Vâlcea – România în alb și negru – Romania in black and white

Mina turistică Ocnele Mari este situată în localitatea cu același nume, la 8 km distanță de orașul Râmnicu Vâlcea, într-o zonă pitorească, cu tradiție în turismul balnear.
Exploatarea zăcământului de sare gemă, în lungime de 7,5km și în lățime de 3km, s-a realizat din cele mai vechi timpuri, în zonă fiind descoperite ciocane și topoare de minerit, aparținând culturii epocii neolitice, bronzului și primei epoci a fierului.
Conform descoperirilor arheologice, în zonă s-a aflat vestitul centru tribal dacic Buridava. După cucerirea romană, exploatarea zăcământului de sare a continuat, castrul roman de la Stolniceni fiind construit pentru a controla regiunea. Exploatarea de la Ocnele Mari a căpătat un avânt deosebit în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, devenind un monopol important, aducător de venituri.
Prima salină sistematizată (Mina Sf.Ioan Vechi) a fost deschisă în anul 1836, iar în anul 1937 s-a deschis Mina Pavel, ca urmare a săpării puțului Sf. Petru (1926 – 1936), mină în care s-a folosit pentru prima oară haveza (mașină construită pentru tăierea straturilor de minereu).
În anul 2009, într-unul din orizonturile în care exploatarea s-a încheiat, a fost amenajată o zonă turistică, în care accesul vizitatorilor se face prin utilizarea microbuzelor, de la suprafață până în interiorul salinei. Aici au fost amenajate, pentru petrecerea timpului liber, printre altele, spații comerciale, mese de ping-pong, terenuri de joacă pentru copii, pistă de karting, teren de baschet, cinematograf, biserică, sală de fitness, cramă și restaurant.

Mănăstirea Dintr-un Lemn se află în satul Frâncești, la mai puțin de 30 km de Râmnicu Vâlcea și la 200 km distanță de București. Cea mai veche mărturie despre acest lăcaș de cult a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoțit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile acestuia prin Țările Românești între anii 1653-1658.
Acesta afirmă că un călugăr ar fi găsit o icoană a Fecioarei Maria în scorbura unui stejar secular. În acel moment, călugărul ar fi auzit o voce, care l-a îndemnat să zidească un lăcaș de cult. Icoana se păstrează și în prezent în biserica de piatră a mănăstirii. În baza acestei tradiții, așezarea monahală poartă denumirea Dintr-un Lemn.
Construită chiar pe locul stejarului purtător de icoană, după toate probabilitățile pe la mijlocul secolului al XVI-lea, bisericuța din lemn este lucrată din bârne groase, încheiate în coadă de rândunică. Are o formă dreptunghiulară, cu o lungime totală de 13 metri, o lățime de 5.50 metri și o înălțime de aproximativ 4 metri. Are un pridvor deschis, fără turlă.
În 1715 Ștefan Cantacuzino restaurează în întregime clopotnița mănăstirii, situată la intrarea în incinta principală și în Casa Domnească. După restaurarea din 1938-1940, făcută de Ministerul Aerului și Marinei, acest ansamblu monahal devine, în mod simbolic, altar pentru aviatori si marinari.