Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus

  • La Mănăstirea Brâncoveanu, amplasată pe teritoriul comunelor Sâmbăta de Sus și Drăguș din județul Brașov, se poate ajunge urmând E68, Brașov–Sibiu, șoseaua cotind, în dreptul localității Sâmbăta de Jos, spre baza versantului nordic al Munților Făgăraș.
  • Primele dovezi concrete ale existenței unui lăcaș religios în regiune datează de la începutul secolului al XVII-lea. În anul 1654 satul și moșia Sâmbăta de Sus au intrat în stăpânirea boierului Preda, bunicul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Acesta a ridicat, într-un bucolic cadru natural, o bisericuță din lemn, pentru găzduirea călugărilor sihaștri din zonă.
  • În anul 1785, profitând de faptul că după 1772, moşia Sâmbăta de Sus ieşise temporar din stăpânirea familiei Brâncoveanu (până în 1802) din pricina neachitării unei datorii, care a dus la amanetarea moşiei, curtea de la Viena, la cererea administraţiei catolice, a trimis pe generalul Preiss, care a dărâmat mănăstirea Brâncovenilor. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica adusă în stare de ruină.
  • După dărâmarea mănăstirii, palatul brâncovenesc din Sâmbăta de Sus, aflat la 10 km depărtare de mănăstire, a fost locuit pentru o perioadă de urmaşi ai familiei Brâncoveanu. Aceştia au stăpânit domeniul până la reforma agrară din 1922, când Ministerul Domeniilor a predat Mitropoliei din Sibiu domeniul brâncovenesc împreună cu ruinele şi toată incinta mănăstirească de la Sâmbăta de Sus.
  • Mitropolitul Nicolae Bălan a început restaurarea bisericii în anul 1926. Lucrările s-au făcut sub supravegherea Comisiei Monumentelor Istorice, fiind conduse de arhitecţii Georges Cristinel, Petre Dumitrescu şi Friedrich Buertnes, care au căutat să redea forma iniţială a monumentului. În interiorul bisericii s-a păstrat pictura veche. Arhitectura bisericii mănăstirii se încadrează în stilul brâncovenesc, stil apărut la sfârşitul sec. al XVII-lea şi începutul sec. al XVIII-lea în Ţara Românească.
  • În anul 2003 a fost inaugurată pe domeniul mănăstiresc Academia Sâmbăta, o clădire cu 70 de camere, adăpostind un amfiteatru, cu o capacitate de 150 de locuri, ce poate găzdui conferințe pe teme religioase, culturale, științifice sau artistice. La rândul său, muzeul din incinta mănăstirii deține o bogată colecție de carte veche, icoane, manuscrise, numismatică și obiecte de artă populară.
Publicitate

Palatele magnifice ale Aradului

  • Important nod feroviar și rutier, orașul Arad, municipiul de reședință al județului cu același nume, se desfășoară pe ambele maluri ale râului Mureș, unind regiunile istorice românești – Banat și Crișana.
  • Prima atestare documentară a localității figurează  în urmă cu un mileniu, în secolul XI, într-o scriere intitulată ”Gesta Hungarorum”, lucrare ce descrie activitatea regelui maghiar Ștefan I. În anul 1331 orașul este menționat și în Cronica pictată de la Viena, un document ilustrat ce prezintă istoria Ungariei medievale.
  • Arad este un oraș bogat în monumente arhitecturale, ce etalează stiluri variate (neoclasic, eclectic, gotic, renascentist sau în stilul secesiunii vieneze), precum Palatul Administrativ, Teatrul ”Ioan Slavici”, Biserica Sf. Anton de Padova, Colegiul Național ”Moise Nicoară”, Palatul Cenad, Palatul Băncii Naționale, Palatul Neuman, Palatul Cultural etc.
  • În anul 1817 a fost construit la Arad primul teatru din piatră de pe teritoriul actual al României, iar în 1846 și 1847 Franz Liszt și Johann Strauss fiul au concertat în localitate. Ulterior, în anul 1922, George Enescu a susținut, la rândul său, un concert în Arad.
  • În anul 1909 a fost înființată la Arad prima fabrică de automobile din Ungaria –  Magyar Automobil Részvény Társaság Arad (MARTA). În anul 1937 orașul era considerat cel mai puternic centru economic din Transilvania și al patrulea din România.
  • În data de 15 august 1899 s-a jucat la Arad primul meci oficial de fotbal din Transilvania. Echipa FC UTA Arad, cea mai titrată echipă de fotbal din provincie (câștigătoare a 6 campionate naționale) mai este denumită și Bătrâna Doamnă a fotbalului românesc.
  • În anul 1959 a fost înființată la Arad prima fabrică de jucării din țară – Arădeanca, iar în 1962 a început să funcționeze prima fabrică de ceasuri din țară – ”Victoria”, în anul 1968 orașul primind statutul de municipiu.

Mănăstirea Cozia

  • Situat pe malul drept al râului Olt, la mică distanță de stațiunile balneoclimaterice Călimănești și Căciulata și la aproximativ 20 km distanță de orașul Râmnicu Vâlcea, ansamblul mănăstiresc de la Cozia s-a numit inițial Mănăstirea Nucet, primind mai târziu apelativul Cozia, după muntele din vecinătate.
  • Biserica principală, cu hramul ”Sfânta Treime”, prezintă o ornamentație bogată, fiind construită de meșteri din Moravia, între anii 1387 – 1391, după modelul bisericii sârbești din Krusevac. Ctitorul bisericii a fost domnitorul Mircea cel Bătrân.
  • Pictura a fost renovată în anul 1517, sub domnia lui Neagoe Basarab, când a fost realizată și fântâna care îi poartă numele. Șerban Cantacuzino i-a adăugat, între anii 1706 – 1707 pridvor, chilii și cerdacuri.
  • Bolnița (spitalul mănăstirii), situată pe cealaltă parte a șoselei, a fost ridicată între anii 1542 – 1543 de către Petre Voievod, numit și Radu Paisie. Într-unul din corpurile clădirii a fost amenajat un muzeu, în care sunt expuse monede, tipărituri vechi, obiecte și podoabe de cult.
  • Începând cu anul 1415, la Cozia a funcționat până în secolul al XVIII-lea o școală mănăstirească. Din secolul al XVI-lea Cozia a devenit unul dintre cele mai importante centre culturale din Valahia. Mănăstirea Cozia este cea mai reprezentativă ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrân, fiind o bogată sursă de documentare pentru studiul culturii, artei și arhitecturii medievale din Țara Românească.

Palatul Culturii Iași

  • Clădire simbol, nu doar pentru orașul Iași, cât pentru întreaga țară, Palatul Culturii este înscris în Lista monumentelor istorice, fiind în prezent sediul Complexului Muzeal Național Moldova, ce cuprinde Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă și Muzeul Științei și Tehnicii ”Ștefan Procopiu”.
  • Impresionantul edificiu a servit inițial drept Palat Administrativ și de Justiție, devenind gazdă a instituțiilor culturale din oraș începând cu anul 1955. Stilul neogotic al Palatului Culturii, cu numeroasele sale detalii ornamentale, atrage privirile turiștilor ajunși în centrul orașului, printre elementele de interes numărându-se ”Sala gotică”, ”Sala voievozilor” sau ”Sala Henri Coandă”.
  • Palatul, construit între anii 1906 – 1925, după planurile aritectului I.D.Berindey, a fost complet renovat în ultimii ani și numără 298 de încăperi, fiind desfășurat pe o suprafață de peste 34.000 mp. În turnul central, cu înălțimea de 55 de metri, se află și un ceas cu trei cadrane, având diametrul de 3,25 metri, fiind decorat cu vitralii reprezentând cele 12 zodii.
  • Edificiul se deschide printr-un hol generos, conceput în stil neogotic, spaţiu care se finalizează cu o boltă în ogivă, decorată cu vitralii. Scările monumentale, simetrice, sunt construite din marmură de Carrara, iar parapetul este realizat din baluştri în acoladă, decoraţi cu acvile cu scut, ce simbolizează deschiderea de noi drumuri. 
  • Muzeul de Istorie a Moldovei continuă activitatea Muzeului de Antichități, înfiinţat în 1916, pe lângă Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Patrimoniul muzeului numără peste 50.000 de piese, aflându-se în continuă creștere, în special ca urmare a cercetărilor arheologice, dar și a unor descoperiri întâmplătoare, donații și achiziții. Acest patrimoniu este divizat în trei mari colecții: „Arheologie”, „Istorie” și „Numismatică – Medalistică”. 
  • Muzeul Etnografic al Moldovei a fost întemeiat în anul 1943. În prezent, acesta prezintă două expoziții temporare principale: „Sărbatoarea în sat. Spiritualitate și artă” și „Cotidianul țărănesc. Inventivitate și pragmatism”.
  • De-a lungul timpului, patrimoniul primului Muzeu de Artă din România, inaugurat la Iaşi în anul 1860, s-a îmbogăţit continuu cu noi şi valoroase opere de artă româneşti şi străine, provenite atât din donaţii, cât şi din achiziţii. În prezent, Muzeul de Artă din Iași tezaurizează aproximativ 10.000 de opere de artă, pictură, grafică și sculptură.
  • Constituit în mare parte din donaţii şi achiziţii, Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu” şi-a dezvoltat şi diversificat patrimoniul, adăpostind astăzi peste 11.000 de obiecte, deosebit de importante pentru istoria ştiinţei şi tehnicii, dintre care se remarcă piese de referinţă privind evoluţia înregistrării şi redării sunetului, istoria tehnicii fotografice şi cinematografice, evoluţia comunicaţiilor, dezvoltarea mijloacelor tehnicii de calcul, dar şi obiecte cu valoare memorială (documente, cărţi de specialitate, fotografii, diplome, aparatură de laborator şi obiecte personale).

Muzeul Satului Maramureșean

  • În data de 30 mai 1981, cu ocazia sărbătoririi Zilei Internaţionale a Muzeelor, s-a inaugurat Muzeul Satului Maramureşean din Sighetu Marmaţiei. Acesta este situat pe Dealul Doboieş, la 3 km de centrul municipiului Sighetu Marmației, la ieşirea spre Vadu Izei.
  • Muzeul, aşa cum se prezintă astăzi, creează impresia unui sat cu specific zonal. Uliţe drepte, întortocheate și poteci alcătuiesc structura satului şi converg spre un deal, pe care, ca în toate satele maramureşene, este aşezată biserica.
  • Muzeul Maramureşului din Sighetu Marmaţiei este un muzeu zonal, având ca arie de reprezentare provincia istorică Maramureş. În ansamblul său, muzeul se constituie ca o rezervaţie de monumente de arhitectură ţărănească, selecţionate după criterii ştiinţifice, având ca bază tipologia construcţiilor, evoluţia acestora în plan arhitectural şi ca sistem constructiv.
  • În Muzeul Satului Maramureșean sunt restaurate şi conservate printre cele mai valoroase monumente de arhitectură populară din România (majoritatea acestora fiind datate cu inscripţii gravate sau săpate în lemn, pe parcursul secolelor al XVI-lea, XVII-lea, XVIII-lea şi XIX-lea). 
  • Muzeul cuprinde peste 30 de gospodării, unele mobilate complet cu piese originale. Casele și gospodăriile conservate, sunt grupate pe principalele subzone ale Maramureșului istoric: Cosău-Mara și Iza Inferioară, până la Strâmtura, Iza Mijlocie, Vișeu-Borșa, subzona Tisei și bazinul Ruscovei. 
  • Muzeul este cuprins în reţelele ICOM şi UNESCO, iar în anul 2019, Muzeul Satului Maramureșean a fost premiat de prestigiosul Ghid Michelin cu 2 stele din 3.