Etichetă: floră

Grădina Botanică din Cluj Napoca

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Odată cu fondarea Societății Muzeului Ardelean, în anul 1859 au fost achiziționate și 9 hectare cu grădini și livadă, din actuala suprafață a Grădinii Botanice, instituție aflată în serviciul științei, învățământului și culturii generale, ce avea ca scop înțelegerea și documentarea diversității plantelor, precum și a utilizării acestora.
  • Din anul 1919 profesorul Alexandru Borza a primit misiunea de a-i definitiva organizarea, mărind suprafața la 14 hectare și trasând primele planuri privind împletirea principiilor ecologiei cu rafinamentul artistic. Grădina a fost deschisă oficial pentru vizitatori în data de 25 iunie 1925. Între anii 1930 – 1935 a fost construită clădirea Institutului Botanic, ce adăpostește Muzeul Botanic și cel mai mare ierbar al României. După cel de-al Doilea Război Mondial a fost realizat complexul serelor mari, au fost reconstruite alei și au fost îmbunătățite și modernizate vechile dotări.
  • Sectorul ornamental se întinde pe o suprafață de aproape un hectar, începând de la poarta principală și până la serele de producție. Aici se află colecții de specii horticole anuale și perene, dar și specii botanice, cultivate în scop decorativ. Sectorul fitogeografic cuprinde flora deșerturilor africane și americane, flora chino-japoneză, a munților Himalaya, Altai și Caucaz, flora Americii de Nord, cea a zonei balcanice, a zonei alpine europene și mediteraneene, precum și flora și vegetația României, împreună cu complexul de sere.
  • Grădina japoneză, concepută de Alexandru Borza în stilul tradițional, are ca punct central ceainăria, construită pe un mic lac și îmbrăcată în glicină. Printre elementele arhitecturale specifice se numără două mici cascade, o punte din piatră și un pod curbat, tradițional japonez.
  • Sectorul sistematic urmărește relațiile dintre plante, conform caracterului lor morfologic și anatomic. Aici, lângă turnul de apă, în care vizitatorii pot urca, pentru a admira priveliștea de sus a grădinilor, se află bazine care adăpostesc nuferi, dar și o frumoasă colecție de ferigi, înființată în anul 2017.
  • Grădina Botanică Alexandru Borza este deschisă de luni până duminică, între orele 09:00 și 20:00. Cea mai indicată perioadă pentru a vizita încântătoarea expoziție florală, pentru a te bucura cu adevărat de coloritul divers și de parfumul îmbătător al vegetației, este reprezentată de sfârșitul primăverii și începutul verii, în perioada lunilor mai, iunie și iulie.
Publicitate

Parcul Natural Bucegi – Lacul Bolboci și Cheile Tătarului

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Situat în partea estică a Carpaților Meridionali, Parcul Natural Bucegi cuprinde lanțul montan cu același nume, având o suprafață de peste 30.000 de hectare, desfășurate pe teritoriul administrativ al județelor Dâmbovița, Prahova și Brașov. Masivul Bucegi deține aproape 40 de trasee omologate, având cea mai densă rețea de poteci marcate dintre cele 27 de arii protejate românești.
  • Ecosistemul diversificat al Bucegilor adăpostește numeroase habitate, cu păduri de foioase, conifere, turbării, mlaștini, grohotișuri și pajiști alpine, distribuite în plan etajat. Peste 3.500 de specii faunistice cunoscute până în prezent, de la nevertebrate la mamifere mari, populează zone largi, încă perfect conservate. La peste 1.500 metri altitudine, spațiile adecvate de campare precum platoul Padina, oferă în perioada sezonului cald variante numeroase de petrecere a timpului liber în natură.
  • În apropiere de Peștera Ialomiței, poate fi utilizată telecabina până la Babele (2.292 m) sau poate fi urmat, la picior, unul dintre variatele trasee marcate. Cascada Urlătoarea, Jepii Mici, Lacul Scropoasa, Turbăria Lăptici sau Șaua Strunga sunt doar câteva dintre destinațiile de o frumusețe aparte, presărate de-a lungul coamelor înverzite ale Munților Bucegi.
  • La altitudinea de 1438 metri și la o distanță de 8 km de stațiunea Sinaia și 10 km de Peștera Ialomiței se află Lacul Bolboci sau ”Marea din Bucegi” așa cum i se mai spune. Lacul s-a format pe cursul râului Ialomița, prin construcția unui baraj (dat în folosință în anul 1988), având un volum de 18 milioane metri cubi, în interiorul său vărsându-se râurile Blana, Nucet și Bolboci. Pe unul dintre maluri a fost construită în anul 1928 cabana cu același nume.
  • Situate în județul Dâmbovița, pe teritoriul administrativ al comunei Moroeni, Cheile Tătarului reprezintă o arie protejată de interes național, inclusă în Parcul Natural Bucegi, cu o suprafață de aproape 145 de hectare. Zona prezintă un important interes floristic, faunistic, geologic, speologic, dar și peisagistic, adăpostind o generoasă varietate de floră specifică zonei estice a Carpaților Meridionali și faună fosilă (cochilii de melci și moluște) depozitată în straturile de calcare ce aparțin perioadei jurasicului.

Parcul Național Cheile Bicazului

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș se desfășoară între județele Harghita și Neamț, adăpostind pe o suprafață de peste 6500 de hectare cea mai importantă zonă geologică românească. Printre rezervațiile naturale incluse în arealul parcului se află Cheile Bicazului, Lacul Roșu, Avenul Licaș, Cheile Șugăului și masivele Hășmașul Mare, Piatra Singuratică și Hășmașul Negru.
  • Lacul de acumulare Izvorul Muntelui, situat pe cursul superior al râului Bistrița, la poalele Ceahlăului, este cel mai mare lac antropic (creat de om) amenajat pe râurile interioare din România. Acesta a luat naștere în 1960, odată cu finalizarea lucrărilor la barajul hidrocentralei Stejarul. Barajul, înalt de 127 de metri, oferă de pe coronamentul său o panoramă superbă asupra lacului și munților înconjurători. Volumul lacului variază în funcție de regimul de exploatare, având o suprafață medie de 30 kmp.
  • Aria protejată este străbătută de Drumul Național 12C, care leagă localitatea Gheorgheni de orașul Bicaz, amplasat pe malurile râului Bistrița. Aflate la 20 km de orașul care le poartă numele, Cheile Bicazului, formate ca urmare a eroziunilor provocate de apele Bicazului și ale afluenților săi, reprezintă una dintre cele mai atrăgătoare zone turistice ale țării.
  • Cheile Bicazului, în lungime de 10 km, delimitate de stațiunea Lacul Roșu și de satul Bicazul Ardelean, sunt formate de culmile Ucigașul, Piatra Altarului, Piatra Pinteștilor și Suhard, stânci impunătoare, înalte de peste 1.000 de metri, bogate în peșteri, avene și având amenajate trasee pentru practicarea alpinismului de performanță. Cadrul natural al zonei, cu numeroase elemente geologice și o climă variată, a determinat apariția unei flore cu peste 1.000 de specii și a unei faune cu exemplare rare și ocrotite, dintre care pot fi amintite numeroasele tipuri de broaște, salamandra, viperele, ciocănitoarea, cocoșul de munte, acvila, cerbul carpatin, huhurezul, ursul și lupul.
  • Lacul Roșu s-a format în luna iulie a anului 1837, ca urmare a alunecării unui pinten format din grohotișuri, de pe versantul nord-vestic al Muntelui Ghilcoș. Lacul păstrează și în prezent aspectul unei văi înecate, vârfurile brazilor din fosta pădure care acoperea albia văii străjuind acum oglinda lacului.
  • Prezența aluviunilor roșietice aduse de pârâul Vereșcheu și calcarele cu tentă roșie din împrejurimi sunt motivele pentru care lacul a căpătat de la ciobani și muncitorii forestieri denumirea de Lacul Roșu. Lacul se află la o altitudine de 980 de metri, având o suprafață de 11 hectare și o adâncime maximă de 9,6 metri.