Cetatea Câlnic, pe domeniul grofilor de altădată

  • La Câlnic, o localitate situată la 3 km distanță de Drumul European 81 ce leagă orașele Sibiu și Sebeș, se desfășoară în câmp deschis, de peste șapte secole, unul dintre cele mai valoroase edificii istorice ale Ardealului – o cetate de tip romanic, cu două rânduri de ziduri circulare, dispuse concentric, întărită cu un bastion, cu un coridor fortificat și două turnuri de observație.
  • Această impunătoare construcție a aparținut inițial grofilor din Câlnic, familii nobiliare menționate documentar la mijlocul secolului al XIII-lea. Complexul, înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO începând cu anul 1999, a fost restaurat în perioada 1961-1964, dar și ulterior, după anul 2003, fiind transformat într-un centru cultural-științific internațional.
  • Fortificația pare să aibă un amplasament atipic, fiind situată într-un punct de joasă altitudine, în imediata apropiere a pârâului Câlnic. Se pare că donjonul din interior a fost folosit ca locuință de către Contele Chyl de Kelling, cel care a finanțat construcția inițială, complex care nu era prevăzut cu biserică, precum în cazul altor cetăți transilvănene, având amenajată doar o micuță capelă în partea stângă a intrării. Intrarea în curtea edificiului are loc printr-un turn de poartă înalt de 24 de metri, ce adăpostește la ultimul etaj patru clopote.
  • În incinta complexului mai pot fi vizitate cămările, capela și turnul-donjon. Părțile constitutive ale cetății Câlnic sunt rezultatul unor faze succesive de construcție. La începutul secolului al XV-lea cetatea este vândută comunității săsești, fiind adaptată noilor cerințe, ridicându-se al doilea rând de ziduri și bastionul odată cu răspândirea armelor de foc.
  • Turnul-donjon a fost amenajat ca spațiu muzeal, adăpostind pe două niveluri o colecție de artă populară. Turiștii au ocazia să admire icoane pe sticlă și lemn, ceramică, mobilier, costume populare, textile și diferite tipărituri. Cu zidurile sale groase, de aproape un metru, turnul se ridică până la 27 de metri înălțime, fiind cel mai reprezentativ element al fortificației. La parterul turnului, într-o încăpere boltită, se află pivnița, cu  butoaie de stejar de 5.000 de litri și diferite unelte folosite în viticultură. Deși elaborată cu sisteme defensive simple, fără a impresiona prin dimensiuni, cetatea din Câlnic este apreciată ca element reprezentativ pentru civilizația transilvăneană a acelei epoci.
Publicitate

Cetatea medievală Râșnov

  • Localitatea Râșnov se află la 15 km depărtare de Brașov, pe vechiul drum comercial care lega în Evul Mediu șcheii de la poalele Tâmpei de orașul Câmpulung Muscel, capitala Valahiei.
  • Micuța localitate Râșnov s-a format ca așezare umană încă din perioada Antichității, în apropiere fiind descoperit complexul dacic de la Cumidava. Prima atestare documentară a târgului medieval, sub denumirea „Rosnou”, apare într-un act emis de Regele Carol Robert de Anjou, în anul 1331. După invazia din 1241 a tătarilor, locuitorii din Valea Trandafirilor au început construirea unui sistem de apărare puternic.
  • Denumirea orașului are la bază cuvântul „rose”, care atât în latină, cât și în dialectul germanic al teutonilor (primii locuitori ai acestei așezări) însemna „trandafir” – simbolul aflat sub forma unui buchet cu trei fire pe stema cetății.
  • Cetatea țărănească prezintă un stil arhitectural simplu, în linii drepte, axat pe ideea de rezistență în fața asediilor. Înălțimea zidurilor este de 5 metri, iar grosimea acestora oscilează între 1 și 1,5 metri. Zidurile și cele opt bastioane au fost acoperite de la început cu țiglă, pentru a preveni eventualele incendii provocate de invadatori.
  • Cetatea medievală era compusă dintr-o curte exterioară, unde erau adăpostite animalele și o curte interioară, în incinta căreia se aflau casele locuitorilor. Pentru a asigura apa necesară în timp de asediu, la începutul secolului al XVII-lea a fost săpată în incinta burgului medieval o fântână adâncă de 146 de metri. Zidurile cetății sunt mărginite în trei din cele patru puncte cardinale cu pante abrupte, de peste 100 de metri. Partea estică, mai vulnerabilă din punctul de vedere al obstacolelor naturale, prezintă în acest sector cele mai puternice fortificații.
  • În curtea interioară au fost construite în trecut peste 25 de locuințe, o școală, o capelă parohială și o casă a preotului. În câteva dintre aceste spații, unele dintre ele abandonate, sunt amenajate în prezent magazine cu suvenire. Turiștilor le este prezentată istoria, prin intermediul unui mic muzeu de artă feudală, o expoziție de armuri, arme, mobilier de epocă sau porturi specifice perioadei medievale.
  • În contemporaneitate, cetatea Râșnovului a reprezentat decorul ideal pentru turnarea unor scene din filme celebre, precum „Dacii” (1967), „Columna” (1968) sau „Nemuritorii” (1974). Considerat stațiune începând cu anul 1929, Râșnovul s-a dezvoltat din punct de vedere agroturistic în ultimii 20 de ani, dezvăluind vizitatorilor atât obiectivele sale istorice, cât și o artă a gastronomiei locale de influență săsească și secuiască.

Saschiz

  • Localitatea Saschiz a fost atestată documentar pentru prima oară în jurul anului 1310, regiunea populată preponderent de sași rivalizând cu Sighișoara, aflată la 20 km depărtare, urbe considerată în Evul Mediu cea mai importantă cetate a sașilor din Transilvania.
  • Prin confirmarea statutului de târg și beneficiind de importante privilegii oferite de către Regele Sigismund de Luxemburg, la începutul secolului al XV-lea au fost construite în Saschiz o școală, un spital și o biserică parohială, meșteșugurile fiind coordonate de diferite bresle.
  • Începând cu anul 1347, pe un deal din apropiere a fost ridicată o cetate țărănească, care servea drept refugiu în cazul unor invazii. La 680 de metri altitudine, cetatea se întindea pe o suprafață de 5.000mp, sub forma unui poligon neregulat, cu un zid de incintă înalt de 10 metri și șase turnuri de apărare. În timpul invaziei otomane, mulți nobili din așezările aflate în vecinătate și-au ascuns în cetate averile, în special aur și podoabe.
  • În anul 1493, în centrul localității Saschiz, pe locul unei vechi bazilici romane, a fost ridicată o impresionantă biserică fortificată, în onoarea Regelui Ștefan I al Ungariei. Biserica masivă, construită în stil gotic, cu o singură sală, a fost întărită cu 22 de contraforturi, lucrările fiind finalizate în anul 1525.
  • Turnul de apărare avea un aspect masiv, fiind prevăzut cu guri de tragere pe mai multe niveluri. În urma unui incendiu, turnul a fost refăcut în secolul XVII, meșterii luând ca model Turnul Ceasului din Sighișoara. Biserica evanghelică fortificată din Saschiz face parte din patrimoniul mondial UNESCO, alături de alte șase biserici fortificate, aflate în localitățile Biertan, Valea Viilor, Câlnic, Dârjiu, Prejmer și Viscri.
  • Regiunea săsească din Transilvania, denumită și ”Țara Ovăzului – Haferland”, ce cuprinde localități precum Saschiz, Homorod, Viscri, Rupea, Criț sau Meșendorf, are un potențial turistic diversificat, cu o ofertă generoasă de meșteșuguri vechi și obiective interesante de vizitat, trasee pentru biciclete și degustări de preparate tradiționale săsești, într-un cadru natural bogat aspectat.