renascentist – România în alb și negru – Romania in black and white

Orașul Miercurea Ciuc este situat pe cursul râului Olt, la poalele muntelui Șumuleu Mare, într-o zonă depresiunară, ce înregistrează cele mai scăzute temperaturi din țară, fiind denumită și ”Mica Siberie”. Totuși, 2-3 luni pe an, turiștii se pot bucura de prezența soarelui, iar orașul merită pe deplin atenția acestora, chiar și în perioada rece, deoarece cocheta urbe se mândrește cu 5 secole de atestare documentară, conservând de-a lungul timpului variate și atractive obiective turistice.
Calea ferată, dată în folosință în anul 1897, avea să aducă schimbări radicale în dezvoltarea orașului. Astfel, odată cu aceasta au fost înființate unități industriale de prelucrare a lemnului, de industrie ușoară și construcție de mașini. În anul 1898 s-a terminat construcția clădirii Primăriei, iar în 1968 Miercurea Ciuc a devenit reședința județului Harghita, intensificându-se industrializarea forțată a orașului.
Printre cele mai importante construcții din Miercurea Ciuc se numără biserica de rit catolic din strada Florilor, construită în anul 1758, și complexul din Șumuleu, compus dintr-o mănăstire de secol XVII, o școală și un lăcaș de cult de secol XIX. Orașul s-a remarcat de-a lungul timpului ca un centru de învățământ important, dotat cu apreciate sisteme educaționale, precum liceele „Octavian Goga“ și „Márton Áron“.
În cartierul Jigodin, sat din județul Harghita până în anul 1930, se află biserica romano-catolică Sfânta Treime, construită în stil gotic în secolul al XV-lea. Cartierul Șumuleu Ciuc a fost până în 1876 reședința executivă a scaunelor secuiești ale Ciucului, Giurgeului și Cașinului. Aici se află Biserica și Mănăstirea Franciscanilor, fostul Liceu romano-catolic, înființat în anul 1727, și fostul sediu al Ciucului, în prezent spital.
Castelul renascentist, construit în secolul al XVII-lea din ordinul lui Ferenc Mikó, consilierul principelui Gabriel Bethlen, a fost prădat după numai trei decenii de hoardele tătare și reconstruit din ruine, o jumătate de secol mai târziu, de către armata austriacă pentru a servi drept cazarmă fortificată.
În anul 1930, cu ocazia Rusaliilor, a avut loc în incinta castelului Mikó prima expoziție cu obiecte ecleziastice, de artă și etnografice. Două decenii mai târziu, moștenind materialul expoziției și colecția liceului catolic, a luat ființă Muzeul Secuiesc al Ciucului. Începând cu anul 1990, muzeul a ajuns în patrimoniul administrației locale, aici fiind organizate numeroase expoziții și găsindu-se anuare și publicații cu caracter științific.

Cetatea Făgăraș, cel mai mare complex feudal aflat la poalele Carpaților Meridionali, a îndeplinit de-a lungul a peste cinci secole de existență mai multe scopuri, precum acela de fortăreață militară, de reședință princiară, garnizoană, închisoare și muzeu al regiunii în contemporaneitate.
Țara Făgărașului, un înfloritor și bogat domeniu medieval al Transilvaniei, avea în administrare la începutul secolului al XVII-lea peste 50 de sate. Loc de Dietă, cetatea a cunoscut etape distincte de dezvoltare. Ultimele lucrări de restaurare au fost realizate în perioada 1965 – 1977, căutând să redea castelului aspectul de secol XVII.
Acest ansamblu medieval, foarte bine conservat de-a lungul veacurilor, este înconjurat de un zid de apărare simplu și masiv, puternic marcat de patina vremii, ce adăpostește un castel de secol XVII, cu bastioane rectilinii, în stil italian și săli interioare de factură renascentistă.
Muzeul Țării Făgărașului a fost înființat în anul 1923, pe baza colecției etnografice a profesorului Valeriu Literat, unul dintre reprezentanții vieții culturale făgărășene în perioada interbelică. De profil mixt – artă, etnografie, istorie – muzeul cuprinde în patrimoniul său peste 17.000 de piese, grupate în 20 de colecții arheologice, numismatice, de carte românească, artă decorativă, ceramică populară, țesături și arme.