ateliere – România în alb și negru – Romania in black and white

Comuna Bârsana este situată la 20 km sud-est de Sighetu Marmației, în Depresiunea Maramureșului, pe Drumul Județean 186, având în vecinătate localitățile Oncești și Rozavlea. Pe aceste plaiuri bucolice a fost construit în secolul al XVIII-lea un amplu ansamblu mănăstiresc, dezvoltat în spiritul tradiției populare, cu ziduri, porți și ornamente sculptate în lemn de stejar.
Prima menționare a bisericii din lemn ridicate aici datează din anul 1720, aceasta figurând alături de alte șapte lăcașuri similare, din Maramureș, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Turla bisericii măsoară 57 de metri, edificiul remarcându-se drept una dintre cele mai înalte construcții de lemn din lume. Ansamblul include două biserici, un altar de vară, aghiazmatarul, arhondaricul, stăreția și casa maicilor, toate plasate la mică distanță, într-o poieniță plină cu flori, desfășurată pe coama dealului. Lacul amenajat în centrul complexului este străbătut din loc în loc de podețe din lemn, sculptate cu motive populare.
În incinta complexului se intră trecând pe sub bolta impunătoare a unui turn cu clopotniță. În vecinătatea turnului se află un muzeu de carte veche și de icoane, inaugurat în anul 2005. În cadrul muzeului sunt organizate ateliere de țesut și de pictură bisericească pe diferite suporturi. O bogată colecție de obiecte de artă populară locală se alătură întregului patrimoniu. Interiorul bisericii a fost repictat în 1806 de către Hodor Toader, fiind influențat de stilurile baroc și rococo. Pictura murală redă scene din Geneză, iar în pronaos din Judecata de Apoi.
Tot în incinta complexului de la Bârsana, situată un pic mai sus, pe coasta dealului, se află o clădire micuță, intitulată „Casa artistului”. Într-un spațiu ce cuprinde un dormitor, o baie și o cameră de zi, sunt găzduite din timp în timp personalități cu veleități și preocupări artistice. O casă a duhovnicului, cam de aceeași mărime, a fost amplasată în partea de vest a complexului. Arhondaricul, parte a ansamblului monahal, este o clădire destinată găzduirii pelerinilor. Din luna mai și până în septembrie Mănăstirea Bârsana oferă în incinta complexului mănăstiresc cazare celor interesați să poposească aici.

Deschiderea oficială a acestui muzeu în aer liber a avut loc în data de 10 mai 1936, în prezența Regelui Carol al II-lea. Meritul instituirii a aparținut profesorului Dimitrie Gusti, întemeietorul Școlii Sociologice din București, cel care timp de 10 ani, între 1925 și 1935, avea să organizeze campanii de cercetări monografice în numeroase sate românești.
La început, muzeul a dispus de 6,5 hectare de teren, în cadrul parcului Herăstrău, pe care au fost amplasate 33 de complexe autentice, transferate din satele cercetate: case cu anexe gospodărești, o biserică maramureșeană, troițe, fântâni, instalații tehnice și un scrânciob.
În prezent, patrimoniul muzeului numără aproape 50 de gospodării, patru biserici și două troițe, teascuri, prese, mori de apă și de vânt, ateliere de fierărie și olărie. Majoritatea construcțiilor sunt din perioada secolelor XVIII și XIX. Incendiile din septembrie 1997 și februarie 2002 au afectat o serie de monumente și obiecte de inventar. Lucrările de restaurare efectuate la construcțiile care au avut de suferit în urma acestor incidente au fost finalizate, iar o parte dintre monumente au fost redate circuitului de vizitare.
Constant, numeroși meșteri populari expun în cadrul galeriei de artă, dar și pe aleile muzeului, cu ocazia anumitor evenimente publice, picturi pe sticlă, mobilier lucrat manual, podoabe, piese din ceramică, textile, împletituri sau ouă încondeiate. Din librăria muzeului pot fi achiziționate pliante, ghiduri și albume turistice.