- Situat pe malul lacului și înconjurat de un parc frumos amenajat, Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia constituie, de mai bine de trei secole, un model de referință al stilului brâncovenesc în arhitectura românească, îmbinând în cadrul unui decor de tip oriental elemente apusene ale stilurilor baroc și renascentist.
- Pe terenul cumpărat în 1681 de Constantin Brâncoveanu va fi ridicat două decenii mai târziu palatul, care în anul 1714 avea să fie confiscat de otomani, după execuția familiei Brâncoveanu la Constantinopol. Ulterior, transformat în han de către turci, acesta intră în anul 1830 în posesia familiei Bibescu, ai căror descendenți vor efectua de-a lungul timpului ample lucrări de restaurare și reamenajare a întregului parc, a turnului de la intrare, a casei de oaspeți și a cuhniei (bucătăria domeniului).
- Principesa Martha Bibescu este cea care la începutul secolului al XX-lea dispune construirea în stil italian a teraselor din fața palatului, amenajarea parcului, plantarea livezii și refacerea grădinilor englezești. Declarat monument istoric în anul 1945, Palatul de la Mogoșoaia adăpostește în prezent Muzeul Tradiției Aulice (din anul 2000), o colecție de artă comparată (însumând cca. 300 de piese), dar și, anual, aproximativ 10 expoziții temporare, de artă contemporană, în sălile de la parter și în anexe.
- Turiștii se pot plimba pe malul lacului aflat în spatele castelului, pe aleile înverzite ale parcului sau se pot relaxa pe terasa unui restaurant amenajat în fața casei de oaspeți – Vila Elchingen. Serele Mogoșoaia au fost construite după anul 1890, de arhitecți francezi. Recent refăcute, serele sunt din nou folosite pentru cultura florilor și ca atelier de educație plastică pentru copii.
- Construit de Nicolae G.Bibescu în anul 1870, cavoul familiei Bibescu a fost restaurat în anul 1997. Cavoul se află pe latura de vest a domeniului, în capătul unei alei umbrite de arbori seculari. Pe placa memorială a Principelui George Bibescu stă scris: „Binecuvântată fie memoria sa, căci el a trăit făcând binele“.
- Located on the shore of the lake and surrounded by a beautifully landscaped park, The Brâncovenesc Palace in Mogoșoaia has been, for more than three centuries, a reference model of the Brâncovenesc style in Romanian architecture, combining western elements of baroque styles within an oriental setting and Renaissance.
- On the piece of land bought in 1681 by Constantin Brâncoveanu, the palace will be built two decades later, in 1714 being confiscated by the Ottomans, after the execution of the Brâncoveanu family in Constantinople. Later, transformed into an inn by the turks, it came into the possession of the Bibescu family in 1830, whose descendants will over time carry out extensive restoration and redevelopment works of the entire park, the tower at the entrance, the guest house and of the kitchen.
- Princess Martha Bibescu is the one who, at the beginning of the 20th century, orders the Italian-style construction of the terraces in front of the palace, the landscaping of the park, the planting of the orchard and the restoration of the English gardens. Declared a historical monument in 1945, the Mogoșoaia Palace currently houses the Museum of Aulic Tradition (since 2000), a comparative art collection (totaling approx. 300 pieces), but also, annually, around 10 temporary exhibitions of contemporary art, in the rooms on the ground floor and in the annexes.
- Tourists can walk on the shore of the lake, located behind the castle, on the green paths of the park or relax on the terrace of a restaurant set up in front of the guest house – Villa Elchingen. The Mogoșoaia greenhouses were built after 1890, by French architects. Recently restored, the greenhouses are once again used for flower cultivation and as an art education workshop for children.
- Built by Nicolae G. Bibescu in 1870, the tomb of the Bibescu family was restored in 1997. The tomb is located on the west side of the estate, at the end of an alley shaded by centuries-old trees. On the memorial plaque of Prince George Bibescu it is written: „Blessed be his memory, because he lived doing good”.
România în alb și negru - Romania in black and white 