Etichetă: muzeu

Ciocănești – Un muzeu în aer liber

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Ca urmare a caracterului său unitar, unic în lume, evocat de motivele tradiționale aplicate pe fațadele caselor din localita­te, comuna Ciocănești din județul Su­ceava a fost declarată în urmă cu aproape două decenii comună-muzeu. Dacă vrei să uiți pentru o perioadă de tumultul civilizației urbane, să te bucuri de o atmosferă relaxantă și de aer curat, savurând delicioase preparate gastrono­mice, poți să alegi ca destinație de vacanță această frumoasă așezare rurală de la poalele Munților Suhard.
  • Conform hrisoa­velor din perioada medievală, ce atestă existența acestei așezări umane încă din secolul al XV-lea, denumirea localității făcea referire la armurierii domnitorului Ștefan cel Mare, care făureau scuturi, armuri și săbii, ciocănind metalul din zori și până în noapte. Situată de-a lungul unei văi ce leagă două regiuni splendide în peisajul turistic românesc, Maramureșul și Bucovina, comuna Ciocănești stă răsfirată de o parte și de alta a Bistriței Aurii. Arta populară și obi­ceiurile ocupă un loc important în viața de zi cu zi a sătenilor, vizitatorii putând admira aici numeroase exponate tradiționale, la Muzeul Ouălor Încondeiate, la Muzeul Motivelor Naționale sau la Casa Muzeu Țăran Leontina.
  • Majoritatea turiștilor ajunși în nordul Moldovei rămân fermecați de aromele bucătăriei bucovinene. Cu Bistrița cur­gând atât de aproape, produsele pescărești ocupă un loc important, iar păstră­vul servit cu jintiță, în cobză de brad sau prăjit în crustă de mălai, poate fi regăsit în aproape toate meniurile pensiunilor. În general, rețetele sunt preparate cu ingre­diente 100% naturale, carnea, brânzetu­rile și legumele fiind de cea mai bună calitate. Deserturile conțin adeseori dulcețuri variate, din parfu­mate fructe de pădure: afine, mure, zme­ură sau rubarbă.
  • Nu există un anotimp cu precădere in­dicat pentru a alege să petreci un con­cediu pe aceste minunate plaiuri, sezo­nul turistic îmbrăcând un caracter per­manent. Într-adevăr, iarna accesul poa­te fi ușor îngreunat, din cauza zăpezii, dar panorama oferită de munții înveșmântați în mantii albe merită orice efort. Evenimentele abundă în regiune și în afara clasicului Crăciun și a sărbă­torilor pascale, există și alte festivaluri demne de menționat, precum Festivalul Păstrăvului, desfășurat la mijlocul lunii august, Răscolul Stânii în septembrie, Balul Gospodarilor de Lăsatul-secului sau Festivalul Ouălor Încondeiate, la începutul primăverii.
Publicitate

Mănăstirea Cozia

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Situat pe malul drept al râului Olt, la mică distanță de stațiunile balneoclimaterice Călimănești și Căciulata și la aproximativ 20 km distanță de orașul Râmnicu Vâlcea, ansamblul mănăstiresc de la Cozia s-a numit inițial Mănăstirea Nucet, primind mai târziu apelativul Cozia, după muntele din vecinătate.
  • Biserica principală, cu hramul ”Sfânta Treime”, prezintă o ornamentație bogată, fiind construită de meșteri din Moravia, între anii 1387 – 1391, după modelul bisericii sârbești din Krusevac. Ctitorul bisericii a fost domnitorul Mircea cel Bătrân.
  • Pictura a fost renovată în anul 1517, sub domnia lui Neagoe Basarab, când a fost realizată și fântâna care îi poartă numele. Șerban Cantacuzino i-a adăugat, între anii 1706 – 1707 pridvor, chilii și cerdacuri.
  • Bolnița (spitalul mănăstirii), situată pe cealaltă parte a șoselei, a fost ridicată între anii 1542 – 1543 de către Petre Voievod, numit și Radu Paisie. Într-unul din corpurile clădirii a fost amenajat un muzeu, în care sunt expuse monede, tipărituri vechi, obiecte și podoabe de cult.
  • Începând cu anul 1415, la Cozia a funcționat până în secolul al XVIII-lea o școală mănăstirească. Din secolul al XVI-lea Cozia a devenit unul dintre cele mai importante centre culturale din Valahia. Mănăstirea Cozia este cea mai reprezentativă ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrân, fiind o bogată sursă de documentare pentru studiul culturii, artei și arhitecturii medievale din Țara Românească.

Castelul Cantacuzino – Bușteni

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Castelul Cantacuzino din Bușteni a fost construit în anul 1911, la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis Nababul, fost ministru al României la începutul secolului al XX-lea. Edificiul a fost ridicat pe locul unei vechi cabane de vânătoare, pe care familia prințului o folosea ca loc de popas în deplasările spre Transilvania. La inaugurare, castelul impresiona prin dotările sale moderne în raport cu acele timpuri, beneficiind de electricitate, sistem de canalizare și apă potabilă.
  • Posesor al unei averi colosale și descendent al voievozilor români, Nababul a finanțat de-a lungul vieții sale construcția a trei palate: Palatul Cantacuzino din București, situat pe Calea Victoriei (actualul Muzeu Național George Enescu), Castelul Cantacuzino din Bușteni și Palatul Cantacuzino din Florești, numit și ”Micul Trianon”, în prezent în ruină. Impresionanta clădire din stațiunea Bușteni a aparținut familiei Cantacuzino până la naționalizarea din 1948, devenind apoi un sanatoriu al Ministerului de Interne.
  • Castelul respectă stilul neoromânesc, fiind construit din piatră și cărămidă, după planurile arhitectului Grigore Cerchez și se întinde pe o suprafață de 3.148mp. Clădirea este înconjurată de un parc, cu cascade, fântâni arteziene și grote. Palatul posedă o colecție de 27 de steme și blazoane, ce aparțin familiilor de boieri încuscriți cu cantacuzinii și o friză de picturi votive, cu 12 portrete în mărime naturală, realizate pe piele de Cordoba, aparținând membrilor familiei Cantacuzino din ramura valahă.
  • În perioada 1935-1936, în parcul castelului a fost construită o biserică mică din lemn, care poartă hramul Sfântului Gheorghe-Biruitorul. La sfințirea ei, în data de 13 septembrie 1936, au fost invitate Regina Maria a României și Principesa Ileana. Edificiul din lemn se află pe locul unde înainte exista o veche biserică, adusă de strămoșii prințului Grigore Cantacuzino din Maramureș, în sec al XVIII-lea. Domeniul Cantacuzino mai dispune de 970 ha de pădure, aflate pe versantul Zamora.
  • Castelul se află în prezent în proprietate privată și a fost deschis publicului începând cu anul 2010. Turiștii pot vizita curtea, care a fost îmbogățită cu diverse sculpturi realizate de artiști autohtoni și străini. De asemenea, vizitatorii au acces în castel, în cadrul unor tururi zilnice, cu ghidaj.  La etajul superior al castelului, începând cu anul 2015, s-a deschis o galeria de artă, care adăpostește periodic expoziții cu lucrări ale unor artiști celebri. Curtea castelului găzduiește și două restaurante cu terasă, deschise în 2012, respectiv 2020.  

Palatul Culturii Iași

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Clădire simbol, nu doar pentru orașul Iași, cât pentru întreaga țară, Palatul Culturii este înscris în Lista monumentelor istorice, fiind în prezent sediul Complexului Muzeal Național Moldova, ce cuprinde Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă și Muzeul Științei și Tehnicii ”Ștefan Procopiu”.
  • Impresionantul edificiu a servit inițial drept Palat Administrativ și de Justiție, devenind gazdă a instituțiilor culturale din oraș începând cu anul 1955. Stilul neogotic al Palatului Culturii, cu numeroasele sale detalii ornamentale, atrage privirile turiștilor ajunși în centrul orașului, printre elementele de interes numărându-se ”Sala gotică”, ”Sala voievozilor” sau ”Sala Henri Coandă”.
  • Palatul, construit între anii 1906 – 1925, după planurile aritectului I.D.Berindey, a fost complet renovat în ultimii ani și numără 298 de încăperi, fiind desfășurat pe o suprafață de peste 34.000 mp. În turnul central, cu înălțimea de 55 de metri, se află și un ceas cu trei cadrane, având diametrul de 3,25 metri, fiind decorat cu vitralii reprezentând cele 12 zodii.
  • Edificiul se deschide printr-un hol generos, conceput în stil neogotic, spaţiu care se finalizează cu o boltă în ogivă, decorată cu vitralii. Scările monumentale, simetrice, sunt construite din marmură de Carrara, iar parapetul este realizat din baluştri în acoladă, decoraţi cu acvile cu scut, ce simbolizează deschiderea de noi drumuri. 
  • Muzeul de Istorie a Moldovei continuă activitatea Muzeului de Antichități, înfiinţat în 1916, pe lângă Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Patrimoniul muzeului numără peste 50.000 de piese, aflându-se în continuă creștere, în special ca urmare a cercetărilor arheologice, dar și a unor descoperiri întâmplătoare, donații și achiziții. Acest patrimoniu este divizat în trei mari colecții: „Arheologie”, „Istorie” și „Numismatică – Medalistică”. 
  • Muzeul Etnografic al Moldovei a fost întemeiat în anul 1943. În prezent, acesta prezintă două expoziții temporare principale: „Sărbatoarea în sat. Spiritualitate și artă” și „Cotidianul țărănesc. Inventivitate și pragmatism”.
  • De-a lungul timpului, patrimoniul primului Muzeu de Artă din România, inaugurat la Iaşi în anul 1860, s-a îmbogăţit continuu cu noi şi valoroase opere de artă româneşti şi străine, provenite atât din donaţii, cât şi din achiziţii. În prezent, Muzeul de Artă din Iași tezaurizează aproximativ 10.000 de opere de artă, pictură, grafică și sculptură.
  • Constituit în mare parte din donaţii şi achiziţii, Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu” şi-a dezvoltat şi diversificat patrimoniul, adăpostind astăzi peste 11.000 de obiecte, deosebit de importante pentru istoria ştiinţei şi tehnicii, dintre care se remarcă piese de referinţă privind evoluţia înregistrării şi redării sunetului, istoria tehnicii fotografice şi cinematografice, evoluţia comunicaţiilor, dezvoltarea mijloacelor tehnicii de calcul, dar şi obiecte cu valoare memorială (documente, cărţi de specialitate, fotografii, diplome, aparatură de laborator şi obiecte personale).

Muzeul Satului Maramureșean

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • În data de 30 mai 1981, cu ocazia sărbătoririi Zilei Internaţionale a Muzeelor, s-a inaugurat Muzeul Satului Maramureşean din Sighetu Marmaţiei. Acesta este situat pe Dealul Doboieş, la 3 km de centrul municipiului Sighetu Marmației, la ieşirea spre Vadu Izei.
  • Muzeul, aşa cum se prezintă astăzi, creează impresia unui sat cu specific zonal. Uliţe drepte, întortocheate și poteci alcătuiesc structura satului şi converg spre un deal, pe care, ca în toate satele maramureşene, este aşezată biserica.
  • Muzeul Maramureşului din Sighetu Marmaţiei este un muzeu zonal, având ca arie de reprezentare provincia istorică Maramureş. În ansamblul său, muzeul se constituie ca o rezervaţie de monumente de arhitectură ţărănească, selecţionate după criterii ştiinţifice, având ca bază tipologia construcţiilor, evoluţia acestora în plan arhitectural şi ca sistem constructiv.
  • În Muzeul Satului Maramureșean sunt restaurate şi conservate printre cele mai valoroase monumente de arhitectură populară din România (majoritatea acestora fiind datate cu inscripţii gravate sau săpate în lemn, pe parcursul secolelor al XVI-lea, XVII-lea, XVIII-lea şi XIX-lea). 
  • Muzeul cuprinde peste 30 de gospodării, unele mobilate complet cu piese originale. Casele și gospodăriile conservate, sunt grupate pe principalele subzone ale Maramureșului istoric: Cosău-Mara și Iza Inferioară, până la Strâmtura, Iza Mijlocie, Vișeu-Borșa, subzona Tisei și bazinul Ruscovei. 
  • Muzeul este cuprins în reţelele ICOM şi UNESCO, iar în anul 2019, Muzeul Satului Maramureșean a fost premiat de prestigiosul Ghid Michelin cu 2 stele din 3.

O scurtă promenadă în Ploiești

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Mai degrabă un fost centru industrial, decât un obiectiv turistic, orașul Ploiești, municipiul de reședință al județului Prahova, se află la 60 km distanță de Capitală, putând fi, pentru cei care nu au vizitat această interesantă localitate, o alegere atractivă de week-end și nu numai.
  • De peste 150 de ani în Ploiești funcționează rafinării de petrol, această caracteristică economică generând în timpul celui De-al Doilea Război Mondial atacuri masive ale aviației sovietice, britanice și americane asupra întregii zone, dar și asupra orașului, arhitectura urbei fiind grav afectată.
  • Expresia ”o întorci ca la Ploiești” se datorează faptului că, până la construirea Gării de Vest în anii 30 ai secolului XX, trenurile care mergeau din București spre Ardeal, atunci când ajungeau în Gara de Sud, trebuiau să se deplaseze pe aceeași șină pe care veniseră pentru a schimba direcția, călătorii având impresia că se întorc înapoi din drum. Tot în Gara de Sud, scriitorul Constantin Dobrogeanu-Gherea avea să deschidă în 1882 un restaurant celebru, frecventat de nume importante ale epocii, precum Barbu Ștefănescu Delavrancea, Titu Maiorescu, I.L. Caragiale sau Alexandru Vlahuță.
  • În anul 1963 compozitorul Paul Constantinescu realiza ”Simfonia ploieșteană”, în același an profesorul Nicolae Simache punând bazele singurului muzeu din Europa de Est dedicat ceasului. Șase ani mai târziu, Ploieștiul avea să găzduiască primul festival de jazz din România, în incinta Palatului Culturii.
  • Hipodromul de trap din Ploiești a organizat primele curse de cai în anul 1961, la un an după ce a fost demolat hipodromul din București. Se spune că 200 de cai au fost mutați într-o singură zi de la București la Ploiești. În 2014 au fost demarate ample lucrări de modernizare și de extindere a hipodromului, care au fost finalizate doi ani mai târziu. Noua construcție deține două piste (trap și galop) și o cale de rulare pentru mașina arbitrilor, ambulanță sau alte servicii.

Muzeul Național al Satului București

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Deschiderea oficială a acestui muzeu în aer liber a avut loc în data de 10 mai 1936, în prezența Regelui Carol al II-lea. Meritul instituirii a aparținut profesorului Dimitrie Gusti, întemeietorul Școlii Sociologice din București, cel care timp de 10 ani, între 1925 și 1935, avea să organizeze campanii de cercetări monografice în numeroase sate românești.
  • La început, muzeul a dispus de 6,5 hectare de teren, în cadrul parcului Herăstrău, pe care au fost amplasate 33 de complexe autentice, transferate din satele cercetate: case cu anexe gospodărești, o biserică maramureșeană, troițe, fântâni, instalații tehnice și un scrânciob.
  • În prezent, patrimoniul muzeului numără aproape 50 de gospodării, patru biserici și două troițe, teascuri, prese, mori de apă și de vânt, ateliere de fierărie și olărie. Majoritatea construcțiilor sunt din perioada secolelor XVIII și XIX. Incendiile din septembrie 1997 și februarie 2002 au afectat o serie de monumente și obiecte de inventar. Lucrările de restaurare efectuate la construcțiile care au avut de suferit în urma acestor incidente au fost finalizate, iar o parte dintre monumente au fost redate circuitului de vizitare.
  • Constant, numeroși meșteri populari expun în cadrul galeriei de artă, dar și pe aleile muzeului, cu ocazia anumitor evenimente publice, picturi pe sticlă, mobilier lucrat manual, podoabe, piese din ceramică, textile, împletituri sau ouă încondeiate. Din librăria muzeului pot fi achiziționate pliante, ghiduri și albume turistice.

Curtea Domnească din Piatra Neamț

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Ridicată în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, între anii 1468 și 1475, Curtea Domnească din Piatra Neamț cuprinde, într-un perimetru relativ redus, Biserica Sf. Ioan Botezătorul, Turnul lui Ștefan, Muzeul de Artă și Muzeul de Etnografie.
  • Având o lungime de 26 de metri și o înălțime de peste 11 metri, Biserica Domnească a fost finalizată în anul 1498, evidențiind elemente arhitecturale caracteristice stilului moldovenesc. Cel mai important edificiu din cadrul complexului a avut parte, la finalul secolului al XIX-lea, de mai multe reparații interioare și exterioare, fiindu-i montată și o nouă catapeteasmă.
  • Construit în anul 1499, Turnul lui Ștefan cel Mare este considerat și în prezent o imagine simbol a orașului Piatra Neamț, păstrându-se până în prezent în forma sa inițială. Pentru o lungă perioadă de timp, aceasta a fost cea mai înaltă construcție din oraș. Expoziția Curtea Domnească a fost inclusă în circuitul expozițional în anul 1986.
  • Clădirea Muzeului de Artă, creată în anul 1930 de o echipă de arhitecți italieni, deține prima colecție de artă a orașului, constituită prin donații și transferuri, între deceniile VI și VIII ale secolului XX.
  • Concepută în stil neoromânesc, similar unei locuințe tradiționale, clădirea Muzeului de Etnografie se remarcă prin elementele din lemn exterioare și prin acoperișul înalt, decorat cu lucarne.
  • Situată în apropierea Curții Domnești, cea mai spectaculoasă clădire, din punct de vedere arhitectural, a orașului Piatra Neamț, adăpostește începând cu anul 2005 Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni. Construită pe cinci niveluri, aceasta a aparținut între anii 1930 – 1948 primei bănci private din Piatra Neamț – Banca Petrodava.

Cetatea Făgăraș

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Cetatea Făgăraș, cel mai mare complex feudal aflat la poalele Carpaților Meridionali, a îndeplinit de-a lungul a peste cinci secole de existență mai multe scopuri, precum acela de fortăreață militară, de reședință princiară, garnizoană, închisoare și muzeu al regiunii în contemporaneitate.
  • Țara Făgărașului, un înfloritor și bogat domeniu medieval al Transilvaniei, avea în administrare la începutul secolului al XVII-lea peste 50 de sate. Loc de Dietă, cetatea a cunoscut etape distincte de dezvoltare. Ultimele lucrări de restaurare au fost realizate în perioada 1965 – 1977, căutând să redea castelului aspectul de secol XVII.
  • Acest ansamblu medieval, foarte bine conservat de-a lungul veacurilor, este înconjurat de un zid de apărare simplu și masiv, puternic marcat de patina vremii, ce adăpostește un castel de secol XVII, cu bastioane rectilinii, în stil italian și săli interioare de factură renascentistă.
  • Muzeul Țării Făgărașului a fost înființat în anul 1923, pe baza colecției etnografice a profesorului Valeriu Literat, unul dintre reprezentanții vieții culturale făgărășene în perioada interbelică. De profil mixt – artă, etnografie, istorie – muzeul cuprinde în patrimoniul său peste 17.000 de piese, grupate în 20 de colecții arheologice, numismatice, de carte românească, artă decorativă, ceramică populară, țesături și arme.