Lună: mai 2022

Valea Teleajenului – Mănăstirile Suzana și Cheia

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • La fel de frumoasă precum Valea Prahovei, Valea Teleajenului din același județ atrage turiști care apreciază mai mult liniștea și relaxarea. Comuna Măneciu se află la 120 km distanță de București, într-o zonă intramontană, cu presiune atmosferică redusă și aer curat, bogat în raze ultraviolete. Dintre cele opt sate ale sale se remarcă stațiunea Cheia, o localitate dezvoltată fără aport industrial, la 50 de km depărtare de orice sursă de poluare. Plasată într-o zonă pitorească, cu bogate păduri de foioase și conifere, stațiunea este apreciată ca loc de odihnă și tratament balneoclimateric cu caracter permanent.
  • Mănăstirea de maici Suzana se află la 8 km distanță de stațiunea Cheia, pe drumul ce duce spre Măneciu. Numele îi provine de la cea dintâi stareță a așezământului (Suzana Albuleț), care, în anul 1740, a ridicat aici o biserică din bârne. Între anii 1875-1882, în timpul stareței Natalia Perlea, s-a construit actuala biserică a mănăstirii, din piatră de râu, în stil neoclasic, cu două turle pe pronaos și o turlă pe naos. Pictura este originală, datând din 1882, realizată de pictorul Petre Nicolau, restaurată de pictorul Gheorghe Vânătorul în anul 1976. Catapetasma este sculptată în lemn de cireș, împodobită cu icoane pictate în ulei, pe lemn. Lăcașul, poziționat într-o zonă pitorească, permanent verde, surprinde plăcut prin simetrie și simplitate.
  • În partea de sud-est a stațiunii Cheia, aproape de pasul Bratocea, frontiera ce separa odinioară Valahia de Transilvania, pe Valea Teleajenului, la o altitudine de 897 m, la poalele Munţilor Ciucaş (Carpaţii Orientali), se află, menționată încă din anul 1770, o așezare monahală purtând numele localității. Inițial, aici au fost construite de către călugări schituri din lemn, având diferite hramuri, lăcașuri care au ars de-a lungul istoriei. În anul 1835 a fost zidită o biserică frumoasă, ce poate fi admirată și în prezent de către turiștii care ajung pe aceste meleaguri.
  • Ansamblul de la Cheia cuprinde o incintă în formă de patrulater, ocupată, pe laturile de sud, est şi nord de trei corpuri de chilii, zidite în anul 1844.  Restaurarea şi modernizarea ansamblului au început în anul 1962 şi s-au încheiat în 1965, când a fost inaugurată și o casă de odihnă în incinta complexului. Lucrările de reconstrucţie şi de întreţinere au continuat – după cutremurul din 1977, biserica mare a fost consolidată, iar acoperişul corpului principal şi şi cel al paraclisului au fost vopsite.
Publicitate

Cheile Turzii

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • La ieșirea din orașul Turda, urmând șoseaua E81 spre Alba-Iulia turiștii se pot îndrepta spre Cheile Turzii. Pentru cei care nu beneficiază de autoturism, există și microbuze care leagă orașul de defileu. La doar 30 km sud de orașul Cluj-Napoca,  într-o zonă naturală, cu un peisaj deosebit, se află una dintre cele mai frumoase trecători montane de pe teritoriul României.
  • Arheologii au datat primele urme Homo Sapiens descoperite aici ca având 60.000 de ani. În trecut, la mică distanță, se afla un castru roman – Potaissa, amintit și de geograful antichității Ptolemeu, într-una dintre lucrările sale. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au realizat cercetări detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar și de avansare în masiv. Din carieră a fost transportată la biserica din satul Cheia, aflat în vecinătate, o coloană înaltă de 1,5 m, cu diametrul de 0,34 m. În carieră și în împrejurimi s-au descoperit țigle, chei, opaițe, fragmente ceramice și mai multe monede. Descoperirile indică existența unei așezări și în apropierea carierei romane de calcar.
  • Lungimea totală a Cheilor Turzii depășește 1200 de metri, fantasticul defileu despicând în două Munții Trascăului, în partea de est a Carpaților Orientali. Râul care a săpat în peretele de calcar al masivului se numește Hășdate. Atingând înălțimi de 250 de metri, pereții de calcar ai cheilor prezintă un peisaj cu adevărat spectaculos, în suprafață de peste 300 de hectare, alternând crestele ascuțite cu văile adânc săpate în munte și cu povârnișurile stâncoase. Zona este preferată de alpiniști datorită verticalității pereților și accesului cu echipamente relativ ușor. Sunt peste 200 de trasee de alpinism și escaladă, iar anual sunt organizate diferite concursuri.
  • De-a lungul întregului areal, constituit ca rezervație naturală în anul 1938, sunt contabilizate aproape 60 de peșteri, din care doar opt au dimensiuni mai mari de 20 de metri. Printre cele mai importante se numără Peștera Liliecilor, Peștera Calastur și Peștera Cuptorului. 1.000 de specii diferite de plante, 67 de categorii de păsări, numeroși jderi, mistreți, căprioare și vulpi își duc traiul pe aceste meleaguri, cu precădere în zonele mai puțin accesibile.

Târgu Jiu – Capodoperele lui Constantin Brâncuși

Publicat de Etichetat , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Simboluri ale orașului Târgu Jiu și nu numai, operele de artă create de Constantin Brâncuși, amplasate pe Calea Eroilor și în Parcul Central, reprezintă un tribut adus artei românești de către cel considerat, pe bună dreptate, unul dintre părinții sculpturii moderne. Artistul român, născut la Hobița și educat la prestigioasa Școală de Arte Frumoase din Paris, a creat la inițiativa Ligii Naționale a Femeilor Gorjene acest ansamblu monumental dedicat eroinei locale Ecaterina Teodoroiu și celorlalți martiri jertfiți în Primul Război Mondial.
  • Prin forma sa rotundă, Masa Tăcerii simbolizează egalitatea, dar și imposibilitatea de a evita o soartă asemănătoare unui cerc închis. Scaunele din calcar, în formă de clepsidră, evocă cele 12 ore ale unui timp repetitiv.
  • Într-un spațiu prielnic meditației, asemănător celebrei cine biblice, se deschide o Alee a Scaunelor respectând același format al laitmotivului temporal. Băncuțele păstrează aspectul asemănător clepsidrelor, dar de această dată prezentând forme pătrate. La capătul aleii se înalță mândră Poarta Sărutului. Sărutul de rămas-bun, sărutul dat învingătorilor sau sărutul unui nou început… Caracteristice operei brâncușiene, jumătățile de cerc sub formă de gură au atras de-a lungul timpului numeroase cupluri tinere, dornice să își mărturisească iubirea sub arcul de travertin al porții.
  • Urmând calea spre răsărit, turiștii poposesc în dreptul Coloanei recunoștinței fără sfârșit. Verticală, țâșnind spre nemărginirea spațiului, sculptura emană energie, iar segmentele în formă de romb, precum niște trepte, evocă lupta permanentă a omului cu destinul.
  • Ansamblul triptic, format din Coloana Infinită, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii, se desfășoară pe o distanță de peste un kilometru de-a lungul unei axe imaginare ce evocă, prin formă și mod de amplasare, jertfa eroilor pentru libertate.
  • Început în 1937, ansamblul sculptural de la Târgu Jiu a fost finalizat un an mai târziu, fiind în prezent un important obiectiv pentru numeroși turiști străini sau români, iubitori de artă și de cultură.

Grădina Botanică din Cluj Napoca

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Odată cu fondarea Societății Muzeului Ardelean, în anul 1859 au fost achiziționate și 9 hectare cu grădini și livadă, din actuala suprafață a Grădinii Botanice, instituție aflată în serviciul științei, învățământului și culturii generale, ce avea ca scop înțelegerea și documentarea diversității plantelor, precum și a utilizării acestora.
  • Din anul 1919 profesorul Alexandru Borza a primit misiunea de a-i definitiva organizarea, mărind suprafața la 14 hectare și trasând primele planuri privind împletirea principiilor ecologiei cu rafinamentul artistic. Grădina a fost deschisă oficial pentru vizitatori în data de 25 iunie 1925. Între anii 1930 – 1935 a fost construită clădirea Institutului Botanic, ce adăpostește Muzeul Botanic și cel mai mare ierbar al României. După cel de-al Doilea Război Mondial a fost realizat complexul serelor mari, au fost reconstruite alei și au fost îmbunătățite și modernizate vechile dotări.
  • Sectorul ornamental se întinde pe o suprafață de aproape un hectar, începând de la poarta principală și până la serele de producție. Aici se află colecții de specii horticole anuale și perene, dar și specii botanice, cultivate în scop decorativ. Sectorul fitogeografic cuprinde flora deșerturilor africane și americane, flora chino-japoneză, a munților Himalaya, Altai și Caucaz, flora Americii de Nord, cea a zonei balcanice, a zonei alpine europene și mediteraneene, precum și flora și vegetația României, împreună cu complexul de sere.
  • Grădina japoneză, concepută de Alexandru Borza în stilul tradițional, are ca punct central ceainăria, construită pe un mic lac și îmbrăcată în glicină. Printre elementele arhitecturale specifice se numără două mici cascade, o punte din piatră și un pod curbat, tradițional japonez.
  • Sectorul sistematic urmărește relațiile dintre plante, conform caracterului lor morfologic și anatomic. Aici, lângă turnul de apă, în care vizitatorii pot urca, pentru a admira priveliștea de sus a grădinilor, se află bazine care adăpostesc nuferi, dar și o frumoasă colecție de ferigi, înființată în anul 2017.
  • Grădina Botanică Alexandru Borza este deschisă de luni până duminică, între orele 09:00 și 20:00. Cea mai indicată perioadă pentru a vizita încântătoarea expoziție florală, pentru a te bucura cu adevărat de coloritul divers și de parfumul îmbătător al vegetației, este reprezentată de sfârșitul primăverii și începutul verii, în perioada lunilor mai, iunie și iulie.