Etichetă: mănăstire

Viața monahală din Codrii Vlăsiei – Căldărușani și Snagov / The monastic life in Codrii Vlăsiei – Căldărușani and Snagov

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Mănăstirea Căldărușani este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură bisericească din Țara Românească. Mănăstirea a fost ctitorită în 1638 de domnitorul Matei Basarab (1632-1654), care avea să ridice în mijlocul Codrilor Vlăsiei o adevărată cetate, înconjurată pe trei laturi de un lac. Biserica mare a mănăstirii, în plan treflat, cu trei turle, poartă o amprentă arhitecturală asemănătoare cu cea a bisericii Mănăstirii Dealu și a Mănăstirii Curtea de Argeș. Din vremea ctitorului, incinta mănăstirii mai păstrează: zidul de cetate, parterul astăzi recompartimentat, turnul clopotniţei, beciurile de pe latura de apus şi biserica.
  • Prin vestita sa școală de copiști, Mănăstirea Căldărușani a contribuit din plin în veacurile trecute la crearea limbii române literare. Cea mai fecundă perioadă din istoria mănăstirii este reprezentată de sfârșitul secolului al XVIII-lea, când, sub conducerea starețului Gheorghe de la Cernica (canonizat în 2005), aceasta devine unul din principalele centre culturale din arealul românesc. În 1778 a fost înființată și o școală de pictură, frecventată și de Nicolae Grigorescu între anii 1854-1855. Mănăstirea deține o bogată pinacotecă, care are la bază colecția de artă a Mitropolitului Ghenadie Petrescu.
  • Cu sprijinul regelui Carol I, între anii 1908-1915, mitropolitul Ghenadie Petrescu restaurează în întregime biserica şi mănăstirea, sub atenta supraveghere a Comisiei Monumentelor Istorice. Pictura bisericii mari a fost restaurată de Dimitrie Belizarie în 1911.  Nu după mult timp, mănăstirea este grav avariată de cutremurul din 1940 şi de un devastator incendiu în noaptea de 8-9 decembrie 1945. Vechea sală a tronului domnitorului Matei Basarab, din Mănăstirea Căldărușani, adăpostește acum Sala Tezaurului. Între 1950 și 1958 biserica mănăstirii a fost restaurată de patriarhul Justinian Marina. În 2010 au avut loc ample lucrări de restaurare la clădirile aflate în afara cetății.
  • Despre existenţa unei aşezări mănăstireşti pe insula Snagov există date istorice încă din perioada domniei lui Mircea cel Bătrân. În secolul al XV-lea, domnitorul Ţepeş Vodă căruia tradiţia îi atribuie întemeierea acestei mănăstiri, a construit aici cea dintâi biserică din cărămidă, chilii pentru monahi, clopotniţă, trapeză şi altele. Astăzi, din vechea vatră monahală se mai păstrează doar biserica principală, refăcută de domnitorului Neagoe Basarab între anii 1517-1521, clopotniţa şi vestigii ale vechilor chilii. De-a lungul timpului numeroşi domnitori au contribuit la ridicarea acestui aşezământ, un adevărat centru de cultură românească.
  • În data de 26 aprilie 1694 Constantin Brâncoveanu în înţelegere cu Teodosie, Mitropolitul Ţării Româneşti, îl numeşte pe Antim Ivireanul egumen al acestei mănăstiri. Aici, în liniştea şi singurătatea mănăstirii de pe insulă, departe de zgomotul oraşului şi al lumii, egumenul tipărește numeroase cărţi nu doar în limba română, dar şi în greacă, slavonă şi arabă. 
  • Biserica mănăstirii – ctitorie a lui Neagoe Basarab între 1517-1521 este o construcţie realizată din cărămidă aparentă, amintind de bisericile de influenţă bizantină de pe Muntele Athos. Este în plan triconc, cu o turlă centrală pe naos, susţinută de patru stâlpi circulari. O turlă mai mică se ridică deasupra pronaosului, sprijinită şi ea tot pe patru stâlpi octogonali. În faţa altarului se află piatra de mormânt a domnitorului Vlad Ţepeş. Pictura datează din timpul lui Petru Voievod, fiul lui Mircea Ciobanu. Creatorul picturii este Dobromir cel Tânăr, în anul 1563, după cum arată inscripţia în slavonă zugrăvită în naos. În 1815 pictura a fost completată în părţile deteriorate, iar în anul 1904 s-au realizat reparaţii mari bisericii. Cu prilejul unor săpături făcute în jurul şi în interiorul bisericii s-au găsit urmele vechii biserici şi o fântână de piatră în spatele altarului. Între anii 2009-2010 s-a construit o pasarelă pietonală, care face în prezent legătura între ostrovul mănăstirii și satul Siliștea Snagov.
  • Căldărușani Monastery is one of the most important monuments of church architecture in Wallachia. The monastery was founded in 1638 by ruler Matei Basarab (1632-1654), who would build a real fortress in the middle of the Codrii Vlăsiei, surrounded on three sides by a lake. The big church of the monastery, in flat plan, with three towers, has an architectural imprint similar to that of the church of Dealu Monastery and Curtea de Argeș Monastery. From the time of the founder, the monastery premises still preserves: the fortress wall, the today re-compartmentalized ground floor, the bell tower, the cellars on the west side and the church.
  • Through its famous school of copyists, the Căldărușani Monastery has contributed to the creation of the literary Romanian language in the past centuries. The most fruitful period in the history of the monastery is represented by the end of the 18th century, when, under the leadership of abbot Gheorghe de la Cernica (canonized in 2005), it becomes one of the main cultural centers in the Romanian area. In 1778, a painting school was also established, attended by Nicolae Grigorescu between 1854-1855. The monastery has a rich art gallery, which is based on the art collection of Metropolitan Ghenadie Petrescu.
  • With the support of King Carol I, between 1908-1915, Metropolitan Ghenadie Petrescu completely restored the church and the monastery, under the careful supervision of the Historical Monuments Commission. The painting of the large church was restored by Dimitrie Belizarie in 1911. Not long after, the monastery was seriously damaged by the earthquake of 1940 and by a devastating fire on the night of December 8-9, 1945. The old throne room of ruler Matei Basarab, from Căldărușani Monastery , now houses the Treasury Hall. Between 1950 and 1958 the monastery church was restored by the patriarch Justinian Marina. In 2010, extensive restoration work took place on the buildings outside the citadel.
  • There are historical data about the existence of a monastic settlement on the island of Snagov since the reign of Mircea cel Bătrân. In the 15th century, ruler Ţepeș Vodă, to whom tradition attributes the foundation of this monastery, built here the first wall church, cells for monks, bell tower, refectory and others. Today, only the main church, restored by ruler Neagoe Basarab between 1517-1521, the bell tower and the remains of the old cells are preserved from the old monastic hearth. Over time, numerous rulers have contributed to the construction of this establishment, a true center of Romanian culture.
  • On April 26, 1694, Constantin Brâncoveanu, in agreement with Teodosie, the Metropolitan of Wallachia, appointed Antim Ivireanul abbot of this monastery. Here, in the silence and solitude of the monastery on the island, far from the noise of the city and the world, the abbot prints numerous books, not only in Romanian, but also in Greek, Slavonic and Arabic.
  • The church of the monastery – foundation of Neagoe Basarab between 1517-1521 is a construction made of apparent brick, reminiscent of the churches of Byzantine influence on Mount Athos. It is triangular in plan, with a central tower on the nave, supported by four circular pillars. A smaller spire rises above the pronaos also supported by four octagonal pillars. In front of the altar is the tombstone of ruler Vlad Ţepes. The painting dates from the time of Petru Voievod, son of Mircea Ciobanu. The creator of the painting is Dobromir cel Tânăr, in 1563, as shown by the inscription in Slavonic painted in the nave. In 1815 the painting was completed in the damaged parts, and in 1904 major repairs were made to the church. During excavations around and inside the church, traces of the old church and a stone well behind the altar were found. Between 2009-2010, a pedestrian walkway was built, which currently connects the monastery island and the village of Siliștea Snagov.
Publicitate

Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • La Mănăstirea Brâncoveanu, amplasată pe teritoriul comunelor Sâmbăta de Sus și Drăguș din județul Brașov, se poate ajunge urmând E68, Brașov–Sibiu, șoseaua cotind, în dreptul localității Sâmbăta de Jos, spre baza versantului nordic al Munților Făgăraș.
  • Primele dovezi concrete ale existenței unui lăcaș religios în regiune datează de la începutul secolului al XVII-lea. În anul 1654 satul și moșia Sâmbăta de Sus au intrat în stăpânirea boierului Preda, bunicul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Acesta a ridicat, într-un bucolic cadru natural, o bisericuță din lemn, pentru găzduirea călugărilor sihaștri din zonă.
  • În anul 1785, profitând de faptul că după 1772, moşia Sâmbăta de Sus ieşise temporar din stăpânirea familiei Brâncoveanu (până în 1802) din pricina neachitării unei datorii, care a dus la amanetarea moşiei, curtea de la Viena, la cererea administraţiei catolice, a trimis pe generalul Preiss, care a dărâmat mănăstirea Brâncovenilor. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica adusă în stare de ruină.
  • După dărâmarea mănăstirii, palatul brâncovenesc din Sâmbăta de Sus, aflat la 10 km depărtare de mănăstire, a fost locuit pentru o perioadă de urmaşi ai familiei Brâncoveanu. Aceştia au stăpânit domeniul până la reforma agrară din 1922, când Ministerul Domeniilor a predat Mitropoliei din Sibiu domeniul brâncovenesc împreună cu ruinele şi toată incinta mănăstirească de la Sâmbăta de Sus.
  • Mitropolitul Nicolae Bălan a început restaurarea bisericii în anul 1926. Lucrările s-au făcut sub supravegherea Comisiei Monumentelor Istorice, fiind conduse de arhitecţii Georges Cristinel, Petre Dumitrescu şi Friedrich Buertnes, care au căutat să redea forma iniţială a monumentului. În interiorul bisericii s-a păstrat pictura veche. Arhitectura bisericii mănăstirii se încadrează în stilul brâncovenesc, stil apărut la sfârşitul sec. al XVII-lea şi începutul sec. al XVIII-lea în Ţara Românească.
  • În anul 2003 a fost inaugurată pe domeniul mănăstiresc Academia Sâmbăta, o clădire cu 70 de camere, adăpostind un amfiteatru, cu o capacitate de 150 de locuri, ce poate găzdui conferințe pe teme religioase, culturale, științifice sau artistice. La rândul său, muzeul din incinta mănăstirii deține o bogată colecție de carte veche, icoane, manuscrise, numismatică și obiecte de artă populară.

Complexul monahal Bârsana

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Comuna Bârsana este situată la 20 km sud-est de Sighetu Marmației, în Depresiunea Maramureșului, pe Drumul Județean 186, având în vecinătate localitățile Oncești și Rozavlea. Pe aceste plaiuri bucolice a fost construit în secolul al XVIII-lea un amplu ansamblu mănăstiresc, dezvoltat în spiritul tradiției populare, cu ziduri, porți și ornamente sculptate în lemn de stejar.
  • Prima menționare a bisericii din lemn ridicate aici datează din anul 1720, aceasta figurând alături de alte șapte lăcașuri similare, din Maramureș, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Turla bisericii măsoară 57 de metri, edificiul remarcându-se drept una dintre cele mai înalte construcții de lemn din lume. Ansamblul include două biserici, un altar de vară, aghiazmatarul, arhondaricul, stăreția și casa maicilor, toate plasate la mică distanță, într-o poieniță plină cu flori, desfășurată pe coama dealului. Lacul amenajat în centrul complexului este străbătut din loc în loc de podețe din lemn, sculptate cu motive populare.
  • În incinta complexului se intră trecând pe sub bolta impunătoare a unui turn cu clopotniță. În vecinătatea turnului se află un muzeu de carte veche și de icoane, inaugurat în anul 2005. În cadrul muzeului sunt organizate ateliere de țesut și de pictură bisericească pe diferite suporturi. O bogată colecție de obiecte de artă populară locală se alătură întregului patrimoniu.  Interiorul bisericii a fost repictat în 1806 de către Hodor Toader, fiind influențat de stilurile baroc și rococo. Pictura murală redă scene din Geneză, iar în pronaos din Judecata de Apoi.
  • Tot în incinta complexului de la Bârsana, situată un pic mai sus, pe coasta dealului, se află o clădire micuță, intitulată „Casa artistului”. Într-un spațiu ce cuprinde un dormitor, o baie și o cameră de zi, sunt găzduite din timp în timp personalități cu veleități și preocupări artistice. O casă a duhovnicului, cam de aceeași mărime, a fost amplasată în partea de vest a complexului. Arhondaricul, parte a ansamblului monahal, este o clădire destinată găzduirii pelerinilor. Din luna mai și până în septembrie Mănăstirea Bârsana oferă în incinta complexului mănăstiresc cazare celor interesați să poposească aici.

Valea Teleajenului – Mănăstirile Suzana și Cheia

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • La fel de frumoasă precum Valea Prahovei, Valea Teleajenului din același județ atrage turiști care apreciază mai mult liniștea și relaxarea. Comuna Măneciu se află la 120 km distanță de București, într-o zonă intramontană, cu presiune atmosferică redusă și aer curat, bogat în raze ultraviolete. Dintre cele opt sate ale sale se remarcă stațiunea Cheia, o localitate dezvoltată fără aport industrial, la 50 de km depărtare de orice sursă de poluare. Plasată într-o zonă pitorească, cu bogate păduri de foioase și conifere, stațiunea este apreciată ca loc de odihnă și tratament balneoclimateric cu caracter permanent.
  • Mănăstirea de maici Suzana se află la 8 km distanță de stațiunea Cheia, pe drumul ce duce spre Măneciu. Numele îi provine de la cea dintâi stareță a așezământului (Suzana Albuleț), care, în anul 1740, a ridicat aici o biserică din bârne. Între anii 1875-1882, în timpul stareței Natalia Perlea, s-a construit actuala biserică a mănăstirii, din piatră de râu, în stil neoclasic, cu două turle pe pronaos și o turlă pe naos. Pictura este originală, datând din 1882, realizată de pictorul Petre Nicolau, restaurată de pictorul Gheorghe Vânătorul în anul 1976. Catapetasma este sculptată în lemn de cireș, împodobită cu icoane pictate în ulei, pe lemn. Lăcașul, poziționat într-o zonă pitorească, permanent verde, surprinde plăcut prin simetrie și simplitate.
  • În partea de sud-est a stațiunii Cheia, aproape de pasul Bratocea, frontiera ce separa odinioară Valahia de Transilvania, pe Valea Teleajenului, la o altitudine de 897 m, la poalele Munţilor Ciucaş (Carpaţii Orientali), se află, menționată încă din anul 1770, o așezare monahală purtând numele localității. Inițial, aici au fost construite de către călugări schituri din lemn, având diferite hramuri, lăcașuri care au ars de-a lungul istoriei. În anul 1835 a fost zidită o biserică frumoasă, ce poate fi admirată și în prezent de către turiștii care ajung pe aceste meleaguri.
  • Ansamblul de la Cheia cuprinde o incintă în formă de patrulater, ocupată, pe laturile de sud, est şi nord de trei corpuri de chilii, zidite în anul 1844.  Restaurarea şi modernizarea ansamblului au început în anul 1962 şi s-au încheiat în 1965, când a fost inaugurată și o casă de odihnă în incinta complexului. Lucrările de reconstrucţie şi de întreţinere au continuat – după cutremurul din 1977, biserica mare a fost consolidată, iar acoperişul corpului principal şi şi cel al paraclisului au fost vopsite.

Mănăstirea Sinaia

Publicat de Etichetat , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Mănăstirea Sinaia a fost fondată de spătarul Mihai Cantacuzino (1640 – 1716), care, după un pelerinaj în Ierusalim și vizitarea Mănăstirii Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai (locul în care Moise a primit tabletele cu cele 10 porunci), s-a hotărât ca la întoarcerea în Țara Românească să construiască o mănăstire care să poarte numele acestui munte. Dintre ctitoriile lui Mihai Cantacuzino se mai pot aminti: Biserica și Spitalul Colțea și Biserica Fundenii Doamnei din București.
  • Vechea biserică respectă modelul arhitectural brâncovenesc, un stil de influență barocă, având coloane sculptate în piatră și ornate cu motive florale și vegetale. Pridvorul, specific acestui stil, este întotdeauna adăugat formatului clasic al lăcașurilor creștin-ortodoxe din România – pronaos, naos și altar.
  • Aceasta a fost prima construcție din regiune, în jurul ei dezvoltându-se ulterior, în secolul XIX, orașul Sinaia. La început, mănăstirea adăpostea 12 călugări, dar numărul acestora a crescut în timp, fiind necesară construcția unei biserici mai mari și a unor chilii suplimentare. Noua construcție a fost realizată între anii 1842 – 1846, suferind apoi multiple deteriorări și fiind reconstruită la inițiativa Regelui Carol I.

Sărbători de iarnă la Mănăstirea Sucevița

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Situată între localitățile Câmpulung Moldovenesc și Rădăuți, Mănăstirea Sucevița este atestată documentar în anul 1582, fiind ridicată în timpul domniei lui Petru Șchiopul și înscrisă, începând cu anul 1993, pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO, alături de alte șapte biserici pictate din nordul Moldovei.
  • Pictura exterioară a Mănăstirii Sucevița, ultimul mare monument al secolului al XVI-lea din Bucovina, este cea mai bine păstrată din grupul bisericilor moldovenești cu pictură exterioară. Pictura exterioară din partea răsăriteană se desfășoară pe trei abside, într-o singură perspectivă picturală, imensă, numită ”Cinul”, acest ansamblul fiind împărțit în șapte registre orizontale, care ilustrează ierarhiile cerești și pământești. Pe fațada sudică este pictat ”Arborele lui Ieseu” (genealogia lui Iisus).
  • Istoria mănăstirii Suceviţa este strâns legată de numele familiei Movileştilor. Avându-şi începutul într-un modest schit de lemn, atribuit călugărului Pahomie, prima aşezare monahală în acest spațiu a fost ulterior reprezentată de o biserică din zid, ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea de Gheorghe Movilă. Cel mai mare dintre fraţii Movilă a îmbrăcat haina călugărească la mănăstirea Probota, ajungând apoi mitropolit al Moldovei.
  • Arhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din zona Moldovei. Cu aspectul său de cetate medievală, generat de zidurile fortificate ce formează perimetrul complexului, Mănăstirea Suceviţa prezintă un caracter unic și impresionant, intensificat şi de pictura exterioară, a cărei prospețime a rezistat, timp de peste patru veacuri, trecerii timpului.