Etichetă: Constantin Brâncoveanu

Palatul Mogoșoaia (Mogoșoaia Palace)

Publicat de Etichetat , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Situat pe malul lacului și înconjurat de un parc frumos amenajat, Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia constituie, de mai bine de trei secole, un model de referință al stilului brâncovenesc în arhitectura românească, îmbinând în cadrul unui decor de tip oriental elemente apusene ale stilurilor baroc și renascentist.
  • Pe terenul cumpărat în 1681 de Constantin Brâncoveanu va fi ridicat două decenii mai târziu palatul, care în anul 1714 avea să fie confiscat de otomani, după execuția familiei Brâncoveanu la Constantinopol. Ulterior, transformat în han de către turci, acesta intră în anul 1830 în posesia familiei Bibescu, ai căror descendenți vor efectua de-a lungul timpului ample lucrări de restaurare și reamenajare a întregului parc, a turnului de la intrare, a casei de oaspeți și a cuhniei (bucătăria domeniului).
  • Principesa Martha Bibescu este cea care la începutul secolului al XX-lea dispune construirea în stil italian a teraselor din fața palatului, amenajarea parcului, plantarea livezii și refacerea grădinilor englezești. Declarat monument istoric în anul 1945, Palatul de la Mogoșoaia adăpostește în prezent Muzeul Tradiției Aulice (din anul 2000), o colecție de artă comparată (însumând cca. 300 de piese), dar și, anual, aproximativ 10 expoziții temporare, de artă contemporană, în sălile de la parter și în anexe.
  • Turiștii se pot plimba pe malul lacului aflat în spatele castelului, pe aleile înverzite ale parcului sau se pot relaxa pe terasa unui restaurant amenajat în fața casei de oaspeți – Vila Elchingen. Serele Mogoșoaia au fost construite după anul 1890, de arhitecți francezi. Recent refăcute, serele sunt din nou folosite pentru cultura florilor și ca atelier de educație plastică pentru copii.
  • Construit de Nicolae G.Bibescu în anul 1870, cavoul familiei Bibescu a fost restaurat în anul 1997. Cavoul se află pe latura de vest a domeniului, în capătul unei alei umbrite de arbori seculari. Pe placa memorială a Principelui George Bibescu stă scris: „Binecuvântată fie memoria sa, căci el a trăit făcând binele“.
  • Located on the shore of the lake and surrounded by a beautifully landscaped park, The Brâncovenesc Palace in Mogoșoaia has been, for more than three centuries, a reference model of the Brâncovenesc style in Romanian architecture, combining western elements of baroque styles within an oriental setting and Renaissance.
  • On the piece of land bought in 1681 by Constantin Brâncoveanu, the palace will be built two decades later, in 1714 being confiscated by the Ottomans, after the execution of the Brâncoveanu family in Constantinople. Later, transformed into an inn by the turks, it came into the possession of the Bibescu family in 1830, whose descendants will over time carry out extensive restoration and redevelopment works of the entire park, the tower at the entrance, the guest house and of the kitchen.
  • Princess Martha Bibescu is the one who, at the beginning of the 20th century, orders the Italian-style construction of the terraces in front of the palace, the landscaping of the park, the planting of the orchard and the restoration of the English gardens. Declared a historical monument in 1945, the Mogoșoaia Palace currently houses the Museum of Aulic Tradition (since 2000), a comparative art collection (totaling approx. 300 pieces), but also, annually, around 10 temporary exhibitions of contemporary art, in the rooms on the ground floor and in the annexes.
  • Tourists can walk on the shore of the lake, located behind the castle, on the green paths of the park or relax on the terrace of a restaurant set up in front of the guest house – Villa Elchingen. The Mogoșoaia greenhouses were built after 1890, by French architects. Recently restored, the greenhouses are once again used for flower cultivation and as an art education workshop for children.
  • Built by Nicolae G. Bibescu in 1870, the tomb of the Bibescu family was restored in 1997. The tomb is located on the west side of the estate, at the end of an alley shaded by centuries-old trees. On the memorial plaque of Prince George Bibescu it is written: „Blessed be his memory, because he lived doing good”.
Publicitate

Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • La Mănăstirea Brâncoveanu, amplasată pe teritoriul comunelor Sâmbăta de Sus și Drăguș din județul Brașov, se poate ajunge urmând E68, Brașov–Sibiu, șoseaua cotind, în dreptul localității Sâmbăta de Jos, spre baza versantului nordic al Munților Făgăraș.
  • Primele dovezi concrete ale existenței unui lăcaș religios în regiune datează de la începutul secolului al XVII-lea. În anul 1654 satul și moșia Sâmbăta de Sus au intrat în stăpânirea boierului Preda, bunicul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Acesta a ridicat, într-un bucolic cadru natural, o bisericuță din lemn, pentru găzduirea călugărilor sihaștri din zonă.
  • În anul 1785, profitând de faptul că după 1772, moşia Sâmbăta de Sus ieşise temporar din stăpânirea familiei Brâncoveanu (până în 1802) din pricina neachitării unei datorii, care a dus la amanetarea moşiei, curtea de la Viena, la cererea administraţiei catolice, a trimis pe generalul Preiss, care a dărâmat mănăstirea Brâncovenilor. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica adusă în stare de ruină.
  • După dărâmarea mănăstirii, palatul brâncovenesc din Sâmbăta de Sus, aflat la 10 km depărtare de mănăstire, a fost locuit pentru o perioadă de urmaşi ai familiei Brâncoveanu. Aceştia au stăpânit domeniul până la reforma agrară din 1922, când Ministerul Domeniilor a predat Mitropoliei din Sibiu domeniul brâncovenesc împreună cu ruinele şi toată incinta mănăstirească de la Sâmbăta de Sus.
  • Mitropolitul Nicolae Bălan a început restaurarea bisericii în anul 1926. Lucrările s-au făcut sub supravegherea Comisiei Monumentelor Istorice, fiind conduse de arhitecţii Georges Cristinel, Petre Dumitrescu şi Friedrich Buertnes, care au căutat să redea forma iniţială a monumentului. În interiorul bisericii s-a păstrat pictura veche. Arhitectura bisericii mănăstirii se încadrează în stilul brâncovenesc, stil apărut la sfârşitul sec. al XVII-lea şi începutul sec. al XVIII-lea în Ţara Românească.
  • În anul 2003 a fost inaugurată pe domeniul mănăstiresc Academia Sâmbăta, o clădire cu 70 de camere, adăpostind un amfiteatru, cu o capacitate de 150 de locuri, ce poate găzdui conferințe pe teme religioase, culturale, științifice sau artistice. La rândul său, muzeul din incinta mănăstirii deține o bogată colecție de carte veche, icoane, manuscrise, numismatică și obiecte de artă populară.

Curtea Domnească – Târgoviște

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Aflat la mai puțin de 100 km de București, orașul Târgoviște apare pentru prima oară consemnat documentar în jurnalul unui soldat de origine șvabă, în anul 1396. În secolul al XV-lea, Curtea Domnească era alcătuită din palat, biserică paraclis și turnul Chindiei, fiind protejată de o dublă centură de fortificații. Zidurile din piatră, având grosimi variind între 1,6 și 1,9 metri, au fost ridicate sub domnia voievozilor Petru Cercel și Matei Basarab. Spre exteriorul acestora se afla un șanț mare de apărare, în formă de potcoavă, sprijinit de terasele râului Ialomița, cu lățimea de 20 de metri și adâncimea de aproape cinci metri.
  • În cadrul Curții Domnești au fost ridicate două lăcașuri creștin-ortodoxe. Primul și cel mai impunător, poartă denumirea Biserica Mare Domnească, fiind ctitorit în anul 1583 de domnitorul Petru Cercel. Această biserică a fost creată într-un stil asemănător Mitropoliei din Târgoviște. Interiorul a fost zugrăvit integral în anul 1697, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, pictura abordând o varietate de teme iconografice și remarcându-se prin cea mai amplă galerie de pe teritoriul de altădată al Țării Românești, cu portrete ce aparțin unor voievozi români (Matei Basarab Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, Petru Cercel, Mihai Viteazul, Radu Șerban, Constantin Șerban, Șerban Cantacuzino și Radu Mihnea). Cea de-a doua biserică, situată în cel mai îndepărtat capăt al sitului arheologic, este cunoscută sub numele de Biserica Mică Domnească sau mai precis, așa cum a fost re­denumită în secolul al XIX-lea, Biserica „Sf.Vineri”.
  • Reper al orașului, dar și unul dintre simbolurile turistice ale României, Turnul Chindiei este o fortificație ce străjuiește întregul complex muzeal, fiind înălțat sub domnia lui Vlad Țepeș, la mijlocul secolului al XV-lea. Tur­nul a fost restaurat în secolul al XIX-lea, schimbându-i-se aspectul original și având în prezent o înălțime de aproximativ 27 de metri și 122 de trepte interioare în for­mă de spirală. Turnul Chindiei servea ca punct de observație și de pază, atât pentru curtea domnească, cât și pentru întreaga cetate. În perioada secolelor XVI-XVII turnul a mai îndeplinit și rol de închisoare.
  • La începutul secolului al XIX-lea a fost construită pe latura de sud-est a curții domnești o casă egumenească, oferită de către domnitorul Constantin Ipsilanti Mănăstirii Dealu, care fusese grav avariată de cutremurul din anul 1802. În anul 1967 a fost inaugurat aici Muzeul Tiparului și al Cărții Românești, una dintre primele instituții de acest profil deschise în România, expunând o succesiune de aspecte privi­toare la dezvoltarea scrisului pe teritoriul românesc. De altfel, bătrâna capitală valahă a fost martoră a apariției primelor cărți în lim­ba slavonă, aici desfășurându-și activita­tea diaconul Coresi, cel care avea să tipă­rească prima carte în limba română.