Etichetă: Ștefan cel Mare

Ciocănești – Un muzeu în aer liber

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Ca urmare a caracterului său unitar, unic în lume, evocat de motivele tradiționale aplicate pe fațadele caselor din localita­te, comuna Ciocănești din județul Su­ceava a fost declarată în urmă cu aproape două decenii comună-muzeu. Dacă vrei să uiți pentru o perioadă de tumultul civilizației urbane, să te bucuri de o atmosferă relaxantă și de aer curat, savurând delicioase preparate gastrono­mice, poți să alegi ca destinație de vacanță această frumoasă așezare rurală de la poalele Munților Suhard.
  • Conform hrisoa­velor din perioada medievală, ce atestă existența acestei așezări umane încă din secolul al XV-lea, denumirea localității făcea referire la armurierii domnitorului Ștefan cel Mare, care făureau scuturi, armuri și săbii, ciocănind metalul din zori și până în noapte. Situată de-a lungul unei văi ce leagă două regiuni splendide în peisajul turistic românesc, Maramureșul și Bucovina, comuna Ciocănești stă răsfirată de o parte și de alta a Bistriței Aurii. Arta populară și obi­ceiurile ocupă un loc important în viața de zi cu zi a sătenilor, vizitatorii putând admira aici numeroase exponate tradiționale, la Muzeul Ouălor Încondeiate, la Muzeul Motivelor Naționale sau la Casa Muzeu Țăran Leontina.
  • Majoritatea turiștilor ajunși în nordul Moldovei rămân fermecați de aromele bucătăriei bucovinene. Cu Bistrița cur­gând atât de aproape, produsele pescărești ocupă un loc important, iar păstră­vul servit cu jintiță, în cobză de brad sau prăjit în crustă de mălai, poate fi regăsit în aproape toate meniurile pensiunilor. În general, rețetele sunt preparate cu ingre­diente 100% naturale, carnea, brânzetu­rile și legumele fiind de cea mai bună calitate. Deserturile conțin adeseori dulcețuri variate, din parfu­mate fructe de pădure: afine, mure, zme­ură sau rubarbă.
  • Nu există un anotimp cu precădere in­dicat pentru a alege să petreci un con­cediu pe aceste minunate plaiuri, sezo­nul turistic îmbrăcând un caracter per­manent. Într-adevăr, iarna accesul poa­te fi ușor îngreunat, din cauza zăpezii, dar panorama oferită de munții înveșmântați în mantii albe merită orice efort. Evenimentele abundă în regiune și în afara clasicului Crăciun și a sărbă­torilor pascale, există și alte festivaluri demne de menționat, precum Festivalul Păstrăvului, desfășurat la mijlocul lunii august, Răscolul Stânii în septembrie, Balul Gospodarilor de Lăsatul-secului sau Festivalul Ouălor Încondeiate, la începutul primăverii.
Publicitate

Mănăstirea Voroneț

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Situată la doar 4 km distanță de orașul Gura Humorului, Mănăstirea Voroneț se numără printre cele mai valoroase ctitorii ale domnitorului Ștefan cel Mare, fiind construită în anul 1488, în mai puțin de patru luni, un timp record pentru acele vremuri.
  • Unul dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care își păstrează într-o mare măsură forma inițială, în plan trilobat, având turla cu boltă deasupra naosului, biserica Mănăstirii Voroneț a fost inclusă, în anul 1993, împreună cu alte șapte biserici cu pictură exterioară din regiune, pe lista patrimoniului mondial cultural UNESCO, în grupul – Bisericile pictate din nordul Moldovei.
  • Biserica este construită din zid de piatră, gros de peste un metru, în formă de cruce, cu interiorul împărţit în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat natural de o fereastră mare la răsărit şi câte o fereastră mică, pe laterale. Catapeteasma bisericii este lucrată din lemn de tisă aurit, uşile împărăteşti fiind o adevărată capodoperă de sculptură în lemn. Naosul, având absidele puţin pronunţate în adâncime, este delimitat de pronaos printr-un zid de peste un metru grosime, care lasă o deschidere de mărimea unei uși. Deasupra naosului se află o turlă mare, circulară, luminată de patru ferestre. Pronaosul este luminat de câte o fereastră pe fiecare parte.
  • În anul 1490, la Voroneț s-a fondat o scriptorie, în care erau copiate cărțile necesare oficierii slujbei religioase. Istoria consemnează că, în incinta mănăstirii a fost înființată, ca și în alte lăcașuri de cult importante în acele vremuri, o școală unde erau aduși pentru instruire copii de boieri și de preoți, care învățau să devină preoți, copiști de cărți, dieci pentru cancelariile ținuturilor și orașelor, dascăli pentru biserici și școli. Aici au fost create în secolul al XVI-lea Codicele Voroneţean şi Psaltirea Voroneţeană.
  • Pictura interioară a bisericii datează, în cea mai mare parte, din timpul lui Ștefan cel Mare, din perioada anului 1496. Pictura exterioară a Voronețului, datând din timpul domniei lui Petru Rareș, este socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în care predomină verdele și albastrul, în compoziția larg desfășurată a diferitelor scene. Culoarea predominantă a frescelor este inconfundabilul „albastru de Voroneț”, considerat de specialiștii în arte plastice ca unic în lume și comparat cu roșul lui Rubens sau verdele lui Veronese. Fațada de vest este pictată în totalitate cu impresionanta scenă a Judecății de Apoi. Pe coloane sunt pictate inclusiv genii ale antichității, precum celebrii filozofi Platon și Aristotel.

Mănăstirea Bistrița

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Mănăstirea Bistrița se află la doar 8 km distranță de orașul Piatra Neamț, pe drumul ce duce spre localitatea Bicaz, într-o zonă delimitată de Munții Stânișoarei, obcinele Ciprianei și dealul Cetățuii.
  • Acest lăcaș de cult a fost menționat pentru prima oară într-un hrisov emis în anul 1407, fiind ridicat de Alexandru cel Bun, extins sub domnia lui Ștefan cel Mare, fortificat de Petru Rareș și renovat de Alexandru Lăpușneanu.
  • Decorată cu întărituri și mozaicuri din piatră la exterior, biserica îmbină ele­mente bizantine cu simbolurile caracte­ristice artei gotice, precum arcadele mul­tiple ce formează ancadramentul ușilor.
  • Muzeul mănăstirii depozitează icoane de secol XVI-XVIII, bucăți de frescă, sculp­turi, veșminte și monezi de epocă. Început în anul 1407 și având o ultimă însemnare datând din anul 1682, Pomelnicul Mănăstirii Bistrița, redactat în totalitate în cadrul mănăstirii, reprezintă o lucrare istoriografică de referință pentru trecutul Moldovei. Scris de mai mulți autori ano­nimi, acesta amintește domnitorii fiecărei perioade, dar și numele a numeroși sluji­tori ai bisericii: episcopi, arhimandriți, ieromonahi, duhovnici sau arhierei.
  • Inscripționat în limba slavonă și împodobit cu stema Moldovei, clopotul dăruit de Ștefan cel Mare în anul 1494 este o piesă importantă în patrimoniul muzeului.
  • Deși mai puțin evidențiată din punct de vedere turistic, Mănăstirea Bistrița se re­marcă datorită frumoasei sale arhitecturi și ca urmare a cadrului natural feeric, reprezentând un atractiv loc de popas pentru iubitorii naturii și istoriei.

Curtea Domnească din Piatra Neamț

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Ridicată în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, între anii 1468 și 1475, Curtea Domnească din Piatra Neamț cuprinde, într-un perimetru relativ redus, Biserica Sf. Ioan Botezătorul, Turnul lui Ștefan, Muzeul de Artă și Muzeul de Etnografie.
  • Având o lungime de 26 de metri și o înălțime de peste 11 metri, Biserica Domnească a fost finalizată în anul 1498, evidențiind elemente arhitecturale caracteristice stilului moldovenesc. Cel mai important edificiu din cadrul complexului a avut parte, la finalul secolului al XIX-lea, de mai multe reparații interioare și exterioare, fiindu-i montată și o nouă catapeteasmă.
  • Construit în anul 1499, Turnul lui Ștefan cel Mare este considerat și în prezent o imagine simbol a orașului Piatra Neamț, păstrându-se până în prezent în forma sa inițială. Pentru o lungă perioadă de timp, aceasta a fost cea mai înaltă construcție din oraș. Expoziția Curtea Domnească a fost inclusă în circuitul expozițional în anul 1986.
  • Clădirea Muzeului de Artă, creată în anul 1930 de o echipă de arhitecți italieni, deține prima colecție de artă a orașului, constituită prin donații și transferuri, între deceniile VI și VIII ale secolului XX.
  • Concepută în stil neoromânesc, similar unei locuințe tradiționale, clădirea Muzeului de Etnografie se remarcă prin elementele din lemn exterioare și prin acoperișul înalt, decorat cu lucarne.
  • Situată în apropierea Curții Domnești, cea mai spectaculoasă clădire, din punct de vedere arhitectural, a orașului Piatra Neamț, adăpostește începând cu anul 2005 Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni. Construită pe cinci niveluri, aceasta a aparținut între anii 1930 – 1948 primei bănci private din Piatra Neamț – Banca Petrodava.

Cetatea Neamț

Publicat de Etichetat , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • În localitatea Târgu Neamț, la 50 km distanță de orașul Piatra Neamț și la 110 km de Iași, a fost ridicată la o altitudine de 480 metri, de către domnitorul Petru I Mușat (1367 – 1368) și ulterior fortificată de către Ștefan cel Mare, Cetatea Neamț. Aceasta făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova, în perioada apariției pericolului otoman.
  • Istorici, precum A.D.Xenopol, B.P. Hașdeu sau Dimitrie Onciul au avansat ipoteza construirii Cetății Neamț de către cavalerii teutoni, un argument fiind însăși denumirea acesteia. Totuși, nu au fost descoperite mărturii arheologice care să susțină o astfel de afirmație. În letopisețul său, Grigore Ureche afirma că unele cetăți din Moldova, printre care și cea din Târgu Neamț, au fost ridicate de către genovezi.
  • La sfârșitul secolului al XVII-lea, în timpul domniei lui Constantin Cantemir, oastea poloneză condusă de regele Ioan al III-lea Sobieski a întreprins o incursiune în Principatul Moldovei, asediind și Cetatea Neamț. Dimitrie Cantemir și Costache Negruzzi au relatat în scrierile lor acest moment important din istoria Moldovei.
  • După războiul austro-turc (1716-1718) otomanii i-au cerut domnitorului Mihai Racoviță să distrugă Cetatea Neamț, acesta îndeplinindu-le porunca. Părăsită din secolul al XVIII-lea și ignorată de domnitorii fanarioți timp de mai bine de un secol, fortificația a intrat într-o stare avansată de degradare, o bună parte dintre ziduri fiind desprinse de căre locuitorii din zonă, pentru a-și construi case și beciuri. În anul 1866 a fost declarată monument istoric. În perioada 2007 – 2009 cetatea a fost reabilitată cu fonduri europene.