Moldova – România în alb și negru – Romania in black and white

Situată între localitățile Câmpulung Moldovenesc și Rădăuți, Mănăstirea Sucevița este atestată documentar în anul 1582, fiind ridicată în timpul domniei lui Petru Șchiopul și înscrisă, începând cu anul 1993, pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO, alături de alte șapte biserici pictate din nordul Moldovei.
Pictura exterioară a Mănăstirii Sucevița, ultimul mare monument al secolului al XVI-lea din Bucovina, este cea mai bine păstrată din grupul bisericilor moldovenești cu pictură exterioară. Pictura exterioară din partea răsăriteană se desfășoară pe trei abside, într-o singură perspectivă picturală, imensă, numită ”Cinul”, acest ansamblul fiind împărțit în șapte registre orizontale, care ilustrează ierarhiile cerești și pământești. Pe fațada sudică este pictat ”Arborele lui Ieseu” (genealogia lui Iisus).
Istoria mănăstirii Suceviţa este strâns legată de numele familiei Movileştilor. Avându-şi începutul într-un modest schit de lemn, atribuit călugărului Pahomie, prima aşezare monahală în acest spațiu a fost ulterior reprezentată de o biserică din zid, ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea de Gheorghe Movilă. Cel mai mare dintre fraţii Movilă a îmbrăcat haina călugărească la mănăstirea Probota, ajungând apoi mitropolit al Moldovei.
Arhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din zona Moldovei. Cu aspectul său de cetate medievală, generat de zidurile fortificate ce formează perimetrul complexului, Mănăstirea Suceviţa prezintă un caracter unic și impresionant, intensificat şi de pictura exterioară, a cărei prospețime a rezistat, timp de peste patru veacuri, trecerii timpului.

În localitatea Târgu Neamț, la 50 km distanță de orașul Piatra Neamț și la 110 km de Iași, a fost ridicată la o altitudine de 480 metri, de către domnitorul Petru I Mușat (1367 – 1368) și ulterior fortificată de către Ștefan cel Mare, Cetatea Neamț. Aceasta făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova, în perioada apariției pericolului otoman.
Istorici, precum A.D.Xenopol, B.P. Hașdeu sau Dimitrie Onciul au avansat ipoteza construirii Cetății Neamț de către cavalerii teutoni, un argument fiind însăși denumirea acesteia. Totuși, nu au fost descoperite mărturii arheologice care să susțină o astfel de afirmație. În letopisețul său, Grigore Ureche afirma că unele cetăți din Moldova, printre care și cea din Târgu Neamț, au fost ridicate de către genovezi.
La sfârșitul secolului al XVII-lea, în timpul domniei lui Constantin Cantemir, oastea poloneză condusă de regele Ioan al III-lea Sobieski a întreprins o incursiune în Principatul Moldovei, asediind și Cetatea Neamț. Dimitrie Cantemir și Costache Negruzzi au relatat în scrierile lor acest moment important din istoria Moldovei.
După războiul austro-turc (1716-1718) otomanii i-au cerut domnitorului Mihai Racoviță să distrugă Cetatea Neamț, acesta îndeplinindu-le porunca. Părăsită din secolul al XVIII-lea și ignorată de domnitorii fanarioți timp de mai bine de un secol, fortificația a intrat într-o stare avansată de degradare, o bună parte dintre ziduri fiind desprinse de căre locuitorii din zonă, pentru a-și construi case și beciuri. În anul 1866 a fost declarată monument istoric. În perioada 2007 – 2009 cetatea a fost reabilitată cu fonduri europene.