fortificații – România în alb și negru

Ruinele cetății dacice Sarmizegetusa Regia, de la Grădiștea de Munte, au fost descoperite în primii ani ai secolului al XIX-lea. Atunci au avut loc și primele săpături oficiale, context în care au fost localizate mai multe construcții, precum fortificația, templul mare rotund, baia romană sau turnul pentagonal. Inițial, având doar scopul căutării de comori, aceste săpături s-au transformat ulterior în dorința de a descoperi noi monumente ale așezării antice.
Cea mai mare așezare din Dacia preromană era compusă din trei părți, cu funcții distincte: așezarea civilă, fortificația și zona sacră. Sarmizegetusa Regia era în secolul I î.Ch. doar un loc sfânt, care s-a transformat, ca urmare a exploatării minereului de fier, într-o localitate cu o economie înfloritoare.
Dealul Grădiștei de Munte era străbătut în antichitate de un drum pietruit, în apropierea cetății coborând în pantă un drum pavat cu lespezi de calcar, ce ajungea până în zona sacră. În mijlocul Sarmizegetusei Regia se afla zona sacră, care cuprindea templele, altarul, drumul și piațeta pavată. Un canal de drenaj, din piatră, asigura evacuarea apei din zona de terase.
Templele construite din piatră și din lemn aveau proporții monumentale, formând împreună cu altarul (Soarele de andezit) un ansamblu în care se desfășurau ceremonii ample. În prezent nu se cunosc divinitățile cărora le erau dedicate aceste temple. După cucerirea romană, întreaga zonă a suferit distrugeri masive și sistematice, aspectul inițial fiind aproape imposibil de reconstituit.
Cetatea de la Costești – Cetățuie, menționată pentru prima oară în anul 1884, aparține sistemului de fortificații din Munții Orăștiei, fiind un punct important de apărare a principalei căi de acces spre Sarmizegetusa Regia. Cea mai veche cetate din Munții Orăștiei, a funcționat ca prima capitală a regatului înființat de Burebista (sec. I î.Ch.).
Arealul așezării măsoară aproximativ 150 kmp, ansamblul fiind completat de cetățile de la Bănița și Căpâlna, amplasate la aproximativ 20-30 km depărtare. Întreaga regiune se remarcă prin cea mai mare concentrare de construcții militare, temple, locuințe, instalații de captare și distribuire a apei și ateliere destinate preponderent prelucrării fierului.

Localitatea Râșnov se află la 15 km depărtare de Brașov, pe vechiul drum comercial care lega în Evul Mediu șcheii de la poalele Tâmpei de orașul Câmpulung Muscel, capitala Valahiei.
Micuța localitate Râșnov s-a format ca așezare umană încă din perioada Antichității, în apropiere fiind descoperit complexul dacic de la Cumidava. Prima atestare documentară a târgului medieval, sub denumirea „Rosnou”, apare într-un act emis de Regele Carol Robert de Anjou, în anul 1331. După invazia din 1241 a tătarilor, locuitorii din Valea Trandafirilor au început construirea unui sistem de apărare puternic.
Denumirea orașului are la bază cuvântul „rose”, care atât în latină, cât și în dialectul germanic al teutonilor (primii locuitori ai acestei așezări) însemna „trandafir” – simbolul aflat sub forma unui buchet cu trei fire pe stema cetății.
Cetatea țărănească prezintă un stil arhitectural simplu, în linii drepte, axat pe ideea de rezistență în fața asediilor. Înălțimea zidurilor este de 5 metri, iar grosimea acestora oscilează între 1 și 1,5 metri. Zidurile și cele opt bastioane au fost acoperite de la început cu țiglă, pentru a preveni eventualele incendii provocate de invadatori.
Cetatea medievală era compusă dintr-o curte exterioară, unde erau adăpostite animalele și o curte interioară, în incinta căreia se aflau casele locuitorilor. Pentru a asigura apa necesară în timp de asediu, la începutul secolului al XVII-lea a fost săpată în incinta burgului medieval o fântână adâncă de 146 de metri. Zidurile cetății sunt mărginite în trei din cele patru puncte cardinale cu pante abrupte, de peste 100 de metri. Partea estică, mai vulnerabilă din punctul de vedere al obstacolelor naturale, prezintă în acest sector cele mai puternice fortificații.
În curtea interioară au fost construite în trecut peste 25 de locuințe, o școală, o capelă parohială și o casă a preotului. În câteva dintre aceste spații, unele dintre ele abandonate, sunt amenajate în prezent magazine cu suvenire. Turiștilor le este prezentată istoria, prin intermediul unui mic muzeu de artă feudală, o expoziție de armuri, arme, mobilier de epocă sau porturi specifice perioadei medievale.
În contemporaneitate, cetatea Râșnovului a reprezentat decorul ideal pentru turnarea unor scene din filme celebre, precum „Dacii” (1967), „Columna” (1968) sau „Nemuritorii” (1974). Considerat stațiune începând cu anul 1929, Râșnovul s-a dezvoltat din punct de vedere agroturistic în ultimii 20 de ani, dezvăluind vizitatorilor atât obiectivele sale istorice, cât și o artă a gastronomiei locale de influență săsească și secuiască.