Ciocănești – Un muzeu în aer liber

Publicat de 13 octombrie 2022 Etichetat armurieri, încondeiat, Bistrița Aurie, Bucovina, Ciocănești, Ștefan cel Mare, fructe, gastronomie, Maramureș, muzeu, Prislop, păstrăv, SuhardLasă un comentariu

Ca urmare a caracterului său unitar, unic în lume, evocat de motivele tradiționale aplicate pe fațadele caselor din localitate, comuna Ciocănești din județul Suceava a fost declarată în urmă cu aproape două decenii comună-muzeu. Dacă vrei să uiți pentru o perioadă de tumultul civilizației urbane, să te bucuri de o atmosferă relaxantă și de aer curat, savurând delicioase preparate gastronomice, poți să alegi ca destinație de vacanță această frumoasă așezare rurală de la poalele Munților Suhard.
Conform hrisoavelor din perioada medievală, ce atestă existența acestei așezări umane încă din secolul al XV-lea, denumirea localității făcea referire la armurierii domnitorului Ștefan cel Mare, care făureau scuturi, armuri și săbii, ciocănind metalul din zori și până în noapte. Situată de-a lungul unei văi ce leagă două regiuni splendide în peisajul turistic românesc, Maramureșul și Bucovina, comuna Ciocănești stă răsfirată de o parte și de alta a Bistriței Aurii. Arta populară și obiceiurile ocupă un loc important în viața de zi cu zi a sătenilor, vizitatorii putând admira aici numeroase exponate tradiționale, la Muzeul Ouălor Încondeiate, la Muzeul Motivelor Naționale sau la Casa Muzeu Țăran Leontina.
Majoritatea turiștilor ajunși în nordul Moldovei rămân fermecați de aromele bucătăriei bucovinene. Cu Bistrița curgând atât de aproape, produsele pescărești ocupă un loc important, iar păstrăvul servit cu jintiță, în cobză de brad sau prăjit în crustă de mălai, poate fi regăsit în aproape toate meniurile pensiunilor. În general, rețetele sunt preparate cu ingrediente 100% naturale, carnea, brânzeturile și legumele fiind de cea mai bună calitate. Deserturile conțin adeseori dulcețuri variate, din parfumate fructe de pădure: afine, mure, zmeură sau rubarbă.
Nu există un anotimp cu precădere indicat pentru a alege să petreci un concediu pe aceste minunate plaiuri, sezonul turistic îmbrăcând un caracter permanent. Într-adevăr, iarna accesul poate fi ușor îngreunat, din cauza zăpezii, dar panorama oferită de munții înveșmântați în mantii albe merită orice efort. Evenimentele abundă în regiune și în afara clasicului Crăciun și a sărbătorilor pascale, există și alte festivaluri demne de menționat, precum Festivalul Păstrăvului, desfășurat la mijlocul lunii august, Răscolul Stânii în septembrie, Balul Gospodarilor de Lăsatul-secului sau Festivalul Ouălor Încondeiate, la începutul primăverii.

Mănăstirea Voroneț

Publicat de 15 septembrie 2022 Etichetat albastru, Aristotel, Bucovina, Ștefan cel Mare, școală copiști, Gura Humorului, Judecata de Apoi, Petru Rareș, Platon, scriptorie, UNESCO, VoronețLasă un comentariu

Situată la doar 4 km distanță de orașul Gura Humorului, Mănăstirea Voroneț se numără printre cele mai valoroase ctitorii ale domnitorului Ștefan cel Mare, fiind construită în anul 1488, în mai puțin de patru luni, un timp record pentru acele vremuri.
Unul dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care își păstrează într-o mare măsură forma inițială, în plan trilobat, având turla cu boltă deasupra naosului, biserica Mănăstirii Voroneț a fost inclusă, în anul 1993, împreună cu alte șapte biserici cu pictură exterioară din regiune, pe lista patrimoniului mondial cultural UNESCO, în grupul – Bisericile pictate din nordul Moldovei.
Biserica este construită din zid de piatră, gros de peste un metru, în formă de cruce, cu interiorul împărţit în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat natural de o fereastră mare la răsărit şi câte o fereastră mică, pe laterale. Catapeteasma bisericii este lucrată din lemn de tisă aurit, uşile împărăteşti fiind o adevărată capodoperă de sculptură în lemn. Naosul, având absidele puţin pronunţate în adâncime, este delimitat de pronaos printr-un zid de peste un metru grosime, care lasă o deschidere de mărimea unei uși. Deasupra naosului se află o turlă mare, circulară, luminată de patru ferestre. Pronaosul este luminat de câte o fereastră pe fiecare parte.
În anul 1490, la Voroneț s-a fondat o scriptorie, în care erau copiate cărțile necesare oficierii slujbei religioase. Istoria consemnează că, în incinta mănăstirii a fost înființată, ca și în alte lăcașuri de cult importante în acele vremuri, o școală unde erau aduși pentru instruire copii de boieri și de preoți, care învățau să devină preoți, copiști de cărți, dieci pentru cancelariile ținuturilor și orașelor, dascăli pentru biserici și școli. Aici au fost create în secolul al XVI-lea Codicele Voroneţean şi Psaltirea Voroneţeană.
Pictura interioară a bisericii datează, în cea mai mare parte, din timpul lui Ștefan cel Mare, din perioada anului 1496. Pictura exterioară a Voronețului, datând din timpul domniei lui Petru Rareș, este socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în care predomină verdele și albastrul, în compoziția larg desfășurată a diferitelor scene. Culoarea predominantă a frescelor este inconfundabilul „albastru de Voroneț”, considerat de specialiștii în arte plastice ca unic în lume și comparat cu roșul lui Rubens sau verdele lui Veronese. Fațada de vest este pictată în totalitate cu impresionanta scenă a Judecății de Apoi. Pe coloane sunt pictate inclusiv genii ale antichității, precum celebrii filozofi Platon și Aristotel.

Sărbători de iarnă la Mănăstirea Sucevița

Publicat de 24 decembrie 2021 Etichetat Bucovina, cetate, fortificat, Ieseu, Moldova, Movilă, mănăstire, nord, pictură, Sucevița, UNESCOLasă un comentariu

Situată între localitățile Câmpulung Moldovenesc și Rădăuți, Mănăstirea Sucevița este atestată documentar în anul 1582, fiind ridicată în timpul domniei lui Petru Șchiopul și înscrisă, începând cu anul 1993, pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO, alături de alte șapte biserici pictate din nordul Moldovei.
Pictura exterioară a Mănăstirii Sucevița, ultimul mare monument al secolului al XVI-lea din Bucovina, este cea mai bine păstrată din grupul bisericilor moldovenești cu pictură exterioară. Pictura exterioară din partea răsăriteană se desfășoară pe trei abside, într-o singură perspectivă picturală, imensă, numită ”Cinul”, acest ansamblul fiind împărțit în șapte registre orizontale, care ilustrează ierarhiile cerești și pământești. Pe fațada sudică este pictat ”Arborele lui Ieseu” (genealogia lui Iisus).
Istoria mănăstirii Suceviţa este strâns legată de numele familiei Movileştilor. Avându-şi începutul într-un modest schit de lemn, atribuit călugărului Pahomie, prima aşezare monahală în acest spațiu a fost ulterior reprezentată de o biserică din zid, ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea de Gheorghe Movilă. Cel mai mare dintre fraţii Movilă a îmbrăcat haina călugărească la mănăstirea Probota, ajungând apoi mitropolit al Moldovei.
Arhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din zona Moldovei. Cu aspectul său de cetate medievală, generat de zidurile fortificate ce formează perimetrul complexului, Mănăstirea Suceviţa prezintă un caracter unic și impresionant, intensificat şi de pictura exterioară, a cărei prospețime a rezistat, timp de peste patru veacuri, trecerii timpului.

Mănăstirea Humor

Publicat de 19 noiembrie 2021 Etichetat biserici pictate, Bucovina, Gura Humorului, Humor, manastire, patrimoniu mondial, UNESCOLasă un comentariu

Construită în anul 1530, la 5 km depărtare de localitatea Gura Humorului, Mănăstirea Humor a fost înscrisă începând cu 1993, alături de alte șapte biserici moldovenești, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în grupul ”Bisericile pictate din nordul Moldovei”.
În anul 1535 biserica avea să fie pictată, atât interior, cât și exterior, de o echipă de meșteri zugravi ce reușeau să dezvolte unul dintre cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii.
În timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400 – 1432) fusese construit în apropiere primul lăcaș de cult din piatră, care avea să fie jefuit de tătari în 1527. Rămășițele acestuia, dărâmat apoi din cauze necunoscute, mai pot fi observate și în prezent, la o distanță de 400 metri de biserică.
Pridvorul deschis, cu patru arcade și lipsa turlei reprezintă particularitățile arhitecturale ale acestei biserici, elementele de factură gotică vizibile în ancadramentele ferestrelor fiind prezente și în portalul de la intrare, dar și în firidele cu care sunt decorate cele trei abside laterale.
În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu a împrejmuit biserica cu ziduri de piatră și a construit un turn în plan pătrat, cu latura de 8 metri și 3 etaje, în incinta complexului mănăstiresc. Turnul avea rol defensiv, în încăperile de la etaj refugiindu-se apărătorii complexului pe timp de război.