Etichetă: UNESCO

Mănăstirea Moldovița

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Vatra Moldoviței, un mirific sat bucovinean răsfirat printre obcine împădurite, pare să își păstreze ritmul insensibil la scurgerea a peste șase secole de atestare documentară. Suspendată într-un spațiu neatins de evoluția risipitoare a umanității, regiunea conservă istoria, tradițiile și natura într-un stil propriu și inconfundabil.
  • Domnitorul Petru Rareș avea să ridice în anul 1532, pe aceste meleaguri, una dintre cele mai frumoase mănăstiri pictate ale Moldovei. Biserica, purtând hramul „Bunei Vestiri” continua tradiția fostului lăcaș de cult ridicat cu un secol în urmă, sub domnia lui Alexandru cel Bun și distrus ca urmare a unor puternice mișcări tectonice.
  • Muzeul monastic al Moldoviței deține în prezent tipărituri și ansambluri originale de mobilier sculptat, precum jilțul domnitorului Petru Rareș sau broderii datând din secolul al XV-lea. Stilul pictural, atât interior cât și exterior, pare să dezvolte un complex caracter educativ, oferind privitorilor, pe lângă tradiționalele scene religioase și anumite cadre de factură istorică sau culturală (chipuri de filosofi sau scene de război).
  • Înălțat pe coama unui deal, întregul complex monahal a funcționat timp îndelungat, atât ca important centru cultural, cât mai ales ca punct strategic militar, mănăstirea fiind înconjurată de ziduri groase din piatră, înalte de șase metri. Cu ziduri de apărare și având proporții sporite comparativ cu alte construcții similare ale vremii (pridvor cu coloane, cameră a mormintelor), Mănăstirea Moldovița și-a putut conserva adecvat pictura exterioară, impresionând prin grandoare și stil arhitectural.
  • Toate aceste calități i-au adus în anul 1975 distincția „Mărul de Aur” acordată de către Federația Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism, ca recunoaștere a unei destinații de elită. Începând cu anul 1993, Mănăstirea Moldovița a fost inclusă, împreună cu alte câteva lăcașuri de cult bucovinene, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
  • Dezvoltând numeroase puncte de interes, riguros ancorate în tradiție, sub forma unor obiecte de artizanat, a folclorului sau a specialităților gastronomice, Vatra Moldoviței oferă chiar și celor mai pretențioși turiști un cadru natural adecvat relaxării și petrecerii unor clipe de neuitat.
Publicitate

Mănăstirea Voroneț

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Situată la doar 4 km distanță de orașul Gura Humorului, Mănăstirea Voroneț se numără printre cele mai valoroase ctitorii ale domnitorului Ștefan cel Mare, fiind construită în anul 1488, în mai puțin de patru luni, un timp record pentru acele vremuri.
  • Unul dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care își păstrează într-o mare măsură forma inițială, în plan trilobat, având turla cu boltă deasupra naosului, biserica Mănăstirii Voroneț a fost inclusă, în anul 1993, împreună cu alte șapte biserici cu pictură exterioară din regiune, pe lista patrimoniului mondial cultural UNESCO, în grupul – Bisericile pictate din nordul Moldovei.
  • Biserica este construită din zid de piatră, gros de peste un metru, în formă de cruce, cu interiorul împărţit în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat natural de o fereastră mare la răsărit şi câte o fereastră mică, pe laterale. Catapeteasma bisericii este lucrată din lemn de tisă aurit, uşile împărăteşti fiind o adevărată capodoperă de sculptură în lemn. Naosul, având absidele puţin pronunţate în adâncime, este delimitat de pronaos printr-un zid de peste un metru grosime, care lasă o deschidere de mărimea unei uși. Deasupra naosului se află o turlă mare, circulară, luminată de patru ferestre. Pronaosul este luminat de câte o fereastră pe fiecare parte.
  • În anul 1490, la Voroneț s-a fondat o scriptorie, în care erau copiate cărțile necesare oficierii slujbei religioase. Istoria consemnează că, în incinta mănăstirii a fost înființată, ca și în alte lăcașuri de cult importante în acele vremuri, o școală unde erau aduși pentru instruire copii de boieri și de preoți, care învățau să devină preoți, copiști de cărți, dieci pentru cancelariile ținuturilor și orașelor, dascăli pentru biserici și școli. Aici au fost create în secolul al XVI-lea Codicele Voroneţean şi Psaltirea Voroneţeană.
  • Pictura interioară a bisericii datează, în cea mai mare parte, din timpul lui Ștefan cel Mare, din perioada anului 1496. Pictura exterioară a Voronețului, datând din timpul domniei lui Petru Rareș, este socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în care predomină verdele și albastrul, în compoziția larg desfășurată a diferitelor scene. Culoarea predominantă a frescelor este inconfundabilul „albastru de Voroneț”, considerat de specialiștii în arte plastice ca unic în lume și comparat cu roșul lui Rubens sau verdele lui Veronese. Fațada de vest este pictată în totalitate cu impresionanta scenă a Judecății de Apoi. Pe coloane sunt pictate inclusiv genii ale antichității, precum celebrii filozofi Platon și Aristotel.

Cetatea medievală din Sighișoara

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Situată în centrul României, în apropierea îmbinării lanțului carpatic oriental cu cel meridional, Sighișoara adăpostește de secole una dintre cele mai frumoase citadele medievale locuite din Europa. Datorită arhitecturii sale remarcabile, a poziției dominante și a ambianței geografice, orașul a fost supranumit, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, „Perla Transilvaniei”.
  • Începând cu anul 1991, cetatea a fost inclusă de UNESCO pe lista patrimoniului mondial, dezvăluindu‑se turiștilor prin modalitatea de conservare a arhitecturii vechi, sub forma unui veritabil oraș‑muzeu. Sighișoara uimește și încântă călătorii, indiferent de anotimp, oferind posibilitatea parcurgerii unui complex pasaj temporal, prin fortăreața compusă inițial dintr-un zid lung de 930 m, 14 turnuri de apărare și 5 bastioane de artilerie. În prezent, se mai păstrează 9 turnuri, 2 bastioane și o parte din zidul de incintă.
  • Principalul punct de interes al cetății și simbol al orașului, Turnul cu Ceas a fost construit pentru a apăra poarta principală a cetății. A primit această denumire datorită ceasului cu figurine, unic în România, aflat la etajul al patrulea. Turnul este compus din cinci niveluri, care împreună cu balconul și acoperișul piramidal au o înălțime de 64 m. Acoperișul, care are o înălțime de 34 metri, a fost distrus în urma unui mare incendiu, în anul 1676, dar a fost refăcut un an mai tarziu. Astăzi, acest turn adăpostește Muzeul de Istorie al orașului Sighișoara, ce prezintă colecția de arheologie, farmacie, mobilier, unelte și produse ale breslelor, orologerie, etnografie, toate oglindind istoria cetății Sighișoara.
  • Celelalte 8 bastioane poartă denumiri ale meșteșugarilor din acea perioadă, precum cele ale Fierarilor, Frânghierilor, Măcelarilor, Cojocarilor sau Croitorilor. Unică, prin modul în care a fost concepută, Scara Școlarilor numără peste 170 de trepte acoperite, ce duc direct la Biserica din Deal. În cetatea Sighișoarei fiecare clădire evocă un stil aparte și poartă un nume ce îi definește aspectul exterior. Casa Venețiană, cu numeroasele sale ferestre duble sau Casa cu Cerb, completând printr‑un trofeu cinegetic pictura murală din exterior, sunt dovezi ale unicității arhitecturale etalate în interiorul cetății.
  • Biserica din Deal este unul dintre cele mai valoroase monumente arhitectonice ale cetății și este considerat un edificiu reprezentativ al stilului gotic în România. Dealul pe care a fost ridicată biserica constituia un punct de refugiu, întărit de localnici în perioadele de asediu. Construcția acestei biserici a început în anul 1345 și a continuat, cu pauze, până în 1525. În anul 1429 biserica tip bazilică a fost reconstruită sub forma unei biserici tip hală.
  • Biserica Mănăstirii se găsește în imediata vecinătate a Turnului cu Ceas. Acest lăcaș de cult a aparținut călugărilor dominicani și este menționat documentar încă din anul 1298. Dimensiunile bisericii ating 44,5 metri lungime si 12,6 metri lățime. În data de 30 aprilie 1676, biserica a ars în întregime, iar toate piesele de mobilier datează din anii ce au urmat incendiului. Biserica a fost refăcută prin efortul financiar al cetățenilor. Turnul și clopotul bisericii au fost construite în anul 1677 și au fost căptușite cu tablă în anul 1956.
  • Un loc în care istoria are o prezență palpabilă, iar trecutul este retrăit la fiecare pas, Sighișoara atrage precum un magnet turiști din toate colțurile lumii, dornici să vizioneze festivalurile și muzeele sale, încântând simțurile și dezvoltând un important turism cultural de elită.

Cetatea Câlnic, pe domeniul grofilor de altădată

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • La Câlnic, o localitate situată la 3 km distanță de Drumul European 81 ce leagă orașele Sibiu și Sebeș, se desfășoară în câmp deschis, de peste șapte secole, unul dintre cele mai valoroase edificii istorice ale Ardealului – o cetate de tip romanic, cu două rânduri de ziduri circulare, dispuse concentric, întărită cu un bastion, cu un coridor fortificat și două turnuri de observație.
  • Această impunătoare construcție a aparținut inițial grofilor din Câlnic, familii nobiliare menționate documentar la mijlocul secolului al XIII-lea. Complexul, înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO începând cu anul 1999, a fost restaurat în perioada 1961-1964, dar și ulterior, după anul 2003, fiind transformat într-un centru cultural-științific internațional.
  • Fortificația pare să aibă un amplasament atipic, fiind situată într-un punct de joasă altitudine, în imediata apropiere a pârâului Câlnic. Se pare că donjonul din interior a fost folosit ca locuință de către Contele Chyl de Kelling, cel care a finanțat construcția inițială, complex care nu era prevăzut cu biserică, precum în cazul altor cetăți transilvănene, având amenajată doar o micuță capelă în partea stângă a intrării. Intrarea în curtea edificiului are loc printr-un turn de poartă înalt de 24 de metri, ce adăpostește la ultimul etaj patru clopote.
  • În incinta complexului mai pot fi vizitate cămările, capela și turnul-donjon. Părțile constitutive ale cetății Câlnic sunt rezultatul unor faze succesive de construcție. La începutul secolului al XV-lea cetatea este vândută comunității săsești, fiind adaptată noilor cerințe, ridicându-se al doilea rând de ziduri și bastionul odată cu răspândirea armelor de foc.
  • Turnul-donjon a fost amenajat ca spațiu muzeal, adăpostind pe două niveluri o colecție de artă populară. Turiștii au ocazia să admire icoane pe sticlă și lemn, ceramică, mobilier, costume populare, textile și diferite tipărituri. Cu zidurile sale groase, de aproape un metru, turnul se ridică până la 27 de metri înălțime, fiind cel mai reprezentativ element al fortificației. La parterul turnului, într-o încăpere boltită, se află pivnița, cu  butoaie de stejar de 5.000 de litri și diferite unelte folosite în viticultură. Deși elaborată cu sisteme defensive simple, fără a impresiona prin dimensiuni, cetatea din Câlnic este apreciată ca element reprezentativ pentru civilizația transilvăneană a acelei epoci.

Complexul monahal Bârsana

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Comuna Bârsana este situată la 20 km sud-est de Sighetu Marmației, în Depresiunea Maramureșului, pe Drumul Județean 186, având în vecinătate localitățile Oncești și Rozavlea. Pe aceste plaiuri bucolice a fost construit în secolul al XVIII-lea un amplu ansamblu mănăstiresc, dezvoltat în spiritul tradiției populare, cu ziduri, porți și ornamente sculptate în lemn de stejar.
  • Prima menționare a bisericii din lemn ridicate aici datează din anul 1720, aceasta figurând alături de alte șapte lăcașuri similare, din Maramureș, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Turla bisericii măsoară 57 de metri, edificiul remarcându-se drept una dintre cele mai înalte construcții de lemn din lume. Ansamblul include două biserici, un altar de vară, aghiazmatarul, arhondaricul, stăreția și casa maicilor, toate plasate la mică distanță, într-o poieniță plină cu flori, desfășurată pe coama dealului. Lacul amenajat în centrul complexului este străbătut din loc în loc de podețe din lemn, sculptate cu motive populare.
  • În incinta complexului se intră trecând pe sub bolta impunătoare a unui turn cu clopotniță. În vecinătatea turnului se află un muzeu de carte veche și de icoane, inaugurat în anul 2005. În cadrul muzeului sunt organizate ateliere de țesut și de pictură bisericească pe diferite suporturi. O bogată colecție de obiecte de artă populară locală se alătură întregului patrimoniu.  Interiorul bisericii a fost repictat în 1806 de către Hodor Toader, fiind influențat de stilurile baroc și rococo. Pictura murală redă scene din Geneză, iar în pronaos din Judecata de Apoi.
  • Tot în incinta complexului de la Bârsana, situată un pic mai sus, pe coasta dealului, se află o clădire micuță, intitulată „Casa artistului”. Într-un spațiu ce cuprinde un dormitor, o baie și o cameră de zi, sunt găzduite din timp în timp personalități cu veleități și preocupări artistice. O casă a duhovnicului, cam de aceeași mărime, a fost amplasată în partea de vest a complexului. Arhondaricul, parte a ansamblului monahal, este o clădire destinată găzduirii pelerinilor. Din luna mai și până în septembrie Mănăstirea Bârsana oferă în incinta complexului mănăstiresc cazare celor interesați să poposească aici.

Saschiz

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Localitatea Saschiz a fost atestată documentar pentru prima oară în jurul anului 1310, regiunea populată preponderent de sași rivalizând cu Sighișoara, aflată la 20 km depărtare, urbe considerată în Evul Mediu cea mai importantă cetate a sașilor din Transilvania.
  • Prin confirmarea statutului de târg și beneficiind de importante privilegii oferite de către Regele Sigismund de Luxemburg, la începutul secolului al XV-lea au fost construite în Saschiz o școală, un spital și o biserică parohială, meșteșugurile fiind coordonate de diferite bresle.
  • Începând cu anul 1347, pe un deal din apropiere a fost ridicată o cetate țărănească, care servea drept refugiu în cazul unor invazii. La 680 de metri altitudine, cetatea se întindea pe o suprafață de 5.000mp, sub forma unui poligon neregulat, cu un zid de incintă înalt de 10 metri și șase turnuri de apărare. În timpul invaziei otomane, mulți nobili din așezările aflate în vecinătate și-au ascuns în cetate averile, în special aur și podoabe.
  • În anul 1493, în centrul localității Saschiz, pe locul unei vechi bazilici romane, a fost ridicată o impresionantă biserică fortificată, în onoarea Regelui Ștefan I al Ungariei. Biserica masivă, construită în stil gotic, cu o singură sală, a fost întărită cu 22 de contraforturi, lucrările fiind finalizate în anul 1525.
  • Turnul de apărare avea un aspect masiv, fiind prevăzut cu guri de tragere pe mai multe niveluri. În urma unui incendiu, turnul a fost refăcut în secolul XVII, meșterii luând ca model Turnul Ceasului din Sighișoara. Biserica evanghelică fortificată din Saschiz face parte din patrimoniul mondial UNESCO, alături de alte șase biserici fortificate, aflate în localitățile Biertan, Valea Viilor, Câlnic, Dârjiu, Prejmer și Viscri.
  • Regiunea săsească din Transilvania, denumită și ”Țara Ovăzului – Haferland”, ce cuprinde localități precum Saschiz, Homorod, Viscri, Rupea, Criț sau Meșendorf, are un potențial turistic diversificat, cu o ofertă generoasă de meșteșuguri vechi și obiective interesante de vizitat, trasee pentru biciclete și degustări de preparate tradiționale săsești, într-un cadru natural bogat aspectat.

Muzeul Satului Maramureșean

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • În data de 30 mai 1981, cu ocazia sărbătoririi Zilei Internaţionale a Muzeelor, s-a inaugurat Muzeul Satului Maramureşean din Sighetu Marmaţiei. Acesta este situat pe Dealul Doboieş, la 3 km de centrul municipiului Sighetu Marmației, la ieşirea spre Vadu Izei.
  • Muzeul, aşa cum se prezintă astăzi, creează impresia unui sat cu specific zonal. Uliţe drepte, întortocheate și poteci alcătuiesc structura satului şi converg spre un deal, pe care, ca în toate satele maramureşene, este aşezată biserica.
  • Muzeul Maramureşului din Sighetu Marmaţiei este un muzeu zonal, având ca arie de reprezentare provincia istorică Maramureş. În ansamblul său, muzeul se constituie ca o rezervaţie de monumente de arhitectură ţărănească, selecţionate după criterii ştiinţifice, având ca bază tipologia construcţiilor, evoluţia acestora în plan arhitectural şi ca sistem constructiv.
  • În Muzeul Satului Maramureșean sunt restaurate şi conservate printre cele mai valoroase monumente de arhitectură populară din România (majoritatea acestora fiind datate cu inscripţii gravate sau săpate în lemn, pe parcursul secolelor al XVI-lea, XVII-lea, XVIII-lea şi XIX-lea). 
  • Muzeul cuprinde peste 30 de gospodării, unele mobilate complet cu piese originale. Casele și gospodăriile conservate, sunt grupate pe principalele subzone ale Maramureșului istoric: Cosău-Mara și Iza Inferioară, până la Strâmtura, Iza Mijlocie, Vișeu-Borșa, subzona Tisei și bazinul Ruscovei. 
  • Muzeul este cuprins în reţelele ICOM şi UNESCO, iar în anul 2019, Muzeul Satului Maramureșean a fost premiat de prestigiosul Ghid Michelin cu 2 stele din 3.

Iarna la Cetatea Prejmer

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • La începutul secolului ai XIII-lea Cavalerii Teutoni primeau drepturi asupra utilizării teritoriului pe care se află în prezent comuna Prejmer, unde aveau să ridice, în stil gotic burgund, prima biserică din Tartlau (denumirea săsească a localității). Printr-un document emis în anul 1240, Regele Bela al IV-lea al Ungariei ceda biserica din Prejmer Mănăstirii Citeaux din Burgundia (Franța), pentru folosul obștesc al Ordinului cistercian.
  • Fiindcă zona se confrunta adesea cu invazia turcă prin pasul Buzău, Regele Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea unei incinte formate din ziduri groase, de 3-4 metri și înalte de 12 metri, cu șanț lat de apă, porți din fier și poduri mobile. În ziduri au fost prevăzute, pe patru nivele, 272 de încăperi. Astfel, fiecare familie din localitate deținea o cameră în cetate. Impunătoarea biserică-cetate nu a fost niciodată cucerită.
  • Între anii 1960 – 1970 au avut loc ample lucrări de restaurare, care au redat complexului forma și farmecul inițial. Deși, s-a intervenit adeseori de-a lungul istoriei asupra arhitecturii sale, biserica fortificată din Prejmer a rămas cea mai bine păstrată și cea mai impunătoare biserică-cetate medievală din Estul Europei, fiind înscrisă în anul 1999 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
  • Biserica, situată în centrul complexului, se remarcă prin planul în cruce greacă, unic în Transilvania, similar unor biserici din nordul Germaniei. Bolțile ogivale și ferestrele polilobate sunt caracteristice stilului gotic burgund. Altarul poliptic, ce datează de la mijlocul secolului al XV-lea, este cel mai vechi altar din Transilvania.

Sărbători de iarnă la Mănăstirea Sucevița

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Situată între localitățile Câmpulung Moldovenesc și Rădăuți, Mănăstirea Sucevița este atestată documentar în anul 1582, fiind ridicată în timpul domniei lui Petru Șchiopul și înscrisă, începând cu anul 1993, pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO, alături de alte șapte biserici pictate din nordul Moldovei.
  • Pictura exterioară a Mănăstirii Sucevița, ultimul mare monument al secolului al XVI-lea din Bucovina, este cea mai bine păstrată din grupul bisericilor moldovenești cu pictură exterioară. Pictura exterioară din partea răsăriteană se desfășoară pe trei abside, într-o singură perspectivă picturală, imensă, numită ”Cinul”, acest ansamblul fiind împărțit în șapte registre orizontale, care ilustrează ierarhiile cerești și pământești. Pe fațada sudică este pictat ”Arborele lui Ieseu” (genealogia lui Iisus).
  • Istoria mănăstirii Suceviţa este strâns legată de numele familiei Movileştilor. Avându-şi începutul într-un modest schit de lemn, atribuit călugărului Pahomie, prima aşezare monahală în acest spațiu a fost ulterior reprezentată de o biserică din zid, ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea de Gheorghe Movilă. Cel mai mare dintre fraţii Movilă a îmbrăcat haina călugărească la mănăstirea Probota, ajungând apoi mitropolit al Moldovei.
  • Arhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din zona Moldovei. Cu aspectul său de cetate medievală, generat de zidurile fortificate ce formează perimetrul complexului, Mănăstirea Suceviţa prezintă un caracter unic și impresionant, intensificat şi de pictura exterioară, a cărei prospețime a rezistat, timp de peste patru veacuri, trecerii timpului.

Mănăstirea Humor

Publicat de Etichetat , , , , , , Lasă un comentariu
  • Construită în anul 1530, la 5 km depărtare de localitatea Gura Humorului, Mănăstirea Humor a fost înscrisă începând cu 1993, alături de alte șapte biserici moldovenești, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în grupul ”Bisericile pictate din nordul Moldovei”.
  • În anul 1535 biserica avea să fie pictată, atât interior, cât și exterior, de o echipă de meșteri zugravi ce reușeau să dezvolte unul dintre cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii.
  • În timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400 – 1432) fusese construit în apropiere primul lăcaș de cult din piatră, care avea să fie jefuit de tătari în 1527. Rămășițele acestuia, dărâmat apoi din cauze necunoscute, mai pot fi observate și în prezent, la o distanță de 400 metri de biserică.
  • Pridvorul deschis, cu patru arcade și lipsa turlei reprezintă particularitățile arhitecturale ale acestei biserici, elementele de factură gotică vizibile în ancadramentele ferestrelor fiind prezente și în portalul de la intrare, dar și în firidele cu care sunt decorate cele trei abside laterale.
  • În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu a împrejmuit biserica cu ziduri de piatră și a construit un turn în plan pătrat, cu latura de 8 metri și 3 etaje, în incinta complexului mănăstiresc. Turnul avea rol defensiv, în încăperile de la etaj refugiindu-se apărătorii complexului pe timp de război.