Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus

Publicat de 15 noiembrie 2022 Etichetat academie, arhitectură, brâncovenesc, Constantin Brâncoveanu, creștin, ctitor, Țara Românească, Făgăraș, monument, mănăstire, ortodox, palat, reformă, Sâmbăta de SusLasă un comentariu

La Mănăstirea Brâncoveanu, amplasată pe teritoriul comunelor Sâmbăta de Sus și Drăguș din județul Brașov, se poate ajunge urmând E68, Brașov–Sibiu, șoseaua cotind, în dreptul localității Sâmbăta de Jos, spre baza versantului nordic al Munților Făgăraș.
Primele dovezi concrete ale existenței unui lăcaș religios în regiune datează de la începutul secolului al XVII-lea. În anul 1654 satul și moșia Sâmbăta de Sus au intrat în stăpânirea boierului Preda, bunicul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Acesta a ridicat, într-un bucolic cadru natural, o bisericuță din lemn, pentru găzduirea călugărilor sihaștri din zonă.
În anul 1785, profitând de faptul că după 1772, moşia Sâmbăta de Sus ieşise temporar din stăpânirea familiei Brâncoveanu (până în 1802) din pricina neachitării unei datorii, care a dus la amanetarea moşiei, curtea de la Viena, la cererea administraţiei catolice, a trimis pe generalul Preiss, care a dărâmat mănăstirea Brâncovenilor. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica adusă în stare de ruină.
După dărâmarea mănăstirii, palatul brâncovenesc din Sâmbăta de Sus, aflat la 10 km depărtare de mănăstire, a fost locuit pentru o perioadă de urmaşi ai familiei Brâncoveanu. Aceştia au stăpânit domeniul până la reforma agrară din 1922, când Ministerul Domeniilor a predat Mitropoliei din Sibiu domeniul brâncovenesc împreună cu ruinele şi toată incinta mănăstirească de la Sâmbăta de Sus.
Mitropolitul Nicolae Bălan a început restaurarea bisericii în anul 1926. Lucrările s-au făcut sub supravegherea Comisiei Monumentelor Istorice, fiind conduse de arhitecţii Georges Cristinel, Petre Dumitrescu şi Friedrich Buertnes, care au căutat să redea forma iniţială a monumentului. În interiorul bisericii s-a păstrat pictura veche. Arhitectura bisericii mănăstirii se încadrează în stilul brâncovenesc, stil apărut la sfârşitul sec. al XVII-lea şi începutul sec. al XVIII-lea în Ţara Românească.
În anul 2003 a fost inaugurată pe domeniul mănăstiresc Academia Sâmbăta, o clădire cu 70 de camere, adăpostind un amfiteatru, cu o capacitate de 150 de locuri, ce poate găzdui conferințe pe teme religioase, culturale, științifice sau artistice. La rândul său, muzeul din incinta mănăstirii deține o bogată colecție de carte veche, icoane, manuscrise, numismatică și obiecte de artă populară.

Palatul Sturdza – Miclăușeni

Publicat de 6 iunie 2022 Etichetat baroc, bibliotecă, Cantacuzino, Carrara, castel, depozit, episcopie, școală, Iași, Miclăușeni, mitropolie, mobilier, neogotic, palat, SturdzaLasă un comentariu

Construit între anii 1880 – 1904, în stil neogotic, cu elemente baroc, castelul aflat la 20 km de Roman și 65 km de Iași, a fost ridicat pe amplasamentul unui vechi conac, în stilul palatelor feudale apusene. Planurile construcției au fost realizate de arhitecții Iulius Reinecke și I. Grigsberg.
Castelul adăpostea o colecție valoroasă de cărți și documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmură de Carrara, argintărie, dar și piese arheologice, numismatice și epigrafice de mare valoare. Biblioteca număra 60.000 de exemplare, multe din aceste volume fiind ediții princeps sau rarisime.
În anul 1944, din cauza apropierii frontului, palatul a fost părăsit de Ecaterina Cantacuzino, care a luat cu ea obiectele de preț ale bisericii construite de logofătul Dimitrie Sturza în 1823. Ea a refuzat inițial să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea castelul, predând ulterior Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii. În iarna anului 1944 castelul a fost devastat de soldații forței de ocupație, care au folosit multe cărți valoroase pe post de combustibil în sobe. Pe lângă cărți, au dispărut din castel piese de mobilier și cea mai mare parte din colecțiile familiei Sturdza.
Rămasă văduvă și neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârșitul vieții, sub numele de maica Măcrina. În data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului castelul Miclăușeni, plus parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjura, biserica ctitorită de părinții săi (Gheorghe Sturdza și Maria Sturdza, fiica lui Ion Ghica) și toate dependințele, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici.
În anul 1953, regimul comunist a desființat așezarea monastică. În perioada următoare, castelul a fost depozit militar de explozibil, patrimoniu al Ministerului Metalurgiei, al Sfatului Popular Regional Iași și al Universității Al. I. Cuza din Iași. În anul 1960, Castelul de la Miclăușeni a devenit sediul Centrului de Plasament pentru copii cu handicap psihic sever, aici funcționând și o școală specială. În anul 2001, castelul a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. În ultimii ani au fost efectuate lucrări de consolidare și de restaurare a clădirii și a dependințelor, însă aceste lucrări de restaurare nu au fost finalizate în totalitate.

Palatul Brukenthal din Avrig

Publicat de 2 februarie 2022 Etichetat artă, Avrig, baroc, baron, Brukenthal, hotel, Johann Blaumann, oranjerie, palat, Schönbrunn, Sibiu, VienaLasă un comentariu

Localitatea Avrig este situată la poalele Munților Făgăraș, pe valea râului Olt, la o altitudine de aproximativ 400 de metri. Este străbătută de Drumul Național 1, la o distanță de aproximativ 25 km de orașul Sibiu. Amplasat într-un adevărat amfiteatru natural, în care relieful se desfășoară de la 2500 la 350 de metri, Avrigul este caracterizat de un complex fizico-geografic variat.
Palatul de vară al baronului Samuel von Brukenthal (1721-1803), guvernator al Transilvaniei, a fost construit între anii 1780 și 1785, după modelul palatului Schönbrunn din Viena, fiind o operă a arhitectului Johann Eberhard Blaumann, unul dintre reprezentanții de seamă ai stilului baroc transilvănean.
Clădirea în stil baroc are forma U, cu un corp central și 2 segmente laterale. Aici a fost expusă renumita colecție a baronului Brukenthal, formată din 212 tablouri și 129 gravuri, în prezent aceasta putând fi admirată la Muzeul Brukenthal din Sibiu.
Palatul a deținut și unul dintre cele mai frumoase parcuri, organizat în terase, care coboara spre lunca Oltului. Suprafața de peste 20 hectare a fost amenajată după modelul grădinilor franțuzești, cu fântâni arteziene, o scară splendidă și mai multe alei laterale, vaze, bănci, statui din piatră, și o oranjerie, în care se cultivau curmali, migdali, nucșoară, pepeni și ananas.
În prezent, complexul a fost parțial renovat și funcționează ca hotel, restaurant, centru de organizare a evenimentelor și galerie de artă, totodată aici fiind organizate anual, în lunile septembrie și octombrie Sărbătorile Toamnei.