Maria – România în alb și negru – Romania in black and white

Numit Apulum de către romani, Bălgrad în perioada Evului Mediu și mai apoi Alba Iulia sub dominația Imperiului Austro-Ungar, atractivul oraș din Apuseni a găzduit în data de 1 decembrie 1918 sărbătoarea Marii Uniri.
La 1 noiembrie 1599, după victoria de la Șelimbăr, Alba Iulia devenea, odată cu alipirea Moldovei, prima capitală a celor trei principate, sub sceptrul domnitorului Mihai Viteazul.
Cetatea Alba Carolina, ridicată între anii 1714 – 1738, reprezintă cea mai impunătoare fortificație de tip Vauban de pe teritoriul României. Marchizul de Vauban a fost mareșal al Franței și un important inginer militar.
Având ziduri late de 3 metri la bază și ocupând un perimetru impresionant, de 12 km, cetatea în formă stelată numără șapte bastioane și șase porți de acces. Poarta a III-a, reprezentând intrarea principală în fortăreață, este cel mai important ansamblu sculptural în stil baroc din Transilvania, fiind totodată o monumentală operă de arhitectură militară. Intrarea este dominată de statuia ecvestră a lui Carol al VI-lea, în soclul acesteia aflându-se o mică încăpere în care a fost întemnițat Horea, principalul conducător al răscoalei țărănești de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
În Catedrala Reîntregirii Neamului, actualul sediu al Arhiepiscopiei Ortodoxe din Alba Iulia, au fost încoronați Regele Ferdinand și Regina Maria. În apropiere se află Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail, construită în secolul al XII-lea, creație a arhitecturii romano-gotice medievale, în interiorul căreia se află depus sarcofagul lui Iancu de Hunedoara.

Mănăstirea Dintr-un Lemn se află în satul Frâncești, la mai puțin de 30 km de Râmnicu Vâlcea și la 200 km distanță de București. Cea mai veche mărturie despre acest lăcaș de cult a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoțit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile acestuia prin Țările Românești între anii 1653-1658.
Acesta afirmă că un călugăr ar fi găsit o icoană a Fecioarei Maria în scorbura unui stejar secular. În acel moment, călugărul ar fi auzit o voce, care l-a îndemnat să zidească un lăcaș de cult. Icoana se păstrează și în prezent în biserica de piatră a mănăstirii. În baza acestei tradiții, așezarea monahală poartă denumirea Dintr-un Lemn.
Construită chiar pe locul stejarului purtător de icoană, după toate probabilitățile pe la mijlocul secolului al XVI-lea, bisericuța din lemn este lucrată din bârne groase, încheiate în coadă de rândunică. Are o formă dreptunghiulară, cu o lungime totală de 13 metri, o lățime de 5.50 metri și o înălțime de aproximativ 4 metri. Are un pridvor deschis, fără turlă.
În 1715 Ștefan Cantacuzino restaurează în întregime clopotnița mănăstirii, situată la intrarea în incinta principală și în Casa Domnească. După restaurarea din 1938-1940, făcută de Ministerul Aerului și Marinei, acest ansamblu monahal devine, în mod simbolic, altar pentru aviatori si marinari.