Miercurea Ciuc

  • Orașul Miercurea Ciuc este situat pe cursul râului Olt, la poalele muntelui Șumuleu Mare, într-o zonă depresiunară, ce înregistrează cele mai scăzute temperaturi din țară, fiind denumită și ”Mica Siberie”. Totuși, 2-3 luni pe an, turiștii se pot bucura de prezența soarelui, iar orașul merită pe deplin atenția acestora, chiar și în perioada rece, deoarece cocheta urbe se mândrește cu 5 secole de atestare documentară, conservând de-a lungul timpului variate și atractive obiective turistice.
  • Calea ferată, dată în folosință în anul 1897, avea să aducă schimbări radicale în dezvoltarea orașului. Astfel, odată cu aceasta au fost înființate unități industriale de prelucrare a lemnului, de industrie ușoară și construcție de mașini. În anul 1898 s-a terminat construcția clădirii Primăriei, iar în 1968 Miercurea Ciuc a devenit reședința județului Harghita, intensificându-se industrializarea forțată a orașului.
  • Printre cele mai importante construcții din Miercurea Ciuc se numără biserica de rit catolic din strada Florilor, construită în anul 1758, și complexul din Șumuleu, compus dintr-o mănăstire de secol XVII, o școală și un lăcaș de cult de secol XIX. Orașul s-a remarcat de-a lungul timpului ca un centru de învățământ important, dotat cu apreciate sisteme educaționale, precum liceele „Octavian Goga“ și „Márton Áron“.
  • În cartierul Jigodin, sat din județul Harghita până în anul 1930, se află biserica romano-catolică Sfânta Treime, construită în stil gotic în secolul al XV-lea. Cartierul Șumuleu Ciuc a fost până în 1876 reședința executivă a scaunelor secuiești ale Ciucului, Giurgeului și Cașinului. Aici se află Biserica și Mănăstirea Franciscanilor, fostul Liceu romano-catolic, înființat în anul 1727, și fostul sediu al Ciucului, în prezent spital.
  • Castelul renascentist, construit în secolul al XVII-lea din ordinul lui Ferenc Mikó, consilierul principelui Gabriel Bethlen, a fost prădat după numai trei decenii de hoardele tătare și reconstruit din ruine, o jumătate de secol mai târziu, de către armata austriacă pentru a servi drept cazarmă fortificată.
  • În anul 1930, cu ocazia Rusaliilor, a avut loc în incinta castelului Mikó prima expoziție cu obiecte ecleziastice, de artă și etnografice. Două decenii mai târziu, moștenind materialul expoziției și colecția liceului catolic, a luat ființă Muzeul Secuiesc al Ciucului. Începând cu anul 1990, muzeul a ajuns în patrimoniul administrației locale, aici fiind organizate numeroase expoziții și găsindu-se anuare și publicații cu caracter științific.
Publicitate

În Piața Trandafirilor din Târgu Mureș

  • Menționat pentru prima oară la începutul secolului al XIV-lea, orașul Târgu Mureș a evoluat dintr-un târg banal într-o cetate garnizoană, cu rol de a apăra granițele Transilvaniei. Începând cu secolul al XVIII-lea a devenit un important centru de învățământ, în prezent oferind posibilități de studii universitare și o scenă culturală foarte activă.
  • În Piața Trandafirilor, principala arteră din centrul orașului, se concentrează cea mai mare parte din traficul urban, numeroase magazine, restaurante și alte locuri de petrecere a timpului liber, precum și cele mai cunoscute biserici, clădiri istorice și muzee din Târgu Mureș.
  • Ridicat între anii 1911 – 1913, Palatul Culturii din Târgu Mureș este una dintre cele mai reprezentative clădiri Belle Epoque din Transilvania. La exterior, palatul este împodobit cu mozaicuri și basoreliefuri în bronz și piatră, fresce și vitralii, elemente specifice artei Secession, ramură a stilului Art Nouveau. Palatul Administrativ, în care a funcționat la început Primăria Orașului, este un splendid edificiu, în același stil Secession, construit între 1905 și 1907, ridicat în scopul de a oferi un aspect nou zonei centrale a orașului. Palatul se remarcă prin turnul înalt de 60 de metri, ce a avut inițial rolul unui foișor de foc.
  • Catedrala ortodoxă ”Înălțarea Domnului” este cel mai mare edificiu religios din Transilvania, fiind construită între anii 1925 – 1934. Biserica romano-catolică ”Sf. Ioan Botezătorul” a fost ridicată de către iezuiți la începutul secolului al XVIII-lea, în stilul barocului austriac. Turnul bisericii franciscanilor este singura componentă arhitecturală rămasă, după demolarea bisericii franciscanilor în 1971, odată cu începerea lucrărilor la Teatrul Național.