calcar – România în alb și negru – Romania in black and white

La ieșirea din orașul Turda, urmând șoseaua E81 spre Alba-Iulia turiștii se pot îndrepta spre Cheile Turzii. Pentru cei care nu beneficiază de autoturism, există și microbuze care leagă orașul de defileu. La doar 30 km sud de orașul Cluj-Napoca, într-o zonă naturală, cu un peisaj deosebit, se află una dintre cele mai frumoase trecători montane de pe teritoriul României.
Arheologii au datat primele urme Homo Sapiens descoperite aici ca având 60.000 de ani. În trecut, la mică distanță, se afla un castru roman – Potaissa, amintit și de geograful antichității Ptolemeu, într-una dintre lucrările sale. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au realizat cercetări detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar și de avansare în masiv. Din carieră a fost transportată la biserica din satul Cheia, aflat în vecinătate, o coloană înaltă de 1,5 m, cu diametrul de 0,34 m. În carieră și în împrejurimi s-au descoperit țigle, chei, opaițe, fragmente ceramice și mai multe monede. Descoperirile indică existența unei așezări și în apropierea carierei romane de calcar.
Lungimea totală a Cheilor Turzii depășește 1200 de metri, fantasticul defileu despicând în două Munții Trascăului, în partea de est a Carpaților Orientali. Râul care a săpat în peretele de calcar al masivului se numește Hășdate. Atingând înălțimi de 250 de metri, pereții de calcar ai cheilor prezintă un peisaj cu adevărat spectaculos, în suprafață de peste 300 de hectare, alternând crestele ascuțite cu văile adânc săpate în munte și cu povârnișurile stâncoase. Zona este preferată de alpiniști datorită verticalității pereților și accesului cu echipamente relativ ușor. Sunt peste 200 de trasee de alpinism și escaladă, iar anual sunt organizate diferite concursuri.
De-a lungul întregului areal, constituit ca rezervație naturală în anul 1938, sunt contabilizate aproape 60 de peșteri, din care doar opt au dimensiuni mai mari de 20 de metri. Printre cele mai importante se numără Peștera Liliecilor, Peștera Calastur și Peștera Cuptorului. 1.000 de specii diferite de plante, 67 de categorii de păsări, numeroși jderi, mistreți, căprioare și vulpi își duc traiul pe aceste meleaguri, cu precădere în zonele mai puțin accesibile.

Peștera Urșilor, unul dintre principalele obiective turistice ale Munților Apuseni, este situată în imediata apropiere a localității Chișcău, fiind descoperită în data de 17 septembrie 1975, de către minerul Curta Traian, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă.
Inițial s-a dorit distrugerea acesteia, pentru ca exploatarea minieră să poată continua. Totuși, într-un final s-a luat decizia amenajării pentru public, lucrările fiind finalizate trei ani mai târziu, în data de 14 iulie 1980, intrând în circuitul turistic odată cu inaugurarea oficială.
Oasele unor mamifere, vechi de aproape 100.000 de ani, găsite în peșteră, au demonstrat că această imensă grotă a reprezentat bârlogul a mii de exemplare dintr-o specie dispărută de pe Terra în urmă cu peste 15.000 de ani – Ursul de Cavernă (Ursus spelaeus), un carnivor cu dimensiuni impresionante, ce avea aproape patru metri lungime și o greutate de peste o tonă.
Peștera Urșilor este structurată în trei galerii deschise vizitării și o Rezervație științifică. Galeria Oaselor este secțiunea din peșteră aflată chiar la intrare, pe a cărei podea sunt presărate numeroase oase de urs și totodată locul prin care s-a intrat prima oară în peșteră, printr-un spațiu aflat în tavan, la doi metri de nivelul solului. Galeria Emil Racoviță este cea mai mare porțiune a peșterii, ce conține formațiuni calcaroase spectaculoase, stalactite, stalagmite și coloane de diferite forme și mărimi. Galeria Lumânărilor a fost denumită astfel datorită numeroaselor stalagmite prezente aici, ce lasă impresia unor lumânări.
În peșteră temperatura este de +10 grade Celsius tot timpul anului, indiferent de anotimp sau de condițiile meteo din exterior, umiditatea fiind de 97%. Accesul în interior se realizează doar în grup, cu ghid specializat, intervalul între două grupuri fiind de maxim 20 de minute, iar timpul de vizitare de aproximativ 45 de minute. Accesul cu animale de companie este interzis.
Atingerea cu mâna a formațiunilor calcaroase este strict interzisă, deoarece odată atinse, acestea se înnegresc și nu se mai dezvoltă, datorită contactului cu impuritățile aflate pe pielea umană.