Memorialul Durerii – Sighetu Marmației

  • Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței este format din Muzeul Sighet, organizat în incinta fostei închisori politice din Sighetu Marmației și Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului. Fundația Academia Civică, printr-un proiect propus Consiliului Europei de poeta Ana Blandiana, a preluat în 1993 ruina fostei închisori, pentru a o transforma în muzeu, care din 1977 fusese dezafectată și lăsată pradă degradării.
  • Încă din 1897 a existat în Si­ghet o închisoare de drept comun, devenită în primăvara anului 1950 loc de detenție pentru un număr de peste 100 de demnitari (politicieni, preoți, militari, ziariști sau isto­rici), condamnați la pedepse grele în urma unor procese su­perficial instru­mentate. Deși, mulți erau trecuți de 60 de ani, peni­tenciarul conside­rat „unitate de muncă specială” le oferea condiții insalubre, o hrană de o calitate îndoielnică și celule cu obloane, prin care nu puteau zări decât cerul.
  • Cinci ani mai târziu, în urma adoptării Convenției de la Geneva și a admiterii României în ONU, o parte dintre deținuți au fost eliberați și o altă parte transferați în închisori sau domicilii obligatorii. Până la grațiere, 54 dintre aceștia au murit însă la Sighet, prin­tre ei numărându-se personalități marcan­te ale vremii, precum Iuliu Maniu, Gheor­ghe I. Brătianu sau Constantin Argetoianu.
  • Clădirea este compusă din peste 70 de săli, spații de expoziție și de conferințe, însumând o pagină dintr-un trecut încă viu în memoria umanității. Fotografii, obiecte, scrisori și ziare din epoca socialistă s-au adăugat ce­lor 15.000 de pagini de carte realizate aici și unui număr de 3.000 de ore de înregistrări. Fiecare celulă urmează o ordine cronologi­că, respectând ambianța și documentația unei săli de muzeu.
  • La etajul întâi al vechii închisori, în celula nr.52, se află una dintre cele mai impre­sionante săli ale muzeului, intitulată „Fe­mei în închisoare”. Numele a 4.200 de fe­mei închise în temnițele comuniste au fost inscripționate pe pereții și pe tavanul sălii, iar într-o vitrină sunt prezentate obiecte aparținând unora dintre aceste persoane.
  • În curtea interioară a fostei închisori a fost construit în 1997 un spațiu de rugăciune subteran, iar pe pereții rampei de coborâre au fost gravate în andezit numele a aproape 8.000 de morți din lagărele de deportare și din închisorile comuniste românești.
Publicitate