Curtea Domnească – România în alb și negru

Aflat la mai puțin de 100 km de București, orașul Târgoviște apare pentru prima oară consemnat documentar în jurnalul unui soldat de origine șvabă, în anul 1396. În secolul al XV-lea, Curtea Domnească era alcătuită din palat, biserică paraclis și turnul Chindiei, fiind protejată de o dublă centură de fortificații. Zidurile din piatră, având grosimi variind între 1,6 și 1,9 metri, au fost ridicate sub domnia voievozilor Petru Cercel și Matei Basarab. Spre exteriorul acestora se afla un șanț mare de apărare, în formă de potcoavă, sprijinit de terasele râului Ialomița, cu lățimea de 20 de metri și adâncimea de aproape cinci metri.
În cadrul Curții Domnești au fost ridicate două lăcașuri creștin-ortodoxe. Primul și cel mai impunător, poartă denumirea Biserica Mare Domnească, fiind ctitorit în anul 1583 de domnitorul Petru Cercel. Această biserică a fost creată într-un stil asemănător Mitropoliei din Târgoviște. Interiorul a fost zugrăvit integral în anul 1697, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, pictura abordând o varietate de teme iconografice și remarcându-se prin cea mai amplă galerie de pe teritoriul de altădată al Țării Românești, cu portrete ce aparțin unor voievozi români (Matei Basarab Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, Petru Cercel, Mihai Viteazul, Radu Șerban, Constantin Șerban, Șerban Cantacuzino și Radu Mihnea). Cea de-a doua biserică, situată în cel mai îndepărtat capăt al sitului arheologic, este cunoscută sub numele de Biserica Mică Domnească sau mai precis, așa cum a fost redenumită în secolul al XIX-lea, Biserica „Sf.Vineri”.
Reper al orașului, dar și unul dintre simbolurile turistice ale României, Turnul Chindiei este o fortificație ce străjuiește întregul complex muzeal, fiind înălțat sub domnia lui Vlad Țepeș, la mijlocul secolului al XV-lea. Turnul a fost restaurat în secolul al XIX-lea, schimbându-i-se aspectul original și având în prezent o înălțime de aproximativ 27 de metri și 122 de trepte interioare în formă de spirală. Turnul Chindiei servea ca punct de observație și de pază, atât pentru curtea domnească, cât și pentru întreaga cetate. În perioada secolelor XVI-XVII turnul a mai îndeplinit și rol de închisoare.
La începutul secolului al XIX-lea a fost construită pe latura de sud-est a curții domnești o casă egumenească, oferită de către domnitorul Constantin Ipsilanti Mănăstirii Dealu, care fusese grav avariată de cutremurul din anul 1802. În anul 1967 a fost inaugurat aici Muzeul Tiparului și al Cărții Românești, una dintre primele instituții de acest profil deschise în România, expunând o succesiune de aspecte privitoare la dezvoltarea scrisului pe teritoriul românesc. De altfel, bătrâna capitală valahă a fost martoră a apariției primelor cărți în limba slavonă, aici desfășurându-și activitatea diaconul Coresi, cel care avea să tipărească prima carte în limba română.

Ridicată în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, între anii 1468 și 1475, Curtea Domnească din Piatra Neamț cuprinde, într-un perimetru relativ redus, Biserica Sf. Ioan Botezătorul, Turnul lui Ștefan, Muzeul de Artă și Muzeul de Etnografie.
Având o lungime de 26 de metri și o înălțime de peste 11 metri, Biserica Domnească a fost finalizată în anul 1498, evidențiind elemente arhitecturale caracteristice stilului moldovenesc. Cel mai important edificiu din cadrul complexului a avut parte, la finalul secolului al XIX-lea, de mai multe reparații interioare și exterioare, fiindu-i montată și o nouă catapeteasmă.
Construit în anul 1499, Turnul lui Ștefan cel Mare este considerat și în prezent o imagine simbol a orașului Piatra Neamț, păstrându-se până în prezent în forma sa inițială. Pentru o lungă perioadă de timp, aceasta a fost cea mai înaltă construcție din oraș. Expoziția Curtea Domnească a fost inclusă în circuitul expozițional în anul 1986.
Clădirea Muzeului de Artă, creată în anul 1930 de o echipă de arhitecți italieni, deține prima colecție de artă a orașului, constituită prin donații și transferuri, între deceniile VI și VIII ale secolului XX.
Concepută în stil neoromânesc, similar unei locuințe tradiționale, clădirea Muzeului de Etnografie se remarcă prin elementele din lemn exterioare și prin acoperișul înalt, decorat cu lucarne.
Situată în apropierea Curții Domnești, cea mai spectaculoasă clădire, din punct de vedere arhitectural, a orașului Piatra Neamț, adăpostește începând cu anul 2005 Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni. Construită pe cinci niveluri, aceasta a aparținut între anii 1930 – 1948 primei bănci private din Piatra Neamț – Banca Petrodava.