Baia Mare

  • Baia Mare, reședința județului Maramureș, este situată la poalele Carpaților Orientali, fiind traversată de la est la vest de apele râului Săsar. Locuitorii regiunii se pot mândri cu 700 de ani de existență documentară a orașului, menționat inițial într-un act redactat de cancelaria regelui Carol Ro­bert de Anjou.
  • Așezarea devine cetate medievală în anul 1446, odată cu trecerea în proprietatea voievodului Iancu de Hunedoara. Acesta dispune, ca prime măsuri organizatorice, înălțarea zidurilor de apărare și ridicarea Catedralei „Sfântul Ștefan”, din care în prezent mai poate fi admirat doar impunătorul turn cu clopotniță, măsurând aproape 50 de metri, un remarcabil simbol al orașului, ce oferă din vârful său o panoramă superbă asupra urbei. Turiștii mai pot vizita și alte monumen­te importante ale orașului, precum Turnul Măcelarilor și Bastionul Monetăriei, con­struite în secolul al XV-lea, muzeele de Istorie, de Artă Populară și Etnografică, Județean și cel al Satului aflat în aer liber.
  • Situată în centrul vechi al orașului Baia Mare, Casa Iancu de Hunedoara reprezin­tă o parte a fostului castel medieval ridicat de voievod pentru soția sa Elisabeta. În prezent, aici se organizează diferite expoziții, clădirea fiind parte integrantă a Mu­zeului Județean Maramureș. Turismul ecumenic este bine aspectat de un număr diversificat de biserici orto­doxe, zidite în cărămidă sau din lemn, dar și de catedrale, precum cea a Adormirii Maicii Domnului, de rit greco-catolic.
  • Caracteristice însă regiunii sunt plantațiile de castani comestibili, adaptați aici, în cel mai nordic punct al țării. În acest loc se organizează anual, începând cu anul 1993, timp de trei zile în luna septembrie, Sărbă­toarea Castanelor, un festival al degustări­lor de produse tradiționale, al muzicii de calitate și al dansului popular. Turiștii ajunși în centrul istoric pot ad­mira un complex arhitectural de patrimo­niu declarat monument istoric, cu peste douăzeci de construcții medievale, reali­zate în stil gotic târziu.
  • Baia Mare, the seat of Maramureș County, is located at the foot of the Eastern Carpathians, being crossed from east to west by the waters of the Săsar River. The inhabitants of the region can be proud of 700 years of documented existence of the city, originally mentioned in a document drawn up by the chancellery of King Charles Robert of Anjou.
  • The settlement became a medieval fortress in 1446, once it became the property of voivode Iancu de Hunedoara. He orders, as the first organizational measures, the raising of the defense walls and the construction of „Sfântul Ștefan” Cathedral, from which currently only the imposing bell tower, measuring almost 50 meters, can be admired, a remarkable symbol of the city, which offers from the top a superb panorama over the city. Tourists can also visit other important monuments of the city, such as the Butchers’ Tower and the Bastion of the Mint, built in the 15th century, the museums of History, Folk and Ethnographic Art, the County Museum and the Village Museum located in the open air.
  • Located in the old center of Baia Mare, Iancu de Hunedoara House represents a part of the former medieval castle, built by the voivode for his wife Elisabeta. Currently, various exhibitions are organized here, the building being an integral part of the Maramureș County Museum. Ecumenical tourism is well represented by a diverse number of Orthodox churches, built of brick or wood, but also by cathedrals, such as the one of the Dormition of the Mother of God, of the Greek-Catholic rite.
  • Characteristic of the region are the plantations of edible chestnuts, adapted here, in the northernmost point of the country. The Chestnut Festival, a festival of tasting traditional products, quality music and folk dance, is organized annually in this place, since 1993, for three days in September. Tourists arriving in the historic center can admire an architectural heritage complex, declared a historical monument, with over twenty medieval buildings, made in the late Gothic style.
Publicitate

Muzeul Național al Satului București

  • Deschiderea oficială a acestui muzeu în aer liber a avut loc în data de 10 mai 1936, în prezența Regelui Carol al II-lea. Meritul instituirii a aparținut profesorului Dimitrie Gusti, întemeietorul Școlii Sociologice din București, cel care timp de 10 ani, între 1925 și 1935, avea să organizeze campanii de cercetări monografice în numeroase sate românești.
  • La început, muzeul a dispus de 6,5 hectare de teren, în cadrul parcului Herăstrău, pe care au fost amplasate 33 de complexe autentice, transferate din satele cercetate: case cu anexe gospodărești, o biserică maramureșeană, troițe, fântâni, instalații tehnice și un scrânciob.
  • În prezent, patrimoniul muzeului numără aproape 50 de gospodării, patru biserici și două troițe, teascuri, prese, mori de apă și de vânt, ateliere de fierărie și olărie. Majoritatea construcțiilor sunt din perioada secolelor XVIII și XIX. Incendiile din septembrie 1997 și februarie 2002 au afectat o serie de monumente și obiecte de inventar. Lucrările de restaurare efectuate la construcțiile care au avut de suferit în urma acestor incidente au fost finalizate, iar o parte dintre monumente au fost redate circuitului de vizitare.
  • Constant, numeroși meșteri populari expun în cadrul galeriei de artă, dar și pe aleile muzeului, cu ocazia anumitor evenimente publice, picturi pe sticlă, mobilier lucrat manual, podoabe, piese din ceramică, textile, împletituri sau ouă încondeiate. Din librăria muzeului pot fi achiziționate pliante, ghiduri și albume turistice.