Mănăstirea Tismana

Cea mai veche așezare monahală din Țara Românească, aflată la aproape 40 km distanță de orașul Târgu Jiu, Mănăstirea Tismana a fost ridicată la mijlocul secolului al XIV-lea, pe un vârf de stâncă al muntelui Stârmina, prin implicarea Sfântului Nicodim de la Tismana și cu sprijinul material al domnitorilor Radu I, Dan I și Mircea cel Bătrân, descendenți ai Basarabilor.
Nicodim, născut la Prilep, în Macedonia, era rudă cu cneazul Lazăr al Serbiei și cu domnitorii Basarabi. Teolog, literat, caligraf și miniaturist, acesta a intrat încă de adolescent în tagma călugărilor de la Muntele Athos, revenind la maturitate în Valahia, pentru a ridica mănăstiri. La Tismana a întemeiat o vestită școală de caligrafie, cu copiști de cărți bisericești, în diverse limbi. Acesta a caligrafiat personal, în anul 1405, un Tetravanghel, cu coperți lucrate în argint aurit. Aceasta este cea mai veche carte datată din Țara Românească, aflându-se în prezent la Muzeul Național de Istorie din București.
De-a lungul timpului, Mănăstirea Tismana a suferit mai multe distrugeri și transformări, datorită importanței sale strategice. Ultima oară, mănăstirea a fost reconstruită în anul 1855, de către arhitectul român, de origine sileziană, Carol Benesch. Spațiile interioare au fost pictate în mai multe etape, prima pictură iconografică fiind executată în 1564 de către pictorul Dobromir cel Tânăr din Târgoviște, ultima pictură a bisericii fiind realizată în anul 1994, în pridvorul construit în 1983 după planurile inițiale ale Sfântului Nicodim, de către pictorul Grigore Popescu din Câmpulung Muscel.
Poetul George Coșbuc a dăruit pentru Paraclisul ctitorit de Matei Basarab, două vitralii realizate în anul 1916, denumind frumosul complex mănăstiresc, ascuns între pădurile dese ale Valahiei de altădată, ”Mărețul cuib al Basarabilor”.
În anul 1406, a avut loc la Mănăstirea Tismana întâlnirea lui Mircea cel Bătrân cu regele austro-ungar Sigismund de Luxemburg, în încercarea formării unei alianțe împotriva turcilor. Mănăstirea Tismana a fost și locul în care Tudor Vladimirescu a organizat revolta sa anti-fanariotă. Aici, s-a enunțat Proclamația de la Padeș, din 22 ianuarie 1821. Tezaurul Băncii Naționale a României a fost ascuns la Mănăstirea Tismana spre finalul celui de-al doilea război mondial. Încă din luna iulie 1944 Constantin Angelescu, Guvernatorul Băncii Naționale a României, a luat măsuri pentru a transporta și a depozita aurul BNR la Mănăstirea Tismana, datorită contraofensivei sovietice, care ajunsese în Basarabia.