un final s-a luat decizia amenajării pentru public, lucrările fiind finalizate trei ani mai târziu, în data de 14 iulie 1980, intrând în circuitul turistic odată cu inaugurarea oficială.
  • Oasele unor mamifere, vechi de aproape 100.000 de ani, găsite în peșteră, au demonstrat că această imensă grotă a reprezentat bârlogul a mii de exemplare dintr-o specie dispărută de pe Terra în urmă cu peste 15.000 de ani – Ursul de Cavernă (Ursus spelaeus), un carnivor cu dimensiuni impresionante, ce avea aproape patru metri lungime și o greutate de peste o tonă.
  • Peștera Urșilor este structurată în trei galerii deschise vizitării și o Rezervație științifică. Galeria Oaselor este secțiunea din peșteră aflată chiar la intrare, pe a cărei podea sunt presărate numeroase oase de urs și totodată locul prin care s-a intrat prima oară în peșteră, printr-un spațiu aflat în tavan, la doi metri de nivelul solului. Galeria Emil Racoviță este cea mai mare porțiune a peșterii, ce conține formațiuni calcaroase spectaculoase, stalactite, stalagmite și coloane de diferite forme și mărimi. Galeria Lumânărilor a fost denumită astfel datorită numeroaselor stalagmite prezente aici, ce lasă impresia unor lumânări.
  • În peșteră temperatura este de +10 grade Celsius tot timpul anului, indiferent de anotimp sau de condițiile meteo din exterior, umiditatea fiind de 97%. Accesul în interior se realizează doar în grup, cu ghid specializat, intervalul între două grupuri fiind de maxim 20 de minute, iar timpul de vizitare de aproximativ 45 de minute. Accesul cu animale de companie este interzis.
  • Atingerea cu mâna a formațiunilor calcaroase este strict interzisă, deoarece odată atinse, acestea se înnegresc și nu se mai dezvoltă, datorită contactului cu impuritățile aflate pe pielea umană.

Culele oltenești de la Măldărești

  • La 5 km de Horezu, Complexul Muzeal Măldărești este format din cula Greceanu, cula Măldărescu și Casa Memorială I.G.Duca. Cula reprezenta în arhitectura medievală un turn de apărare în care se păstra tezaurul familiei. Aspectul acestor case boierești din Oltenia aduce foarte mult cu cel al unei fortărețe, cu ziduri groase, de obicei cu o singură ușă solidă, pentru acces în interior și ferestre mici, plasate mult deasupra solului.
  • Ridicată la începutul secolului al XVI-lea de un anume Nan Paharnicul, cula Greceanu a aparținut căpitanului Tudor Maldăr, important ofițer în armata lui Mihai Viteazul. Luat prizonier de către tătari, a fost eliberat după ce s-a însurat cu fiica hanului, retrăgându-se pe acest domeniu. Cula are trei niveluri, dar și o pivniță, cu acces separat, din exterior. Încăperea din turn, de la ultimul nivel deține și o ascunzătoare în tavan, cu acces prin chepeng și scară mobilă, ventilată doar prin guri de tragere.
  • În anul 1936, Olga Greceanu, urmașă a proprietarilor, a pictat pe pereții culei Greceanu fresca ctitorilor, după portretele aflate în biserica ”Sf. Nicolae” din apropiere.
  • În acest complex au avut loc în anul 2014 filmări la drama istorică ”Aferim!”, regizată de Radu Jude și premiată la Festivalul de Film de la Berlin cu Ursul de Argint.
  • Cula Măldărescu, din cadrul aceluiași complex, a fost construită la începutul secolului al XIX-lea, având o formă dreptunghiulară și fiind alcătuită din parter și două etaje. Primul etaj este format dintr-o încăpere de dimensiuni mari, o sală şi un iatac, iar la al doilea etaj se află un cerdac larg, o încăpere mică şi două camere. Interiorul este bogat ornamentat – tavanul cerdacului de la al doilea etaj fiind împărţit în trei părți, fiecare segment având un motiv ornamental în mijloc.
  • În anul 1910, politicianul liberal I.G.Duca achiziționează clădirea nelocuită în acel moment și construiește, în aceeași grădină, o casă de vacanță mai mică, doar parter, dar în același stil arhitectural. În anul 1998, această clădire a fost transformată în casă memorială, prezentând mai multe obiecte personale ale fostului prim-ministru al României, dar și mobilier din acea perioadă.

În Piața Trandafirilor din Târgu Mureș

  • Menționat pentru prima oară la începutul secolului al XIV-lea, orașul Târgu Mureș a evoluat dintr-un târg banal într-o cetate garnizoană, cu rol de a apăra granițele Transilvaniei. Începând cu secolul al XVIII-lea a devenit un important centru de învățământ, în prezent oferind posibilități de studii universitare și o scenă culturală foarte activă.
  • În Piața Trandafirilor, principala arteră din centrul orașului, se concentrează cea mai mare parte din traficul urban, numeroase magazine, restaurante și alte locuri de petrecere a timpului liber, precum și cele mai cunoscute biserici, clădiri istorice și muzee din Târgu Mureș.
  • Ridicat între anii 1911 – 1913, Palatul Culturii din Târgu Mureș este una dintre cele mai reprezentative clădiri Belle Epoque din Transilvania. La exterior, palatul este împodobit cu mozaicuri și basoreliefuri în bronz și piatră, fresce și vitralii, elemente specifice artei Secession, ramură a stilului Art Nouveau. Palatul Administrativ, în care a funcționat la început Primăria Orașului, este un splendid edificiu, în același stil Secession, construit între 1905 și 1907, ridicat în scopul de a oferi un aspect nou zonei centrale a orașului. Palatul se remarcă prin turnul înalt de 60 de metri, ce a avut inițial rolul unui foișor de foc.
  • Catedrala ortodoxă ”Înălțarea Domnului” este cel mai mare edificiu religios din Transilvania, fiind construită între anii 1925 – 1934. Biserica romano-catolică ”Sf. Ioan Botezătorul” a fost ridicată de către iezuiți la începutul secolului al XVIII-lea, în stilul barocului austriac. Turnul bisericii franciscanilor este singura componentă arhitecturală rămasă, după demolarea bisericii franciscanilor în 1971, odată cu începerea lucrărilor la Teatrul Național.

Mănăstirea Sinaia

  • Mănăstirea Sinaia a fost fondată de spătarul Mihai Cantacuzino (1640 – 1716), care, după un pelerinaj în Ierusalim și vizitarea Mănăstirii Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai (locul în care Moise a primit tabletele cu cele 10 porunci), s-a hotărât ca la întoarcerea în Țara Românească să construiască o mănăstire care să poarte numele acestui munte. Dintre ctitoriile lui Mihai Cantacuzino se mai pot aminti: Biserica și Spitalul Colțea și Biserica Fundenii Doamnei din București.
  • Vechea biserică respectă modelul arhitectural brâncovenesc, un stil de influență barocă, având coloane sculptate în piatră și ornate cu motive florale și vegetale. Pridvorul, specific acestui stil, este întotdeauna adăugat formatului clasic al lăcașurilor creștin-ortodoxe din România – pronaos, naos și altar.
  • Aceasta a fost prima construcție din regiune, în jurul ei dezvoltându-se ulterior, în secolul XIX, orașul Sinaia. La început, mănăstirea adăpostea 12 călugări, dar numărul acestora a crescut în timp, fiind necesară construcția unei biserici mai mari și a unor chilii suplimentare. Noua construcție a fost realizată între anii 1842 – 1846, suferind apoi multiple deteriorări și fiind reconstruită la inițiativa Regelui Carol I.

Iarna la Cetatea Prejmer

  • La începutul secolului ai XIII-lea Cavalerii Teutoni primeau drepturi asupra utilizării teritoriului pe care se află în prezent comuna Prejmer, unde aveau să ridice, în stil gotic burgund, prima biserică din Tartlau (denumirea săsească a localității). Printr-un document emis în anul 1240, Regele Bela al IV-lea al Ungariei ceda biserica din Prejmer Mănăstirii Citeaux din Burgundia (Franța), pentru folosul obștesc al Ordinului cistercian.
  • Fiindcă zona se confrunta adesea cu invazia turcă prin pasul Buzău, Regele Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea unei incinte formate din ziduri groase, de 3-4 metri și înalte de 12 metri, cu șanț lat de apă, porți din fier și poduri mobile. În ziduri au fost prevăzute, pe patru nivele, 272 de încăperi. Astfel, fiecare familie din localitate deținea o cameră în cetate. Impunătoarea biserică-cetate nu a fost niciodată cucerită.
  • Între anii 1960 – 1970 au avut loc ample lucrări de restaurare, care au redat complexului forma și farmecul inițial. Deși, s-a intervenit adeseori de-a lungul istoriei asupra arhitecturii sale, biserica fortificată din Prejmer a rămas cea mai bine păstrată și cea mai impunătoare biserică-cetate medievală din Estul Europei, fiind înscrisă în anul 1999 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
  • Biserica, situată în centrul complexului, se remarcă prin planul în cruce greacă, unic în Transilvania, similar unor biserici din nordul Germaniei. Bolțile ogivale și ferestrele polilobate sunt caracteristice stilului gotic burgund. Altarul poliptic, ce datează de la mijlocul secolului al XV-lea, este cel mai vechi altar din Transilvania.