Etichetă: castel

Palatul Sturdza – Miclăușeni

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Construit între anii 1880 – 1904, în stil neogotic, cu elemente baroc, castelul aflat la 20 km de Roman și 65 km de Iași, a fost ridicat pe amplasamentul unui vechi conac, în stilul palatelor feudale apusene. Planurile construcției au fost realizate de arhitecții Iulius Reinecke și I. Grigsberg.
  • Castelul adăpostea o colecție valoroasă de cărți și documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmură de Carrara, argintărie, dar și piese arheologice, numismatice și epigrafice de mare valoare. Biblioteca număra 60.000 de exemplare, multe din aceste volume fiind ediții princeps sau rarisime.
  • În anul 1944, din cauza apropierii frontului, palatul a fost părăsit de Ecaterina Cantacuzino, care a luat cu ea obiectele de preț ale bisericii construite de logofătul Dimitrie Sturza în 1823.  Ea a refuzat inițial să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea castelul, predând ulterior Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii. În iarna anului 1944 castelul a fost devastat de soldații forței de ocupație, care au folosit multe cărți valoroase pe post de combustibil în sobe. Pe lângă cărți, au dispărut din castel piese de mobilier și cea mai mare parte din colecțiile familiei Sturdza.
  • Rămasă văduvă și neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârșitul vieții, sub numele de maica Măcrina. În data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului castelul Miclăușeni, plus parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjura, biserica ctitorită de părinții săi (Gheorghe Sturdza și Maria Sturdza, fiica lui Ion Ghica) și toate dependințele, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici.
  • În anul 1953, regimul comunist a desființat așezarea monastică. În perioada următoare, castelul a fost depozit militar de explozibil, patrimoniu al Ministerului Metalurgiei, al Sfatului Popular Regional Iași și al Universității Al. I. Cuza din Iași. În anul 1960, Castelul de la Miclăușeni a devenit sediul Centrului de Plasament pentru copii cu handicap psihic sever, aici funcționând și o școală specială. În anul 2001, castelul a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. În ultimii ani au fost efectuate lucrări de consolidare și de restaurare a clădirii și a dependințelor, însă aceste lucrări de restaurare nu au fost finalizate în totalitate.
Publicitate

Miercurea Ciuc

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Orașul Miercurea Ciuc este situat pe cursul râului Olt, la poalele muntelui Șumuleu Mare, într-o zonă depresiunară, ce înregistrează cele mai scăzute temperaturi din țară, fiind denumită și ”Mica Siberie”. Totuși, 2-3 luni pe an, turiștii se pot bucura de prezența soarelui, iar orașul merită pe deplin atenția acestora, chiar și în perioada rece, deoarece cocheta urbe se mândrește cu 5 secole de atestare documentară, conservând de-a lungul timpului variate și atractive obiective turistice.
  • Calea ferată, dată în folosință în anul 1897, avea să aducă schimbări radicale în dezvoltarea orașului. Astfel, odată cu aceasta au fost înființate unități industriale de prelucrare a lemnului, de industrie ușoară și construcție de mașini. În anul 1898 s-a terminat construcția clădirii Primăriei, iar în 1968 Miercurea Ciuc a devenit reședința județului Harghita, intensificându-se industrializarea forțată a orașului.
  • Printre cele mai importante construcții din Miercurea Ciuc se numără biserica de rit catolic din strada Florilor, construită în anul 1758, și complexul din Șumuleu, compus dintr-o mănăstire de secol XVII, o școală și un lăcaș de cult de secol XIX. Orașul s-a remarcat de-a lungul timpului ca un centru de învățământ important, dotat cu apreciate sisteme educaționale, precum liceele „Octavian Goga“ și „Márton Áron“.
  • În cartierul Jigodin, sat din județul Harghita până în anul 1930, se află biserica romano-catolică Sfânta Treime, construită în stil gotic în secolul al XV-lea. Cartierul Șumuleu Ciuc a fost până în 1876 reședința executivă a scaunelor secuiești ale Ciucului, Giurgeului și Cașinului. Aici se află Biserica și Mănăstirea Franciscanilor, fostul Liceu romano-catolic, înființat în anul 1727, și fostul sediu al Ciucului, în prezent spital.
  • Castelul renascentist, construit în secolul al XVII-lea din ordinul lui Ferenc Mikó, consilierul principelui Gabriel Bethlen, a fost prădat după numai trei decenii de hoardele tătare și reconstruit din ruine, o jumătate de secol mai târziu, de către armata austriacă pentru a servi drept cazarmă fortificată.
  • În anul 1930, cu ocazia Rusaliilor, a avut loc în incinta castelului Mikó prima expoziție cu obiecte ecleziastice, de artă și etnografice. Două decenii mai târziu, moștenind materialul expoziției și colecția liceului catolic, a luat ființă Muzeul Secuiesc al Ciucului. Începând cu anul 1990, muzeul a ajuns în patrimoniul administrației locale, aici fiind organizate numeroase expoziții și găsindu-se anuare și publicații cu caracter științific.

Cetatea Făgăraș

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Cetatea Făgăraș, cel mai mare complex feudal aflat la poalele Carpaților Meridionali, a îndeplinit de-a lungul a peste cinci secole de existență mai multe scopuri, precum acela de fortăreață militară, de reședință princiară, garnizoană, închisoare și muzeu al regiunii în contemporaneitate.
  • Țara Făgărașului, un înfloritor și bogat domeniu medieval al Transilvaniei, avea în administrare la începutul secolului al XVII-lea peste 50 de sate. Loc de Dietă, cetatea a cunoscut etape distincte de dezvoltare. Ultimele lucrări de restaurare au fost realizate în perioada 1965 – 1977, căutând să redea castelului aspectul de secol XVII.
  • Acest ansamblu medieval, foarte bine conservat de-a lungul veacurilor, este înconjurat de un zid de apărare simplu și masiv, puternic marcat de patina vremii, ce adăpostește un castel de secol XVII, cu bastioane rectilinii, în stil italian și săli interioare de factură renascentistă.
  • Muzeul Țării Făgărașului a fost înființat în anul 1923, pe baza colecției etnografice a profesorului Valeriu Literat, unul dintre reprezentanții vieții culturale făgărășene în perioada interbelică. De profil mixt – artă, etnografie, istorie – muzeul cuprinde în patrimoniul său peste 17.000 de piese, grupate în 20 de colecții arheologice, numismatice, de carte românească, artă decorativă, ceramică populară, țesături și arme.

Castelul Iulia Hașdeu

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Iulia Hașdeu, fiica scriitorului și istoricului Bogdan Petriceicu Hașdeu, a trăit doar 18 ani, fiind una dintre numeroasele victime ale tuberculozei la începutul secolului al XIX-lea. Despre ea se spunea că, la vârsta de doi ani știa să citească, la opt ani vorbea curent trei limbi străine, la 16 ani având să se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din Sorbona, pe parcursul scurtei sale vieți scriind poezii, proză și teatru în limba franceză.
  • Între anii 1894 și 1896, la șase ani de la moartea fiicei sale, B.P.Hașdeu a ridicat, pe un teren achiziționat în localitatea Câmpina, Castelul Iulia Hașdeu, după planuri desenate de el însuși, inspirate, după cum afirma, chiar de spiritul copilei. B.P.Hașdeu a trăit aici zece ani, între anii 1897 și 1907.
  • La interior, monumentul este decorat cu frescă si stuco-marmură, în diferite culori. În turnul din partea stângă al edificiului se află salonul de primire și sufrageria, ambele săli având ca decorații coloane cu capiteluri. În sufragerie, se află portretele de familie, pictate pe zid, încercuite de coroane cu lauri. În turnul din partea dreaptă se găsesc : biroul savantului, camera de zi și camera pentru ședințele de spiritism. Camera pentru ședințele de spiritism era întunecoasă și pe pereți erau pictate simboluri : un cap de înger, un triunghi, un fluture, după cum apar într-o fotografie a picturii murale originale.
  • Castelul Iulia Hașdeu a fost introdus în circuitul cultural și turistic în luna februarie 1995. Până în prezent, zeci de mii de turiști l-au vizitat, dornici să cunoască fascinanta istorie a edificiului simbolic creat de „cel mai învățat român din secolul al XIX-lea”, așa cum îl caracteriza Mircea Eliade pe Bogdan Petriceicu Hașdeu.