Etichetă: gotic

Baia Mare

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Baia Mare, reședința județului Maramureș, este situată la poalele Carpaților Orientali, fiind traversată de la est la vest de apele râului Săsar. Locuitorii regiunii se pot mândri cu 700 de ani de existență documentară a orașului, menționat inițial într-un act redactat de cancelaria regelui Carol Ro­bert de Anjou.
  • Așezarea devine cetate medievală în anul 1446, odată cu trecerea în proprietatea voievodului Iancu de Hunedoara. Acesta dispune, ca prime măsuri organizatorice, înălțarea zidurilor de apărare și ridicarea Catedralei „Sfântul Ștefan”, din care în prezent mai poate fi admirat doar impunătorul turn cu clopotniță, măsurând aproape 50 de metri, un remarcabil simbol al orașului, ce oferă din vârful său o panoramă superbă asupra urbei. Turiștii mai pot vizita și alte monumen­te importante ale orașului, precum Turnul Măcelarilor și Bastionul Monetăriei, con­struite în secolul al XV-lea, muzeele de Istorie, de Artă Populară și Etnografică, Județean și cel al Satului aflat în aer liber.
  • Situată în centrul vechi al orașului Baia Mare, Casa Iancu de Hunedoara reprezin­tă o parte a fostului castel medieval ridicat de voievod pentru soția sa Elisabeta. În prezent, aici se organizează diferite expoziții, clădirea fiind parte integrantă a Mu­zeului Județean Maramureș. Turismul ecumenic este bine aspectat de un număr diversificat de biserici orto­doxe, zidite în cărămidă sau din lemn, dar și de catedrale, precum cea a Adormirii Maicii Domnului, de rit greco-catolic.
  • Caracteristice însă regiunii sunt plantațiile de castani comestibili, adaptați aici, în cel mai nordic punct al țării. În acest loc se organizează anual, începând cu anul 1993, timp de trei zile în luna septembrie, Sărbă­toarea Castanelor, un festival al degustări­lor de produse tradiționale, al muzicii de calitate și al dansului popular. Turiștii ajunși în centrul istoric pot ad­mira un complex arhitectural de patrimo­niu declarat monument istoric, cu peste douăzeci de construcții medievale, reali­zate în stil gotic târziu.
  • Baia Mare, the seat of Maramureș County, is located at the foot of the Eastern Carpathians, being crossed from east to west by the waters of the Săsar River. The inhabitants of the region can be proud of 700 years of documented existence of the city, originally mentioned in a document drawn up by the chancellery of King Charles Robert of Anjou.
  • The settlement became a medieval fortress in 1446, once it became the property of voivode Iancu de Hunedoara. He orders, as the first organizational measures, the raising of the defense walls and the construction of „Sfântul Ștefan” Cathedral, from which currently only the imposing bell tower, measuring almost 50 meters, can be admired, a remarkable symbol of the city, which offers from the top a superb panorama over the city. Tourists can also visit other important monuments of the city, such as the Butchers’ Tower and the Bastion of the Mint, built in the 15th century, the museums of History, Folk and Ethnographic Art, the County Museum and the Village Museum located in the open air.
  • Located in the old center of Baia Mare, Iancu de Hunedoara House represents a part of the former medieval castle, built by the voivode for his wife Elisabeta. Currently, various exhibitions are organized here, the building being an integral part of the Maramureș County Museum. Ecumenical tourism is well represented by a diverse number of Orthodox churches, built of brick or wood, but also by cathedrals, such as the one of the Dormition of the Mother of God, of the Greek-Catholic rite.
  • Characteristic of the region are the plantations of edible chestnuts, adapted here, in the northernmost point of the country. The Chestnut Festival, a festival of tasting traditional products, quality music and folk dance, is organized annually in this place, since 1993, for three days in September. Tourists arriving in the historic center can admire an architectural heritage complex, declared a historical monument, with over twenty medieval buildings, made in the late Gothic style.
Publicitate

Cetatea medievală din Sighișoara

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Situată în centrul României, în apropierea îmbinării lanțului carpatic oriental cu cel meridional, Sighișoara adăpostește de secole una dintre cele mai frumoase citadele medievale locuite din Europa. Datorită arhitecturii sale remarcabile, a poziției dominante și a ambianței geografice, orașul a fost supranumit, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, „Perla Transilvaniei”.
  • Începând cu anul 1991, cetatea a fost inclusă de UNESCO pe lista patrimoniului mondial, dezvăluindu‑se turiștilor prin modalitatea de conservare a arhitecturii vechi, sub forma unui veritabil oraș‑muzeu. Sighișoara uimește și încântă călătorii, indiferent de anotimp, oferind posibilitatea parcurgerii unui complex pasaj temporal, prin fortăreața compusă inițial dintr-un zid lung de 930 m, 14 turnuri de apărare și 5 bastioane de artilerie. În prezent, se mai păstrează 9 turnuri, 2 bastioane și o parte din zidul de incintă.
  • Principalul punct de interes al cetății și simbol al orașului, Turnul cu Ceas a fost construit pentru a apăra poarta principală a cetății. A primit această denumire datorită ceasului cu figurine, unic în România, aflat la etajul al patrulea. Turnul este compus din cinci niveluri, care împreună cu balconul și acoperișul piramidal au o înălțime de 64 m. Acoperișul, care are o înălțime de 34 metri, a fost distrus în urma unui mare incendiu, în anul 1676, dar a fost refăcut un an mai tarziu. Astăzi, acest turn adăpostește Muzeul de Istorie al orașului Sighișoara, ce prezintă colecția de arheologie, farmacie, mobilier, unelte și produse ale breslelor, orologerie, etnografie, toate oglindind istoria cetății Sighișoara.
  • Celelalte 8 bastioane poartă denumiri ale meșteșugarilor din acea perioadă, precum cele ale Fierarilor, Frânghierilor, Măcelarilor, Cojocarilor sau Croitorilor. Unică, prin modul în care a fost concepută, Scara Școlarilor numără peste 170 de trepte acoperite, ce duc direct la Biserica din Deal. În cetatea Sighișoarei fiecare clădire evocă un stil aparte și poartă un nume ce îi definește aspectul exterior. Casa Venețiană, cu numeroasele sale ferestre duble sau Casa cu Cerb, completând printr‑un trofeu cinegetic pictura murală din exterior, sunt dovezi ale unicității arhitecturale etalate în interiorul cetății.
  • Biserica din Deal este unul dintre cele mai valoroase monumente arhitectonice ale cetății și este considerat un edificiu reprezentativ al stilului gotic în România. Dealul pe care a fost ridicată biserica constituia un punct de refugiu, întărit de localnici în perioadele de asediu. Construcția acestei biserici a început în anul 1345 și a continuat, cu pauze, până în 1525. În anul 1429 biserica tip bazilică a fost reconstruită sub forma unei biserici tip hală.
  • Biserica Mănăstirii se găsește în imediata vecinătate a Turnului cu Ceas. Acest lăcaș de cult a aparținut călugărilor dominicani și este menționat documentar încă din anul 1298. Dimensiunile bisericii ating 44,5 metri lungime si 12,6 metri lățime. În data de 30 aprilie 1676, biserica a ars în întregime, iar toate piesele de mobilier datează din anii ce au urmat incendiului. Biserica a fost refăcută prin efortul financiar al cetățenilor. Turnul și clopotul bisericii au fost construite în anul 1677 și au fost căptușite cu tablă în anul 1956.
  • Un loc în care istoria are o prezență palpabilă, iar trecutul este retrăit la fiecare pas, Sighișoara atrage precum un magnet turiști din toate colțurile lumii, dornici să vizioneze festivalurile și muzeele sale, încântând simțurile și dezvoltând un important turism cultural de elită.

Palatul Culturii Iași

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Clădire simbol, nu doar pentru orașul Iași, cât pentru întreaga țară, Palatul Culturii este înscris în Lista monumentelor istorice, fiind în prezent sediul Complexului Muzeal Național Moldova, ce cuprinde Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă și Muzeul Științei și Tehnicii ”Ștefan Procopiu”.
  • Impresionantul edificiu a servit inițial drept Palat Administrativ și de Justiție, devenind gazdă a instituțiilor culturale din oraș începând cu anul 1955. Stilul neogotic al Palatului Culturii, cu numeroasele sale detalii ornamentale, atrage privirile turiștilor ajunși în centrul orașului, printre elementele de interes numărându-se ”Sala gotică”, ”Sala voievozilor” sau ”Sala Henri Coandă”.
  • Palatul, construit între anii 1906 – 1925, după planurile aritectului I.D.Berindey, a fost complet renovat în ultimii ani și numără 298 de încăperi, fiind desfășurat pe o suprafață de peste 34.000 mp. În turnul central, cu înălțimea de 55 de metri, se află și un ceas cu trei cadrane, având diametrul de 3,25 metri, fiind decorat cu vitralii reprezentând cele 12 zodii.
  • Edificiul se deschide printr-un hol generos, conceput în stil neogotic, spaţiu care se finalizează cu o boltă în ogivă, decorată cu vitralii. Scările monumentale, simetrice, sunt construite din marmură de Carrara, iar parapetul este realizat din baluştri în acoladă, decoraţi cu acvile cu scut, ce simbolizează deschiderea de noi drumuri. 
  • Muzeul de Istorie a Moldovei continuă activitatea Muzeului de Antichități, înfiinţat în 1916, pe lângă Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Patrimoniul muzeului numără peste 50.000 de piese, aflându-se în continuă creștere, în special ca urmare a cercetărilor arheologice, dar și a unor descoperiri întâmplătoare, donații și achiziții. Acest patrimoniu este divizat în trei mari colecții: „Arheologie”, „Istorie” și „Numismatică – Medalistică”. 
  • Muzeul Etnografic al Moldovei a fost întemeiat în anul 1943. În prezent, acesta prezintă două expoziții temporare principale: „Sărbatoarea în sat. Spiritualitate și artă” și „Cotidianul țărănesc. Inventivitate și pragmatism”.
  • De-a lungul timpului, patrimoniul primului Muzeu de Artă din România, inaugurat la Iaşi în anul 1860, s-a îmbogăţit continuu cu noi şi valoroase opere de artă româneşti şi străine, provenite atât din donaţii, cât şi din achiziţii. În prezent, Muzeul de Artă din Iași tezaurizează aproximativ 10.000 de opere de artă, pictură, grafică și sculptură.
  • Constituit în mare parte din donaţii şi achiziţii, Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu” şi-a dezvoltat şi diversificat patrimoniul, adăpostind astăzi peste 11.000 de obiecte, deosebit de importante pentru istoria ştiinţei şi tehnicii, dintre care se remarcă piese de referinţă privind evoluţia înregistrării şi redării sunetului, istoria tehnicii fotografice şi cinematografice, evoluţia comunicaţiilor, dezvoltarea mijloacelor tehnicii de calcul, dar şi obiecte cu valoare memorială (documente, cărţi de specialitate, fotografii, diplome, aparatură de laborator şi obiecte personale).

Mănăstirea Bistrița

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Mănăstirea Bistrița se află la doar 8 km distranță de orașul Piatra Neamț, pe drumul ce duce spre localitatea Bicaz, într-o zonă delimitată de Munții Stânișoarei, obcinele Ciprianei și dealul Cetățuii.
  • Acest lăcaș de cult a fost menționat pentru prima oară într-un hrisov emis în anul 1407, fiind ridicat de Alexandru cel Bun, extins sub domnia lui Ștefan cel Mare, fortificat de Petru Rareș și renovat de Alexandru Lăpușneanu.
  • Decorată cu întărituri și mozaicuri din piatră la exterior, biserica îmbină ele­mente bizantine cu simbolurile caracte­ristice artei gotice, precum arcadele mul­tiple ce formează ancadramentul ușilor.
  • Muzeul mănăstirii depozitează icoane de secol XVI-XVIII, bucăți de frescă, sculp­turi, veșminte și monezi de epocă. Început în anul 1407 și având o ultimă însemnare datând din anul 1682, Pomelnicul Mănăstirii Bistrița, redactat în totalitate în cadrul mănăstirii, reprezintă o lucrare istoriografică de referință pentru trecutul Moldovei. Scris de mai mulți autori ano­nimi, acesta amintește domnitorii fiecărei perioade, dar și numele a numeroși sluji­tori ai bisericii: episcopi, arhimandriți, ieromonahi, duhovnici sau arhierei.
  • Inscripționat în limba slavonă și împodobit cu stema Moldovei, clopotul dăruit de Ștefan cel Mare în anul 1494 este o piesă importantă în patrimoniul muzeului.
  • Deși mai puțin evidențiată din punct de vedere turistic, Mănăstirea Bistrița se re­marcă datorită frumoasei sale arhitecturi și ca urmare a cadrului natural feeric, reprezentând un atractiv loc de popas pentru iubitorii naturii și istoriei.

Iarna la Cetatea Prejmer

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • La începutul secolului ai XIII-lea Cavalerii Teutoni primeau drepturi asupra utilizării teritoriului pe care se află în prezent comuna Prejmer, unde aveau să ridice, în stil gotic burgund, prima biserică din Tartlau (denumirea săsească a localității). Printr-un document emis în anul 1240, Regele Bela al IV-lea al Ungariei ceda biserica din Prejmer Mănăstirii Citeaux din Burgundia (Franța), pentru folosul obștesc al Ordinului cistercian.
  • Fiindcă zona se confrunta adesea cu invazia turcă prin pasul Buzău, Regele Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea unei incinte formate din ziduri groase, de 3-4 metri și înalte de 12 metri, cu șanț lat de apă, porți din fier și poduri mobile. În ziduri au fost prevăzute, pe patru nivele, 272 de încăperi. Astfel, fiecare familie din localitate deținea o cameră în cetate. Impunătoarea biserică-cetate nu a fost niciodată cucerită.
  • Între anii 1960 – 1970 au avut loc ample lucrări de restaurare, care au redat complexului forma și farmecul inițial. Deși, s-a intervenit adeseori de-a lungul istoriei asupra arhitecturii sale, biserica fortificată din Prejmer a rămas cea mai bine păstrată și cea mai impunătoare biserică-cetate medievală din Estul Europei, fiind înscrisă în anul 1999 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
  • Biserica, situată în centrul complexului, se remarcă prin planul în cruce greacă, unic în Transilvania, similar unor biserici din nordul Germaniei. Bolțile ogivale și ferestrele polilobate sunt caracteristice stilului gotic burgund. Altarul poliptic, ce datează de la mijlocul secolului al XV-lea, este cel mai vechi altar din Transilvania.