George Enescu – România în alb și negru

Important nod feroviar și rutier, orașul Arad, municipiul de reședință al județului cu același nume, se desfășoară pe ambele maluri ale râului Mureș, unind regiunile istorice românești – Banat și Crișana.
Prima atestare documentară a localității figurează în urmă cu un mileniu, în secolul XI, într-o scriere intitulată ”Gesta Hungarorum”, lucrare ce descrie activitatea regelui maghiar Ștefan I. În anul 1331 orașul este menționat și în Cronica pictată de la Viena, un document ilustrat ce prezintă istoria Ungariei medievale.
Arad este un oraș bogat în monumente arhitecturale, ce etalează stiluri variate (neoclasic, eclectic, gotic, renascentist sau în stilul secesiunii vieneze), precum Palatul Administrativ, Teatrul ”Ioan Slavici”, Biserica Sf. Anton de Padova, Colegiul Național ”Moise Nicoară”, Palatul Cenad, Palatul Băncii Naționale, Palatul Neuman, Palatul Cultural etc.
În anul 1817 a fost construit la Arad primul teatru din piatră de pe teritoriul actual al României, iar în 1846 și 1847 Franz Liszt și Johann Strauss fiul au concertat în localitate. Ulterior, în anul 1922, George Enescu a susținut, la rândul său, un concert în Arad.
În anul 1909 a fost înființată la Arad prima fabrică de automobile din Ungaria – Magyar Automobil Részvény Társaság Arad (MARTA). În anul 1937 orașul era considerat cel mai puternic centru economic din Transilvania și al patrulea din România.
În data de 15 august 1899 s-a jucat la Arad primul meci oficial de fotbal din Transilvania. Echipa FC UTA Arad, cea mai titrată echipă de fotbal din provincie (câștigătoare a 6 campionate naționale) mai este denumită și Bătrâna Doamnă a fotbalului românesc.
În anul 1959 a fost înființată la Arad prima fabrică de jucării din țară – Arădeanca, iar în 1962 a început să funcționeze prima fabrică de ceasuri din țară – ”Victoria”, în anul 1968 orașul primind statutul de municipiu.

Situată în județul Bacău, stațiunea Slănic Moldova se desfășoară de-a lungul bazinului râului Slănic (afluent al râului Trotuș), la poalele muntelui Nemira, la o altitudine de aproximativ 500 de metri, beneficiind de un climat relaxant și tonifiant, cu un aer bogat în aerosoli, rășini și ioni negativi de oxigen, ce oferă un sezon turistic permanent, indiferent de anotimp.
Stațiunea a început să se dezvolte în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în anul 1800 fiind descoperite primele două izvoare minerale. Cea mai veche populație din zonă este reprezentată de ceangăi, un grup etnografic de origine maghiară și de confesiune romano-catolică, stabilit în acestă regiune încă din Evul Mediu.
Procesul de dezvoltare a stațiunii a început odată cu donarea terenurilor Epitropiei Sf.Spiridon din Iași, de către Grigore Alexandru Ghica (domnitor al Moldovei), fiind construite primele hoteluri, fiind regularizat cursul râului Slănic (prin îndiguire și construire de podețe), fiind construit cazinoul și diferite instalații pentru băi. Arhitectura veche a hotelurilor și vilelor se compune din balcoane, cerdacuri și dantelării din lemn.
George Enescu a susținut în această stațiune, la vârsta de 8 ani, primul său concert la vioară. Totodată, stațiunea a fost locul de tratament balnear favorit pentru personalități importante, precum Ion Creangă sau Alexandru Vlahuță.
Stațiunea este renumită pentru izvoarele sale cu ape carbonatate, ușor sulfuroase, clorate, sodice, hipertonice, hipotonice și oligominerale.
Botezată „Perla Moldovei”, Slănic Moldova asigură tratament pentru tulburări digestive, boli hepatobiliare, boli metabolice și nutriționale, afecțiuni ale rinichilor și urinare.