Turda – România în alb și negru – Romania in black and white

Începând cu anul 1992, Salina Turda a fost deschisă publicului larg, căpătând în timp statut de important obiectiv turistic al Ardealului. Se presupune că salina, răsfățată cu apelativul „Poartă spre inima Transilvaniei”, a fost dată în exploatare încă din perioada ocupației romane în Dacia, fără a exista însă documente scrise sau mărturii arheologice în acest sens. Începând cu anul 2004, Salina Turda a fost înscrisă pe lista Monumentelor Istorice ale Județului Cluj. Exploatarea sării în această zonă a fost sistată definitiv în anul 1932, atât ca urmare a dotărilor tehnice primitive, cât și din cauza concurenței altor saline ardelene.
Aflat în partea de nord-est a orașului Turda, zăcământul de sare se desfășoară pe o suprafață de 45 kmp. Ca urmare a demarării unui proiect cu fonduri europene în anul 2005 și a unei investiții de aproape 6 milioane de euro, locația a fost amenajată, devenind una dintre cele mai atractive destinații turistice ale regiunii.
Lucrările de modernizare din cadrul minei Rudolf au urmărit construirea unui lift panoramic, a unor piste de mini-golf și mini-bowling, a unui teren de sport, a unui carusel și a unui amfiteatru cu 180 de locuri. Adâncă de 42 de metri și lungă de 80 de metri, mina Rudolf este ultimul loc în care sarea a fost exploatată la Turda. În partea cea mai adâncă a salinei, la interiorul Minei Terezia, a fost amenajat un lac subteran, pe suprafața căruia sunt puse la dispoziția turiștilor bărci pentru plimbări romantice. Înălțimea acestei mine de formă conică este impresionantă: 112 metri de la gura puțurilor și până la bază.
Prin galeria Franz Josef era permis accesul turiștilor până la finalizarea proiectului de modernizare. Deschisă și în prezent, această galerie are o lungime de aproape 1000 de metri, putând fi parcursă pe jos de către vizitatori. În capătul coridorului se află mina Iosif, care datorită formei sale produce o reverberare puternică a sunetului, fiind cunoscută și sub denumirea de „Sala Ecourilor”. Crivacul, un troliu cu ax vertical, montat în sala cu același nume, servea în trecut la transportul sării, fiind în prezent singurul utilaj de acest tip păstrat în locația sa inițială.
Salina Turda oferă condiții optime în terapii recuperatorii ale diferitelor afecțiuni interne, în special din sfera ORL. Problemele respiratorii, alergice sau cu evoluție cronică (astm, bronșită, BPOC) pot fi ameliorate prin cure de expunere gradată. Radioactivitatea minimă și lipsa alergenilor, temperatura constantă a aerului (11°-12° C), umiditatea cu variații minime și prezența aerosolilor de sare, fac parte din condițiile specifice, benefice, în cazul acestor afecțiuni.

La ieșirea din orașul Turda, urmând șoseaua E81 spre Alba-Iulia turiștii se pot îndrepta spre Cheile Turzii. Pentru cei care nu beneficiază de autoturism, există și microbuze care leagă orașul de defileu. La doar 30 km sud de orașul Cluj-Napoca, într-o zonă naturală, cu un peisaj deosebit, se află una dintre cele mai frumoase trecători montane de pe teritoriul României.
Arheologii au datat primele urme Homo Sapiens descoperite aici ca având 60.000 de ani. În trecut, la mică distanță, se afla un castru roman – Potaissa, amintit și de geograful antichității Ptolemeu, într-una dintre lucrările sale. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au realizat cercetări detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar și de avansare în masiv. Din carieră a fost transportată la biserica din satul Cheia, aflat în vecinătate, o coloană înaltă de 1,5 m, cu diametrul de 0,34 m. În carieră și în împrejurimi s-au descoperit țigle, chei, opaițe, fragmente ceramice și mai multe monede. Descoperirile indică existența unei așezări și în apropierea carierei romane de calcar.
Lungimea totală a Cheilor Turzii depășește 1200 de metri, fantasticul defileu despicând în două Munții Trascăului, în partea de est a Carpaților Orientali. Râul care a săpat în peretele de calcar al masivului se numește Hășdate. Atingând înălțimi de 250 de metri, pereții de calcar ai cheilor prezintă un peisaj cu adevărat spectaculos, în suprafață de peste 300 de hectare, alternând crestele ascuțite cu văile adânc săpate în munte și cu povârnișurile stâncoase. Zona este preferată de alpiniști datorită verticalității pereților și accesului cu echipamente relativ ușor. Sunt peste 200 de trasee de alpinism și escaladă, iar anual sunt organizate diferite concursuri.
De-a lungul întregului areal, constituit ca rezervație naturală în anul 1938, sunt contabilizate aproape 60 de peșteri, din care doar opt au dimensiuni mai mari de 20 de metri. Printre cele mai importante se numără Peștera Liliecilor, Peștera Calastur și Peștera Cuptorului. 1.000 de specii diferite de plante, 67 de categorii de păsări, numeroși jderi, mistreți, căprioare și vulpi își duc traiul pe aceste meleaguri, cu precădere în zonele mai puțin accesibile.