Viața monahală din Codrii Vlăsiei – Căldărușani și Snagov / The monastic life in Codrii Vlăsiei – Căldărușani and Snagov

  • Mănăstirea Căldărușani este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură bisericească din Țara Românească. Mănăstirea a fost ctitorită în 1638 de domnitorul Matei Basarab (1632-1654), care avea să ridice în mijlocul Codrilor Vlăsiei o adevărată cetate, înconjurată pe trei laturi de un lac. Biserica mare a mănăstirii, în plan treflat, cu trei turle, poartă o amprentă arhitecturală asemănătoare cu cea a bisericii Mănăstirii Dealu și a Mănăstirii Curtea de Argeș. Din vremea ctitorului, incinta mănăstirii mai păstrează: zidul de cetate, parterul astăzi recompartimentat, turnul clopotniţei, beciurile de pe latura de apus şi biserica.
  • Prin vestita sa școală de copiști, Mănăstirea Căldărușani a contribuit din plin în veacurile trecute la crearea limbii române literare. Cea mai fecundă perioadă din istoria mănăstirii este reprezentată de sfârșitul secolului al XVIII-lea, când, sub conducerea starețului Gheorghe de la Cernica (canonizat în 2005), aceasta devine unul din principalele centre culturale din arealul românesc. În 1778 a fost înființată și o școală de pictură, frecventată și de Nicolae Grigorescu între anii 1854-1855. Mănăstirea deține o bogată pinacotecă, care are la bază colecția de artă a Mitropolitului Ghenadie Petrescu.
  • Cu sprijinul regelui Carol I, între anii 1908-1915, mitropolitul Ghenadie Petrescu restaurează în întregime biserica şi mănăstirea, sub atenta supraveghere a Comisiei Monumentelor Istorice. Pictura bisericii mari a fost restaurată de Dimitrie Belizarie în 1911.  Nu după mult timp, mănăstirea este grav avariată de cutremurul din 1940 şi de un devastator incendiu în noaptea de 8-9 decembrie 1945. Vechea sală a tronului domnitorului Matei Basarab, din Mănăstirea Căldărușani, adăpostește acum Sala Tezaurului. Între 1950 și 1958 biserica mănăstirii a fost restaurată de patriarhul Justinian Marina. În 2010 au avut loc ample lucrări de restaurare la clădirile aflate în afara cetății.
  • Despre existenţa unei aşezări mănăstireşti pe insula Snagov există date istorice încă din perioada domniei lui Mircea cel Bătrân. În secolul al XV-lea, domnitorul Ţepeş Vodă căruia tradiţia îi atribuie întemeierea acestei mănăstiri, a construit aici cea dintâi biserică din cărămidă, chilii pentru monahi, clopotniţă, trapeză şi altele. Astăzi, din vechea vatră monahală se mai păstrează doar biserica principală, refăcută de domnitorului Neagoe Basarab între anii 1517-1521, clopotniţa şi vestigii ale vechilor chilii. De-a lungul timpului numeroşi domnitori au contribuit la ridicarea acestui aşezământ, un adevărat centru de cultură românească.
  • În data de 26 aprilie 1694 Constantin Brâncoveanu în înţelegere cu Teodosie, Mitropolitul Ţării Româneşti, îl numeşte pe Antim Ivireanul egumen al acestei mănăstiri. Aici, în liniştea şi singurătatea mănăstirii de pe insulă, departe de zgomotul oraşului şi al lumii, egumenul tipărește numeroase cărţi nu doar în limba română, dar şi în greacă, slavonă şi arabă. 
  • Biserica mănăstirii – ctitorie a lui Neagoe Basarab între 1517-1521 este o construcţie realizată din cărămidă aparentă, amintind de bisericile de influenţă bizantină de pe Muntele Athos. Este în plan triconc, cu o turlă centrală pe naos, susţinută de patru stâlpi circulari. O turlă mai mică se ridică deasupra pronaosului, sprijinită şi ea tot pe patru stâlpi octogonali. În faţa altarului se află piatra de mormânt a domnitorului Vlad Ţepeş. Pictura datează din timpul lui Petru Voievod, fiul lui Mircea Ciobanu. Creatorul picturii este Dobromir cel Tânăr, în anul 1563, după cum arată inscripţia în slavonă zugrăvită în naos. În 1815 pictura a fost completată în părţile deteriorate, iar în anul 1904 s-au realizat reparaţii mari bisericii. Cu prilejul unor săpături făcute în jurul şi în interiorul bisericii s-au găsit urmele vechii biserici şi o fântână de piatră în spatele altarului. Între anii 2009-2010 s-a construit o pasarelă pietonală, care face în prezent legătura între ostrovul mănăstirii și satul Siliștea Snagov.
  • Căldărușani Monastery is one of the most important monuments of church architecture in Wallachia. The monastery was founded in 1638 by ruler Matei Basarab (1632-1654), who would build a real fortress in the middle of the Codrii Vlăsiei, surrounded on three sides by a lake. The big church of the monastery, in flat plan, with three towers, has an architectural imprint similar to that of the church of Dealu Monastery and Curtea de Argeș Monastery. From the time of the founder, the monastery premises still preserves: the fortress wall, the today re-compartmentalized ground floor, the bell tower, the cellars on the west side and the church.
  • Through its famous school of copyists, the Căldărușani Monastery has contributed to the creation of the literary Romanian language in the past centuries. The most fruitful period in the history of the monastery is represented by the end of the 18th century, when, under the leadership of abbot Gheorghe de la Cernica (canonized in 2005), it becomes one of the main cultural centers in the Romanian area. In 1778, a painting school was also established, attended by Nicolae Grigorescu between 1854-1855. The monastery has a rich art gallery, which is based on the art collection of Metropolitan Ghenadie Petrescu.
  • With the support of King Carol I, between 1908-1915, Metropolitan Ghenadie Petrescu completely restored the church and the monastery, under the careful supervision of the Historical Monuments Commission. The painting of the large church was restored by Dimitrie Belizarie in 1911. Not long after, the monastery was seriously damaged by the earthquake of 1940 and by a devastating fire on the night of December 8-9, 1945. The old throne room of ruler Matei Basarab, from Căldărușani Monastery , now houses the Treasury Hall. Between 1950 and 1958 the monastery church was restored by the patriarch Justinian Marina. In 2010, extensive restoration work took place on the buildings outside the citadel.
  • There are historical data about the existence of a monastic settlement on the island of Snagov since the reign of Mircea cel Bătrân. In the 15th century, ruler Ţepeș Vodă, to whom tradition attributes the foundation of this monastery, built here the first wall church, cells for monks, bell tower, refectory and others. Today, only the main church, restored by ruler Neagoe Basarab between 1517-1521, the bell tower and the remains of the old cells are preserved from the old monastic hearth. Over time, numerous rulers have contributed to the construction of this establishment, a true center of Romanian culture.
  • On April 26, 1694, Constantin Brâncoveanu, in agreement with Teodosie, the Metropolitan of Wallachia, appointed Antim Ivireanul abbot of this monastery. Here, in the silence and solitude of the monastery on the island, far from the noise of the city and the world, the abbot prints numerous books, not only in Romanian, but also in Greek, Slavonic and Arabic.
  • The church of the monastery – foundation of Neagoe Basarab between 1517-1521 is a construction made of apparent brick, reminiscent of the churches of Byzantine influence on Mount Athos. It is triangular in plan, with a central tower on the nave, supported by four circular pillars. A smaller spire rises above the pronaos also supported by four octagonal pillars. In front of the altar is the tombstone of ruler Vlad Ţepes. The painting dates from the time of Petru Voievod, son of Mircea Ciobanu. The creator of the painting is Dobromir cel Tânăr, in 1563, as shown by the inscription in Slavonic painted in the nave. In 1815 the painting was completed in the damaged parts, and in 1904 major repairs were made to the church. During excavations around and inside the church, traces of the old church and a stone well behind the altar were found. Between 2009-2010, a pedestrian walkway was built, which currently connects the monastery island and the village of Siliștea Snagov.

Chiliile săpate în stâncă ale Valahiei – Corbii de Piatră și Nămăești

  • Satul Jgheaburi din comuna Corbi se află pe șoseaua Câmpulung Muscel – Domnești, într-o zonă presărată cu pomi fructiferi. Presupusă localitate natală a voievodului Iancu Corvin de Hunedoara, regiunea este păstrătoarea celei mai vechi biserici rupestre, conservate până în prezent pe teritoriul Valahiei.
  • Săpată în inima unui deal de gresie, bisericuța amintită documentar pentru întâia oară în timpul domniei lui Neagoe Basarab, este unică în țară ca modalitate a compartimentării. Formată din două altare, dedicate unui hram dublu, biserica Corbii de Piatră poartă amprenta caracteristică lumii bizantine a acelei perioade.
  • Inedit prin modalitatea amplasării, adăpostul modelat în gresie suferă în prezent, ca urmare a degradării cauzate de infiltrarea apei și de eroziunea dealului. Începând cu anul 2003 s-a reînnodat firul vieții monahale, întrerupt în urmă cu mai bine de 200 de ani. Totuși, din cauza umezelii permanente și a temperaturii scăzute din interior, au loc slujbe doar în perioadele calde de vară și de toamnă.
  • Primele documente istorice care fac referire la satul Nămăești și biserica purtând același nume datează din perioada anilor 1503-1547, prin câteva notații ce apar în hrisoavele domnitorilor Radu cel Mare și Mircea Ciobanul.
  • La 765 de metri altitudine și 5 km nord-est de Câmpulung Muscel, biserica ce pare că ia naștere din coasta muntelui, adăpostește câteva picturi murale, reprezentând naiv anumite figuri de sfinți în pridvor, și un interior ne-pictat, acoperit cu icoane. În exteriorul bisericii, lângă peretele de stâncă, se află mormintele unor preoți care au slujit în secolele XIX și XX.
  • În apropierea mănăstirii se află și Casa memorială „George Topârceanu“, clădire donată în scop muzeal statului de către soția poetului, în anul 1966. În prezent, micul conac adăpostește exponate privind viața și activitatea poetului.
  • Distanța dintre cele două mănăstiri (Jgheaburi – Nămăești) este de 43 km, putând fi parcursă în mai puțin de o oră cu autoturismul. Între Câmpulung Muscel și Brașov există numeroase variante de cazare, la prețuri accesibile, de-a lungul culoarului Rucăr-Bran și în zona protejată a Parcului Național Piatra Craiului.

Mănăstirea Cozia

  • Situat pe malul drept al râului Olt, la mică distanță de stațiunile balneoclimaterice Călimănești și Căciulata și la aproximativ 20 km distanță de orașul Râmnicu Vâlcea, ansamblul mănăstiresc de la Cozia s-a numit inițial Mănăstirea Nucet, primind mai târziu apelativul Cozia, după muntele din vecinătate.
  • Biserica principală, cu hramul ”Sfânta Treime”, prezintă o ornamentație bogată, fiind construită de meșteri din Moravia, între anii 1387 – 1391, după modelul bisericii sârbești din Krusevac. Ctitorul bisericii a fost domnitorul Mircea cel Bătrân.
  • Pictura a fost renovată în anul 1517, sub domnia lui Neagoe Basarab, când a fost realizată și fântâna care îi poartă numele. Șerban Cantacuzino i-a adăugat, între anii 1706 – 1707 pridvor, chilii și cerdacuri.
  • Bolnița (spitalul mănăstirii), situată pe cealaltă parte a șoselei, a fost ridicată între anii 1542 – 1543 de către Petre Voievod, numit și Radu Paisie. Într-unul din corpurile clădirii a fost amenajat un muzeu, în care sunt expuse monede, tipărituri vechi, obiecte și podoabe de cult.
  • Începând cu anul 1415, la Cozia a funcționat până în secolul al XVIII-lea o școală mănăstirească. Din secolul al XVI-lea Cozia a devenit unul dintre cele mai importante centre culturale din Valahia. Mănăstirea Cozia este cea mai reprezentativă ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrân, fiind o bogată sursă de documentare pentru studiul culturii, artei și arhitecturii medievale din Țara Românească.

Început de iarnă la Curtea de Argeș

  • Localitatea Curtea de Argeș este străbătută de Drumul Național 7C, care traversează Munții Făgăraș, unind orașele Pitești și Sibiu. Situată la o altitudine de 450 metri, urbea înconjurată de dealurile Muscelele Argeșului măsoară o suprafață de mai puțin de 100 kmp, însă păstrează unele dintre cele mai importante edificii medievale din Țara Românească.
  • Aici s-au născut domnitorii Neagoe Basarab, Vlaicu Vodă și Mircea cel Bătrân, localitatea fiind totodată cea dintâi capitală a Țării Românești. Neagoe Basarab a unit pentru prima oară toate cnezatele și voievodatele dintre Carpați și Dunăre, învingând armata Regelui Carol Robert al Ungariei la Posada, în anul 1330. Sub domnia lui Mircea cel Bătrân, Curtea de Argeș a devenit principalul centru politic, economic și cultural al Țării Românești.
  • Curtea de Argeș a căpătat statut de ”oraș regal” în 1886, atunci când Regele Carol I a desemnat Catedrala Mănăstirii Curtea de Argeș drept necropolă domnească. Ca urmare a acestei decizii, a construit calea ferată care leagă Curtea de Argeș de Pitești și București, dând în folosință impresionanta gară a orașului, care a fost ridicată după un proiect al arhitectului Elie Radu.
  • Pe teritoriul municipiului Curtea de Argeș se află șaisprezece monumente istorice de interes național, printre cele mai importante numărându-se Mănăstirea Argeșului, Biserica Domnească, Biserica Drujești, Gara Curtea de Argeș, ruinele Bisericii Sân Nicoară, Muzeul Municipal sau Biserica Olari.