Peștera Urșilor

  • Peștera Urșilor, unul dintre principalele obiective turistice ale Munților Apuseni, este situată în imediata apropiere a localității Chișcău, fiind descoperită în data de 17 septembrie 1975, de către minerul Curta Traian, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă.
  • Inițial s-a dorit distrugerea acesteia, pentru ca exploatarea minieră să poată continua. Totuși, într-un final s-a luat decizia amenajării pentru public, lucrările fiind finalizate trei ani mai târziu, în data de 14 iulie 1980, intrând în circuitul turistic odată cu inaugurarea oficială.
  • Oasele unor mamifere, vechi de aproape 100.000 de ani, găsite în peșteră, au demonstrat că această imensă grotă a reprezentat bârlogul a mii de exemplare dintr-o specie dispărută de pe Terra în urmă cu peste 15.000 de ani – Ursul de Cavernă (Ursus spelaeus), un carnivor cu dimensiuni impresionante, ce avea aproape patru metri lungime și o greutate de peste o tonă.
  • Peștera Urșilor este structurată în trei galerii deschise vizitării și o Rezervație științifică. Galeria Oaselor este secțiunea din peșteră aflată chiar la intrare, pe a cărei podea sunt presărate numeroase oase de urs și totodată locul prin care s-a intrat prima oară în peșteră, printr-un spațiu aflat în tavan, la doi metri de nivelul solului. Galeria Emil Racoviță este cea mai mare porțiune a peșterii, ce conține formațiuni calcaroase spectaculoase, stalactite, stalagmite și coloane de diferite forme și mărimi. Galeria Lumânărilor a fost denumită astfel datorită numeroaselor stalagmite prezente aici, ce lasă impresia unor lumânări.
  • În peșteră temperatura este de +10 grade Celsius tot timpul anului, indiferent de anotimp sau de condițiile meteo din exterior, umiditatea fiind de 97%. Accesul în interior se realizează doar în grup, cu ghid specializat, intervalul între două grupuri fiind de maxim 20 de minute, iar timpul de vizitare de aproximativ 45 de minute. Accesul cu animale de companie este interzis.
  • Atingerea cu mâna a formațiunilor calcaroase este strict interzisă, deoarece odată atinse, acestea se înnegresc și nu se mai dezvoltă, datorită contactului cu impuritățile aflate pe pielea umană.
Publicitate

Iarna în Cetatea Alba Carolina

  • Numit Apulum de către romani, Bălgrad în perioada Evului Mediu și mai apoi Alba Iulia sub dominația Imperiului Austro-Ungar, atractivul oraș din Apuseni a găzduit în data de 1 decembrie 1918 sărbătoarea Marii Uniri.
  • La 1 noiembrie 1599, după victoria de la Șelimbăr, Alba Iulia devenea, odată cu alipirea Moldovei, prima capitală a celor trei principate, sub sceptrul domnitorului Mihai Viteazul.
  • Cetatea Alba Carolina, ridicată între anii 1714 – 1738, reprezintă cea mai impunătoare fortificație de tip Vauban de pe teritoriul României. Marchizul de Vauban a fost mareșal al Franței și un important inginer militar.
  • Având ziduri late de 3 metri la bază și ocupând un perimetru impresionant, de 12 km, cetatea în formă stelată numără șapte bastioane și șase porți de acces. Poarta a III-a, reprezentând intrarea principală în fortăreață, este cel mai important ansamblu sculptural în stil baroc din Transilvania, fiind totodată o monumentală operă de arhitectură militară. Intrarea este dominată de statuia ecvestră a lui Carol al VI-lea, în soclul acesteia aflându-se o mică încăpere în care a fost întemnițat Horea, principalul conducător al răscoalei țărănești de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
  • În Catedrala Reîntregirii Neamului, actualul sediu al Arhiepiscopiei Ortodoxe din Alba Iulia, au fost încoronați Regele Ferdinand și Regina Maria. În apropiere se află Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail, construită în secolul al XII-lea, creație a arhitecturii romano-gotice medievale, în interiorul căreia se află depus sarcofagul lui Iancu de Hunedoara.

Rimetea

  • La 50 km distanță de orașul Alba Iulia se află una dintre cele mai frumoase localități românești, exemplu de dezvoltare pentru multe localități cu potențial turistic din țară.
  • Localitatea Rimetea s-a numit până în primele decenii ale secolului XX Trascău, purtând numele formidabilei formațiuni muntoase la poalele căreia se află. Un impresionant perete de stâncă, cunoscut și sub denumirea Piatra Secuiului, înfrumusețează aspectul așezării, ce numără aproape un mileniu de locuire neîntreruptă.
  • Zona, populată încă din perioada romană, este menționată documentar pentru prima oară în anul 1257, fiind renumită pentru exploatarea și prelucrarea fierului, autoritățile ridicând-o la rang de oraș timp de trei, patru secole în perioada medievală.
  • În secolul XXI, în mai puțin de două decenii, localitatea a trecut, din punct de vedere economic, de la un model bazat preponderent pe agricultură la o economie profitabilă, în care serviciile turistice au în prezent o pondere importantă.
  • Cu ajutorul unor ONG-uri implicate în dezvoltarea zonei, localnicii au reușit să restaureze peste 100 de clădiri de secol XVII-XIX, astfel că în anul 1999 comuna este distinsă cu premiul ”Europa Nostra” al Comisiei Europene, pentru conservarea patrimoniului cultural și material. Un an mai târziu, Oficiul Național al Monumentelor Istorice desemnează localitatea Rimetea zonă arhitecturală și urbană protejată.