Complexul monahal Bârsana

Publicat de 13 iunie 2022 Etichetat ansamblu, artă populară, ateliere, baroc, Bârsana, cazare, Complex, Geneza, Iza, Judecata de Apoi, Lemn, Maramureș, mănăstire, pelerini, rococo, UNESCOLasă un comentariu

Comuna Bârsana este situată la 20 km sud-est de Sighetu Marmației, în Depresiunea Maramureșului, pe Drumul Județean 186, având în vecinătate localitățile Oncești și Rozavlea. Pe aceste plaiuri bucolice a fost construit în secolul al XVIII-lea un amplu ansamblu mănăstiresc, dezvoltat în spiritul tradiției populare, cu ziduri, porți și ornamente sculptate în lemn de stejar.
Prima menționare a bisericii din lemn ridicate aici datează din anul 1720, aceasta figurând alături de alte șapte lăcașuri similare, din Maramureș, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Turla bisericii măsoară 57 de metri, edificiul remarcându-se drept una dintre cele mai înalte construcții de lemn din lume. Ansamblul include două biserici, un altar de vară, aghiazmatarul, arhondaricul, stăreția și casa maicilor, toate plasate la mică distanță, într-o poieniță plină cu flori, desfășurată pe coama dealului. Lacul amenajat în centrul complexului este străbătut din loc în loc de podețe din lemn, sculptate cu motive populare.
În incinta complexului se intră trecând pe sub bolta impunătoare a unui turn cu clopotniță. În vecinătatea turnului se află un muzeu de carte veche și de icoane, inaugurat în anul 2005. În cadrul muzeului sunt organizate ateliere de țesut și de pictură bisericească pe diferite suporturi. O bogată colecție de obiecte de artă populară locală se alătură întregului patrimoniu. Interiorul bisericii a fost repictat în 1806 de către Hodor Toader, fiind influențat de stilurile baroc și rococo. Pictura murală redă scene din Geneză, iar în pronaos din Judecata de Apoi.
Tot în incinta complexului de la Bârsana, situată un pic mai sus, pe coasta dealului, se află o clădire micuță, intitulată „Casa artistului”. Într-un spațiu ce cuprinde un dormitor, o baie și o cameră de zi, sunt găzduite din timp în timp personalități cu veleități și preocupări artistice. O casă a duhovnicului, cam de aceeași mărime, a fost amplasată în partea de vest a complexului. Arhondaricul, parte a ansamblului monahal, este o clădire destinată găzduirii pelerinilor. Din luna mai și până în septembrie Mănăstirea Bârsana oferă în incinta complexului mănăstiresc cazare celor interesați să poposească aici.

Muzeul Satului Maramureșean

Publicat de 28 ianuarie 2022 Etichetat arhitectură, biserică, civilizație, gospodării, Lemn, Maramureș, Michelin, muzeu, rural, sat, Sighetu Marmației, UNESCOLasă un comentariu

În data de 30 mai 1981, cu ocazia sărbătoririi Zilei Internaţionale a Muzeelor, s-a inaugurat Muzeul Satului Maramureşean din Sighetu Marmaţiei. Acesta este situat pe Dealul Doboieş, la 3 km de centrul municipiului Sighetu Marmației, la ieşirea spre Vadu Izei.
Muzeul, aşa cum se prezintă astăzi, creează impresia unui sat cu specific zonal. Uliţe drepte, întortocheate și poteci alcătuiesc structura satului şi converg spre un deal, pe care, ca în toate satele maramureşene, este aşezată biserica.
Muzeul Maramureşului din Sighetu Marmaţiei este un muzeu zonal, având ca arie de reprezentare provincia istorică Maramureş. În ansamblul său, muzeul se constituie ca o rezervaţie de monumente de arhitectură ţărănească, selecţionate după criterii ştiinţifice, având ca bază tipologia construcţiilor, evoluţia acestora în plan arhitectural şi ca sistem constructiv.
În Muzeul Satului Maramureșean sunt restaurate şi conservate printre cele mai valoroase monumente de arhitectură populară din România (majoritatea acestora fiind datate cu inscripţii gravate sau săpate în lemn, pe parcursul secolelor al XVI-lea, XVII-lea, XVIII-lea şi XIX-lea).
Muzeul cuprinde peste 30 de gospodării, unele mobilate complet cu piese originale. Casele și gospodăriile conservate, sunt grupate pe principalele subzone ale Maramureșului istoric: Cosău-Mara și Iza Inferioară, până la Strâmtura, Iza Mijlocie, Vișeu-Borșa, subzona Tisei și bazinul Ruscovei.
Muzeul este cuprins în reţelele ICOM şi UNESCO, iar în anul 2019, Muzeul Satului Maramureșean a fost premiat de prestigiosul Ghid Michelin cu 2 stele din 3.

Mănăstirea Dintr-un Lemn

Publicat de 12 noiembrie 202112 noiembrie 2021 Etichetat alb, Fecioara, Frâncești, icoană, legendă, Lemn, manastire, Maria, negru, Paul de Alep, VâlceaLasă un comentariu

Mănăstirea Dintr-un Lemn se află în satul Frâncești, la mai puțin de 30 km de Râmnicu Vâlcea și la 200 km distanță de București. Cea mai veche mărturie despre acest lăcaș de cult a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoțit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile acestuia prin Țările Românești între anii 1653-1658.
Acesta afirmă că un călugăr ar fi găsit o icoană a Fecioarei Maria în scorbura unui stejar secular. În acel moment, călugărul ar fi auzit o voce, care l-a îndemnat să zidească un lăcaș de cult. Icoana se păstrează și în prezent în biserica de piatră a mănăstirii. În baza acestei tradiții, așezarea monahală poartă denumirea Dintr-un Lemn.
Construită chiar pe locul stejarului purtător de icoană, după toate probabilitățile pe la mijlocul secolului al XVI-lea, bisericuța din lemn este lucrată din bârne groase, încheiate în coadă de rândunică. Are o formă dreptunghiulară, cu o lungime totală de 13 metri, o lățime de 5.50 metri și o înălțime de aproximativ 4 metri. Are un pridvor deschis, fără turlă.
În 1715 Ștefan Cantacuzino restaurează în întregime clopotnița mănăstirii, situată la intrarea în incinta principală și în Casa Domnească. După restaurarea din 1938-1940, făcută de Ministerul Aerului și Marinei, acest ansamblu monahal devine, în mod simbolic, altar pentru aviatori si marinari.