Munții Apuseni – România în alb și negru

Zona Munților Apuseni cuprinde cele mai multe regiuni carstice de pe teritoriul României: ghețari precum cei de la Scărișoara și Vârtop, peșteri cu bogate formațiuni de stalactite și stalagmite (Măgura, Peștera Urșilor) și cascade precum cele de la Vârciorog sau Buciniș. De altfel, întreaga regiune se remarcă din punct de vedere turistic, prin promovarea tradițiilor sale folclorice, a peisajului deosebit și a reliefului carstic, care a dat naștere, prin erodare, unui număr de peste 800 de peșteri.
Aflată la o altitudine de 1.165 de metri, Peștera Scărișoara adăpostește cel mai mare ghețar subteran din România. Lungimea totală a peșterii este de 720 de metri, având o adâncime de 105 metri. Blocul de gheață din interiorul peșterii are un volum de 75.000 metri cubi și o grosime medie de 16 metri.
Deși, inițial aparținea de comuna Scărișoara, aflată la 15 km depărtare, Peștera Scărișoara este atribuită administrativ, în prezent, comunei Gârda de Sus. Pe Valea Ordâncușei, drumul până la ghețar este asfaltat în totalitate. Pentru coborârea în peșteră, accesul turiștilor se realizează în grupuri organizate, pe scări metalice, ce coboară în avenul de 48 de metri adâncime și 60 de metri diametru. Lungimea totală a peșterii este de 720 de metri, având o adâncime de 105 metri.
La baza avenului se găsește poarta peșterii, care permite accesul în Sala Mare. Zona numită Catedrala și Rezervația Mică sunt lipsite de gheață, însă spre Rezervația Mare coboară un perete de gheață lung de 20 de metri, prelungit cu o galerie ce atinge adâncimea maximă a peșterii.
În perioada anotimpului cald o parte din ghețar se topește parțial, fiind apoi alimentat cu straturi proaspete, în fiecare iarnă. Cele mai profunde straturi au fost datate ca având aproape 4000 de ani vechime.

În comuna Vidra, din Munții Apuseni, se află două arii naturale protejate, la mică distanță una de cealaltă, Dealul cu Melci și Cascada Pișoaia.
Un deal cu melci pietrificați, de forme și mărimi variate, dovedește că această zonă a fost, la un moment dat, acoperită de ape. Există teoretic probabilitatea ca apele Mării Tethys să fi scăldat în cretacicul superior (în urmă cu 65-70 milioane de ani), aceste ținuturi. Zona protejată se întinde pe o suprafață de 0,6 hectare.
În depozitele sedimentare ale unicatului geologic sunt încrustate 35 de specii de moluște.
Având o cădere de apă de peste 18 metri înălțime și o deschidere de 25 de metri, Cascada Pișoaia mai este cunoscută și sub denumirea de Cascada de la Vidra. Imaginea spectaculoasă a cascadei este creată și de formațiunile calcaroase, depuse de-a lungul timpului pe pragul stâncos. Zona protejată are o suprafață de 2,5 hectare.