Sarmizegetusa Regia – România în alb și negru

Ruinele cetății dacice Sarmizegetusa Regia, de la Grădiștea de Munte, au fost descoperite în primii ani ai secolului al XIX-lea. Atunci au avut loc și primele săpături oficiale, context în care au fost localizate mai multe construcții, precum fortificația, templul mare rotund, baia romană sau turnul pentagonal. Inițial, având doar scopul căutării de comori, aceste săpături s-au transformat ulterior în dorința de a descoperi noi monumente ale așezării antice.
Cea mai mare așezare din Dacia preromană era compusă din trei părți, cu funcții distincte: așezarea civilă, fortificația și zona sacră. Sarmizegetusa Regia era în secolul I î.Ch. doar un loc sfânt, care s-a transformat, ca urmare a exploatării minereului de fier, într-o localitate cu o economie înfloritoare.
Dealul Grădiștei de Munte era străbătut în antichitate de un drum pietruit, în apropierea cetății coborând în pantă un drum pavat cu lespezi de calcar, ce ajungea până în zona sacră. În mijlocul Sarmizegetusei Regia se afla zona sacră, care cuprindea templele, altarul, drumul și piațeta pavată. Un canal de drenaj, din piatră, asigura evacuarea apei din zona de terase.
Templele construite din piatră și din lemn aveau proporții monumentale, formând împreună cu altarul (Soarele de andezit) un ansamblu în care se desfășurau ceremonii ample. În prezent nu se cunosc divinitățile cărora le erau dedicate aceste temple. După cucerirea romană, întreaga zonă a suferit distrugeri masive și sistematice, aspectul inițial fiind aproape imposibil de reconstituit.
Cetatea de la Costești – Cetățuie, menționată pentru prima oară în anul 1884, aparține sistemului de fortificații din Munții Orăștiei, fiind un punct important de apărare a principalei căi de acces spre Sarmizegetusa Regia. Cea mai veche cetate din Munții Orăștiei, a funcționat ca prima capitală a regatului înființat de Burebista (sec. I î.Ch.).
Arealul așezării măsoară aproximativ 150 kmp, ansamblul fiind completat de cetățile de la Bănița și Căpâlna, amplasate la aproximativ 20-30 km depărtare. Întreaga regiune se remarcă prin cea mai mare concentrare de construcții militare, temple, locuințe, instalații de captare și distribuire a apei și ateliere destinate preponderent prelucrării fierului.