Mănăstirea Robaia / Robaia Monastery

Publicat de 24 aprilie 2024 Etichetat Alexandru cel Rău, Argeș, chilii, fântâna de leac, Izvorul Tămăduirii, mănăstire, pădure, reconstrucție, Robaia, valeLasă un comentariu

Aflată în comuna Mușătești din județul Argeș, într-o frumoasă zonă împădurită a Văii Robaia, mănăstirea cu același nume a fost întemeiată în prima parte a secolului al XIV-lea, fiind atestată documentar în timpul domniei lui Alexandru cel Rău (1592-1593). În anul 1670 mănăstirea a devenit metoc, prin subordonarea administrativă unei mănăstiri mai mari.
Ca multe alte monumentele istorice, Robaia a cunoscut perioade de înflorire dar și de decădere, datorită trecerii anilor și calamităților naturale. De-a lungul timpului s-au efectuat ample lucrări de reconstrucție, care au dat ansamblului altă înfățișare. Cu ocazia lucrărilor de reparare a bisericii, au fost descoperite, la sud de aceasta, fundațiile unei clădiri de mult dispărute. În vara anului 2001 au fost efectuate cercetări arheologice și au fost descoperite fundațiile unei clădiri aflate la mică distanță de biserică. De formă pătrată, aceasta era prevăzută cu pivniță. În partea de nord, clădirea prezenta și un fragment de zid, similar unui contrafort.
În anul 1857 a fost construit turnul-clopotniță pe locul celui vechi. După anul 2000 s-au efectuat lucrări de restaurare care au vizat modificări ale elementelor de construcție, consolidarea zidăriei și înlocuirea scării de lemn din gang cu o scară exterioară. În vederea suplimentării chiliilor și a spațiilor necesare bunei organizări a activităților gospodărești s-a construit noua stăreție, fiind formată din parter, unde se află un beci mare, primul etaj unde află se află amplasate atelierele de croitorie și pictură și un al doilea etaj cu chiliile aferente. Corpurile de chilii au fost ridicate între anii 1993-1994 iar arhitectura lor este inspirată din tradiția argeșeană, fiind concepute din piatră și cărămidă.
Pe valea Robăii, în amonte de schit, s-a consolidat și înfrumusețat un izvor numit „Fântâna de leac”, reamenajat în anul 1995. În fiecare an, cu ocazia sărbătorii Izvorul Tămăduirii, aici are loc o slujbă cu procesiune. În apropierea Mânăstiri Robaia au fost plasate mai multe troițe care dau impresia unei atmosfere ascetice.

Located in Mușăteşti, a commune in Argeș county, in a beautiful wooded area of the Robaia Valley, the monastery with the same name was founded in the first part of the 14th century, being documented during the reign of Alexandru cel Rău (1592-1593). In 1670, the monastery became a ”metoc”, through the administrative subordination of a larger monastery.
Like many other historical monuments, Robaia has seen periods of flourishing but also of decay, due to the passage of years and natural calamities. Over time, extensive reconstruction works were carried out, which gave the ensemble a different appearance. During the repair works of the church, the foundations of a long-disappeared building were discovered to the south of it. In the summer of 2001, archaeological research was carried out and the foundations of a building located a short distance from the church were discovered. Square in shape, it was equipped with a cellar. In the northern part, the building also had a wall fragment, similar to a buttress.
In 1857, the bell tower was built on the site of the old one. After the year 2000, restoration works were carried out which involved changes in the construction elements, strengthening the structure and replacing the wooden staircase in the gangway with an external staircase. In order to supplement the cells and the spaces necessary for the good organization of household activities, the new abbot was built, consisting of the ground floor, where there is a large cellar, the first floor where the tailoring and painting workshops are located, and a second floor with the related cells . The cell bodies were built between 1993-1994 and their architecture is inspired by the Argeş tradition, being designed from stone and brick.
On the Robaia valley, upstream of the hermitage, a spring named „The Healing Well” was strengthened and beautified, remodeled in 1995. Every year, on the occasion of the Healing Spring celebration, a service with a procession takes place here. In the vicinity of the Robaia Monastery, several triptychs have been placed, that give the impression of an ascetic atmosphere.

Cheile și Cascada Șușara / The Gorges and Waterfall of Șușara

Publicat de 11 aprilie 2024 Etichetat Banatul montan, Beușnița, cascadă, chei, Șușara, lup, mistreț, Nera, pădure, Sasca Montană, urs, vultur albLasă un comentariu

Cheile Șușarei formează o arie naturală protejată din Munții Locvei, pe teritoriul administrativ al comunei Sasca Montană. Rezervația naturală inclusă în Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița se întinde pe o suprafață de 246 hectare, fiind străbătută de Valea Șușarei, o zonă împădurită, cu abrupturi, chei, pereți calcaroși, doline, grohotișuri, lapiezuri, cascade, peșteri, izvoare, pajiști și poieni; cu floră și faună diversificată.
Flora rezervației este constituită din specii arboricole de fag, tei, tisă, tufărișuri cu arbuști de alun și vișin, dar și bujori de pădure, stânjenei sau garofițe. Fauna este reprezentată de o gamă diversificată de specii, dintre care unele fiind protejate la nivel european. Printre speciile de mamifere viețuiesc aici ursul brun, vulpea, căprioara, mistrețul, râsul, lupul cenușiu, dar și specii de păsări, precum vulturul alb și lăstunul.
Traseul prin chei, care se încheie în dreptul cascadei cu același nume, având un grad scăzut de dificultate, plăcut de parcurs prin mijlocul pădurii în anotimpul cald, pe o potecă lată de-a lungul întregului traseu, până la ultimii 100 de metri spre cascadă, care se îngustează și trebuie parcurși prin dreptul râului, cu ajutorul unui cablu metalic prins în peretele de stâncă. Cascada Șușara are o cădere de aproape 15 metri, în două trepte, fiind o surpriză spectaculoasă la finalul traseului.
Având o lungime în jur de 4 km, traseul prin Cheile Șușarei este unul relativ scurt, dar autentic și cu un farmec aparte. La jumătatea drumului spre cascadă se află o poieniță, unde la mijlocul sec. XX a fost construită Cabana Șușara, în prezent domeniu privat, dar fiind totuși un loc de popas în mijlocul poienii, cu o sursă de apă potabilă continuă, disponibilă turiștilor însetați. O plimbare prin Cheile Șușarei reprezintă o alegere perfectă pentru turiștii iubitori de natură, dar mai puțin pregătiți pentru expediții montane de anvergură.

The Şușara Gorges form a protected natural area in the Locvei Mountains, on the administrative territory of the Sasca Montană commune. The nature reserve included in the Cheile Nerei – Beușnița National Park covers an area of 246 hectares, being crossed by Valea Șuşarei, a wooded area, with cliffs, gorges, limestone walls, sinkholes, grottoes, boulders, waterfalls, caves, springs and meadows; with diverse flora and fauna.
The flora of the reserve consists of tree species of beech, linden, yew, thickets with hazel and cherry bushes, but also forest peonies, sycamores or carnations. The fauna is represented by a diverse range of species, some of which are protected at European level. Among the mammal species living here are the brown bear, the fox, the roe deer, the wild boar, the lynx, the gray wolf, but also bird species, such as the white eagle and the martin.
The trail through the gorge, which ends at the waterfall of the same name, with a low degree of difficulty, pleasant to walk through the middle of the forest in the warm season, on a wide path along the entire route, until the last 100 meters to the waterfall , which narrow and must be traversed by the river, with the help of a metal cable attached to the rock wall. The Şuşara waterfall has a fall of almost 15 meters, in two steps, being a spectacular surprise at the end of the route.
With a length of around 4 km, the route through Cheile Şuşarei is relatively short, but authentic and with a special charm. Halfway to the waterfall there is a clearing, where in the middle of the century 20th century, Cabana Şuşara was built, currently a private domain, but still a stopping place in the middle of the clearing, with a continuous source of drinking water, available to thirsty tourists. A walk through the Şuşara Gorges is a perfect choice for nature-loving tourists, but less prepared for far-reaching mountain expeditions.

Cetăți medievale din Țara Bârsei – Feldioara și Rupea / Medieval fortresses in Land of Bârsa – Feldioara and Rupea

Publicat de 1 aprilie 2024 Etichetat bazalt, bresle, cetate, Cohalm, Cucuteni, Țara Bârsei, Feldioara, fortificație, Ptolemeu, restaurare, Rupea, sași, teutoni, Transilvania, ziduriLasă un comentariu

Situate la o distanță mai mică de 50 km una de cealaltă, cetățile de la Feldioara și Rupea, din județul Brașov, sunt atestate documentar începând cu secolul al XIII-lea. Ambele cetăți, aflate în ruină la începutul secolului XXI, au fost renovate și parțial reconstruite în ultimul deceniu, fiind în prezent deschise publicului.
Cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania, cetatea de la Feldioara, cunoscută și sub numele de ”Cetatea Mariei” (fecioara Maria fiind patroana Ordinului Cavalerilor Teutoni) a fost constuită cu scopul de a apăra teritoriul de frecventele incursiuni ale cumanilor. În anul 1225, simțindu-se amenințat de amploarea dezvoltării ordinului, regele Ungariei i-a alungat pe teutoni din Țara Bârsei, două decenii mai târziu tătarii distrugând mare parte din construcția inițială. După marea invazie mongolă, localnicii au ridicat în același loc o cetate țărănească, distrusă apoi de Vlad Țepeș în secolul al XV-lea.
Proiectul de restaurare a cetății de la Feldioara a început în anul 2012, plănuindu-se ca pe lângă restaurarea zidurilor să fie efectuată o cercetare aprofundată, de natură arheologică. Astfel, s-au descoperit artefacte foarte bine conservate din perioada neolitică (cultura Cucuteni), geto-dacică și medievală. De asemenea, toate fortificațiile inițiale, de pe vremea teutonilor, au fost conservate în întregime.
Cetatea Rupea sau Cetatea Cohalmului, așa cum i se mai spune, este unul dintre cele mai vechi vestigii argheologice de pe teritoriul României. Numele Cohalm face referire la roca din care aceasta a fost ridicata: bazalt. Documente din secolul al XV-lea menționează cetatea ca fiind un important centru comercial și meșteșugăresc, având 12 bresle.
Rupea deține una dintre cele mai vechi atestări documentare a unei cetăți românești – 1324, anul în care sașii, prigoniți de Regele Carol Robert al Ungariei, s-au refugiat în fortăreață. În antichitate localitatea se numea Ramidava, fiind amintită și de renumitul astronom și fizician Ptolemeu. Castrul roman Rumidava făcea parte din centura de fortificații romane pentru apărarea zonei comerciale și a rutelor ce legau Valea Târnavelor, Valea Oltului, Râșnov și Hoghiz.
În anul 2010 a început, cu fonduri nerambursabile, reabilitarea întregului ansamblu, abandonat în acel moment, printr-un proiect intitulat ”Scaunul Rupea”, având ca scop promovarea potențialului turistic al zonei, iar din anul 2013 întreaga cetate fiind deschisă publicului.

Located at a distance of less than 50 km from each other, the fortresses of Feldioara and Rupea, in Brașov county, are documented starting from the 13th century. Both fortresses, in ruins at the beginning of the 21st century, have been renovated and partially rebuilt in the last decade, and are currently open to the public.
The most important fortification built by the Teutonic Knights in Transylvania, the fortress of Feldioara, also known as „Mary’s Fortress” (the Virgin Mary being the patron of the Order of the Teutonic Knights), was built with the aim of defending the territory from the frequent incursions of the Cumans. In 1225, feeling threatened by the extent of the order’s development, the king of Hungary expelled the Teutons from the Land of Bârsa, two decades later the Tatars destroyed much of the original construction. After the great Mongol invasion, the locals built a peasant fortress in the same place, which was then destroyed by Vlad Țepeș in the 15th century.
The restoration project of the Feldioara citadel started in 2012, planning that in addition to the restoration of the walls, an in-depth archaeological research would be carried out. Thus, very well-preserved artifacts from the Neolithic (Cucuteni culture), Geto-Dacian and Medieval periods were discovered. Also, all the original fortifications, from the time of the Teutons, have been preserved in their entirety.
The fortress of Rupea or Cohalm citadel, as it is also called, is one of the oldest archaeological remains on the territory of Romania. The name Cohalm refers to the rock from which it was built: basalt. Documents from the 15th century mention the fortress as an important trade and craft center with 12 guilds.
Rupea has one of the oldest documentary records of a Romanian fortress – 1324, the year in which the Saxons, persecuted by King Carol Robert of Hungary, took refuge in the fortress. In antiquity, the locality was called Ramidava, being also mentioned by the famous astronomer and physicist Ptolemy. The Roman fort Rumidava was part of the belt of Roman fortifications for the defense of the commercial area and the routes connecting Valea Târnavelor, Valea Oltului, Râșnov and Hoghiz.
In 2010, with non-refundable funds, the rehabilitation of the entire complex, abandoned at that time, began, through a project called „Rupea Chair”, with the aim of promoting the tourist potential of the area, since 2013 the entire citadel has been open to the public.

Muzeul Etnografic „Haszmann Pál” / „Haszmann Pál” Ethnographic Museum

Publicat de 5 martie 2024 Etichetat Cernat, Covasna, etnografic, fontă, Haszmann Pal, muzeu, pictură, porți secuiești, radioreceptor, sculptură, sobe, tradițiiLasă un comentariu

Cernat, satul de reședință al comunei cu același nume, se află în partea central-estică a județului Covasna, la poalele Munților Bodoc. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1332, în urma săpăturilor arheologice realizate la mijlocul secolului XX găsindu-se aici ceramică decorată din cultura dacică, topoare din piatră datând din neolitic și unelte din epoca bronzului.
Amenajat în conacul familiei Damokos, ridicat între secolele XVII – XIX, Muzeul ”Haszmann Pal” din Cernat este construit în stil neoclasicist, având amplasate exponate din patrimoniul secuiesc pe o suprafață de două hectare, precum unelte și mașini agricole, o moară de apă, case și porți secuiești, monumente funerare și alte creații din lemn și piatră. Acest muzeu a început să funcționeze în data de 25 februarie 1973, primind numele fondatorului său în anul 1999.
Expoziţia permanentă prezintă istoria culturală a regiunii şi a satului. Viaţa şi activitatea personalităţilor marcante din zonă constituie, de asemenea, o parte semnificativă şi instructivă a colecţiei. În pivniţa boltită a conacului Damokos, care datează din evul mediu târziu, a fost amenajată expoziţia dedicată artei maghiare a fontei, aceasta prezentând pe lângă sobele din fontă, numeroase obiecte decorative, artistice sau de uz casnic. Cele mai vechi lucrări datează din secolele XVII-XVIII, marea lor majoritate provenind din secolul al 19-lea, din cele mai renumite turnătorii transilvănene.
Expoziţia de istoria tehnicii, a radioreceptoarelor, este, de asemenea, o colecţie valoroasă a muzeului. Printre cele mai vechi aparate se regăsesc radiourile cu detector cu galenă, dotate cu căşti. Printre numeroasele receptoare pot fi admirate şi aparate de înregistrare, respectiv de redare a sunetului, telefoane, gramofoane şi patefoane de epocă, datând cu începere din anii 1920–1930 şi până în prezent.
În cadrul muzeului funcţionează şi Universitatea Populară din Cernat, care, între lunile aprilie și octombrie, primește sute de tineri dornici să cunoască şi să-și însuşească meşteşuguri tradiţionale, precum sculptatul în lemn, pictatul mobilei, pâslăritul, torsul şi ţesutul, dulgheritul, tâmplăria, meseria de rotar, precum şi arta fierăritului, construirea şi sculptarea porţilor secuieşti etc.

Cernat, the residence village of the commune with the same name, is located in the central-eastern part of Covasna county, at the foot of the Bodoc Mountains. The first documentary attestation of the locality dates back to 1332, following archaeological excavations carried out in the middle of the 20th century, where decorated ceramics from the Dacian culture, stone axes dating from the Neolithic and tools from the Bronze Age were found here.
Arranged in the mansion of the Damokos family, built between the 17th and 19th centuries, the „Haszmann Pal” museum in Cernat is built in a neoclassical style, with exhibits from the Szekler heritage located on an area of two hectares, such as agricultural tools and machinery, a water mill, Szekler houses and gates, funerary monuments and other wood and stone creations. This museum started functioning on February 25, 1973, receiving the name of its founder in 1999.
The permanent exhibition presents the cultural history of the region and the village. The life and activity of prominent personalities from the area also constitute a significant and instructive part of the collection. In the vaulted cellar of the Damokos mansion, which dates back to the late Middle Ages, the exhibition dedicated to the Hungarian art of cast iron was set up, this one presenting, in addition to cast iron stoves, numerous decorative, artistic or household objects. The oldest works date from the 17th-18th centuries, the vast majority of them coming from the 19th century, from the most famous Transylvanian foundries.
The exhibition of the history of technology, of radio receivers, is also a valuable collection of the museum. Among the oldest devices are galena detector radios equipped with headphones. Among the many receivers, you can also admire recording and sound reproduction devices, vintage telephones and gramophones, dating from the 1920s to the 1930s and up to the present day.
The Popular University of Cernat also operates within the museum, which, between the months of April and October, receives hundreds of young people eager to learn traditional crafts, such as wood carving, furniture painting, felting, weaving, carpentry , the craft of rotary, as well as the art of blacksmithing, the construction and carving of Szekler gates, etc.

Tulcea

Publicat de 13 februarie 2024 Etichetat acvariu, Aegyssus, Delta Dunării, faleză, Gumelnița, Munții Măcinului, naval, port, Tulcea, turismLasă un comentariu

Locuită încă din perioada Culturii Gumelnița (2.900 – 2.200 î.Ch.) zona colinară a localității Tulcea și-a continuat existența cu așezarea greacă Aegyssus (sec. XVIII î.Ch.) și cu portul roman din sec I – II. Orașul numit Tulcea sub domnia lui Mircea cel Bătrân, a fost atestat documentar în anul 1506, fiind sub stăpânire otomană între anii 1420 și 1877. Fiind situată într-o zonă de graniță, localitatea a fost adeseori afectată de războaiele ruso-turce. În urma tratatului de la Berlin, în anul 1878 Dobrogea de Nord a devenit parte a statului român.
Un important centru industrial, cu șantier de construcții navale și aeroport în apropiere, orașul de la porțile Deltei Dunării s-a dezvoltat în ultimele decenii și în jurul turismului. Din Tulcea se poate ajunge cu vaporul de pasageri la Sf. Gheorghe, Sulina, Chilia și Periprava, în zona deltei fiind organizate numeroase trasee cu ambarcațiuni mai mici. Situat în partea de nord-vest a județului Tulcea, Parcul Național Munții Măcinului este o zonă protejată, reprezentând cea mai veche formațiune geologică de pe teritoriul României. Parcul dispune de o arie întinsă de păduri de fag, păduri de stejar, carpen și gorun. Turiștii mai pot admira zone întinse cu vegetație de silvostepă, tufărișuri de foioase, pajiști și mlaștini.
Orașul Tulcea deține o serie de muzee, precum Muzeul de Științe Naturale Delta Dunării, Muzeul de Etnografie și Artă Populară, Muzeul de Istorie și Arheologie, diferite lăcașuri de cult, dar și obiective culturale importante, precum Teatrul Jean Bart, Complexul Delta Dunării (cel mai mare acvariu din România) sau Biblioteca Județeană Panait Cerna. O serie de parcuri, faleza și lacul Ciuperca oferă zone largi de promenadă, bogat aspectate floristic în perioada anotimpului cald.

Inhabited since the period of the Gumelnița Culture (2,900 – 2,200 BC), the hilly area of Tulcea continued its existence with the Greek settlement of Aegyssus (18th century BC) and the Roman port from the 1st – 2nd centuries. The city called Tulcea under the reign of Mircea cel Bătrân, was documented in 1506, being under Ottoman rule between 1420 and 1877. Being located in a border area, the town was often affected by the Russo-Turkish wars. Following the Treaty of Berlin, in 1878 Northern Dobrogea became part of the Romanian state.
An important industrial center with a shipyard and airport nearby, the city at the gates of the Danube Delta has developed in recent decades around tourism as well. From Tulcea, you can reach Sf. Gheorghe, Sulina, Chilia and Periprava by passenger ship, with numerous smaller boat routes being organized in the delta area. Located in the northwestern part of Tulcea county, the Măcinului Mountains National Park is a protected area, representing the oldest geological formation on the territory of Romania. The park has an extensive area of beech, oak, hornbeam and hornbeam forests. Tourists can also admire vast areas with forest-steppe vegetation, deciduous thickets, meadows and marshes.
The city of Tulcea has a number of museums, such as the Natural Sciences Museum of the Danube Delta, the Museum of Ethnography and Folk Art, the Museum of History and Archeology, various places of worship, but also important cultural objectives, such as the Jean Bart Theater, the Danube Delta Complex (the largest aquarium in Romania) or Panait Cerna County Library. A series of parks, the cliff and the Ciuperca lake offer wide promenade areas, richly landscaped with floristry during the warm season.

Biserica fortificată din Axente Sever / The fortified church of Axente Sever

Publicat de 18 ianuarie 2024 Etichetat 1848, Avram Iancu, Axente Sever, biserică fortificată, cazare, cor, eliberare, evenghelic, Frâua, revoluție, rezistență, sași, Transilvania, turnLasă un comentariu

Localitatea Axente Sever, numită în trecut Frâua, este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu. În anul 1931, cu ocazia comemorării a 25 de ani de la moartea revoluționarului pașoptist Ioan Axente Sever, numele localității Frâua a fost schimbat în Axente Sever. Ioan Axente, supranumit Sever, a fost unul dintre conducătorii mișcării de eliberare națională a românilor din Transilvania în revoluția de la 1848. Acesta a participat alături de Avram Iancu la mișcarea de rezistență din Munții Apuseni.
Biserica fortificată din Frâua este menționată pentru prima oară în anul 1322. Lăcașul, cu hramul Tuturor Sfinților, este o biserică-sală cu nava pătrată și cu un cor pentagonal. Este una dintre puținele biserici din Transilvania care au turnul clopotniță plasat deasupra corului. Corul bisericii este cea mai veche structură din întregul ansamblu fortificat, fiind boltit în cruce și construit cu piatră de carieră. Corul a avut odinioară cinci ferestre, care se terminau cu ogive traforate, două dintre ele fiind în prezent zidite. În prezent niciuna dintre ferestre nu își mai păstrează forma originală.
Interiorul bisericii a fost modificat în anul 1777, când s-au construit două tribune, una spre cor și una spre orgă, ce se sprijină pe trei arcade semicilindrice. La cea de a doua tribună se ajunge prin intermediul unei scări săpate în grosimea zidului nordic al sălii, ușa aflându-se la o înălțime de trei metri și jumătate deasupra podelei. Incinta, construită simultan cu lucrările de fortificare ale bisericii, are un traseu oval, curtinele, înalte de 6–8 m, fiind prevăzute cu metereze și contraforți.
În interiorul incintei zidurile par mai scunde, din cauza nivelului ridicat al curții. Drumul de strajă a fost adus deasupra magaziilor cu provizii. Acestea au, prin intermediul unor deschideri efectuate în tavan, acces la drumul de strajă. Astfel de magazii s-au construit și pe latura estică și nordică, spre exterior. Aceste spații au fost amenajate pentru a caza turiști, având un design tradițional, cu mobilier antic, recondiționat.
Cu ocazia restaurării bisericii s-au descoperit în turn o serie de documente, în care se menționează că în anul 1819, în localitatea Frâua, erau 132 de gospodării. Din cauza declinului demografic, după anul 1940, având diverse motive, inclusiv politice, s-a constatat cu ocazia recensământul din 2004 că în localitate mai existau doar trei sași.

The town of Axente Sever, formerly called Frâua, is the residence village of the commune with the same name, in Sibiu County. In 1931, on the commemoration of the 25th anniversary of the death of the Pashoptist revolutionary Ioan Axente Sever, the name of the town of Frâua was changed to Axente Sever. Ioan Axente, nicknamed Sever, was one of the leaders of the Romanian national liberation movement in Transylvania in the revolution of 1848. He participated alongside Avram Iancu in the resistance movement in the Apuseni Mountains.
The fortified church in Frâua is mentioned for the first time in 1322. The place, dedicated to All Saints, is a church-hall with a square nave and a pentagonal choir. It is one of the few churches in Transylvania that has a bell tower placed above the choir. The choir of the church is the oldest structure in the entire fortified complex, being cross-vaulted and built with quarry stone. The choir once had five windows ending in pierced ogives, two of which are now bricked up. Today, none of the windows retain their original form.
The interior of the church was modified in 1777, when two tribunes were built, one towards the choir and one towards the organ, which rests on three semi-cylindrical arches. The second tribune is reached by means of a staircase dug into the thickness of the northern wall of the hall, the door being at a height of three and a half meters above the floor. The enclosure, built simultaneously with the church’s fortification works, has an oval route, the curtains, 6-8 m high, are provided with ramparts and buttresses.
Inside the enclosure the walls appear shorter, due to the high level of the courtyard. The guard road was brought up above the supply sheds. They have access to the guard road through openings made in the ceiling. Such warehouses were also built on the eastern and northern sides towards the outside. These spaces have been set up to accommodate tourists, having a traditional design, with antique, refurbished furniture.
On the occasion of the restoration of the church, a series of documents were discovered in the tower in which it is mentioned that in 1819, there were 132 households in the town of Frâua. Due to the demographic decline after 1940, for various reasons, including political ones, it was found during the 2004 census that there were only three Saxons left in the locality.

Castelul Corvinilor / Corvin Castle

Publicat de 6 ianuarie 2024 Etichetat arhitectură, blazon, castel, cetate, cinema, Corvini, festival, gotic, Hunedoara, Ioan de Hunedoara, medieval, renascentist, simbol, turnuriLasă un comentariu

Odinioară un oraș prosper, Hunedoara își caută identitatea turistică, profitând totuși de bogăția naturii. Simbolul arhitectural al acestei localități, cu un aspect grandios, ce impresionează prin ziduri abrupte și o bogată istorie, Castelul Corvinilor pare a fi prototipul fortăreței medievale. De altfel, imaginea cetății hunedorene nu ar trebui să lipsească din niciun pliant dedicat promovării turistice a României.
Pe locul actual al castelului exista în trecut, conform cercetărilor realizate de arheologi, un castru regal de formă elipsoidală, cu ziduri groase de doi metri, din calcar și piatră de râu. Începând cu anul 1440, Ioan de Hunedoara, cel ce avea să devină guvernator al Ungariei, ordonă transformarea cetății prin ridicarea a două curtine prevăzute cu creneluri, flancate de turnuri circulare și rectangulare.
Combinația elementelor decorative a dat naștere unui monument amplu și fastuos, comparabil cu faimoasele castele din vestul Europei. Stilul gotic se întrepătrunde cu cel renascentist, prin îmbinarea artistică a ancadramentelor cu cheile de boltă, cu blazoanele sculptate în piatră sau cu frescele variate.
Datorită aspectului său unic și bunei conservări, Castelul Corvinilor a fost, în contemporaneitate, gazdă a mai multor producții cinematrografice, printre peliculele turnate aici putând fi amintite „Vlad Țepeș“, „Mihai Viteazul“, „Blood Rayne“ sau „Regii blestemați“. Pe parcursul anului, în castel se desfășoară numeroase evenimente cu caracter social, ateliere de artă, expoziții, concerte și festivaluri medievale.
Înconjurat de Râul Zlaști, afluent al Cernei, castelul de inspirație franceză deține 42 de încăperi, multe dintre acestea închise publicului, două terase și două poduri, însumând 7.000 de metri pătrați construiți. În Castelul Huniazilor se intră după ce parcurgi un pod din lemn, susținut de patru piloni masivi de piatră. La interior, cetatea a fost renovată în etape, de-a lungul timpului. Sala Dietei copleșește turiștii prin spațiul său generos, caracterizat prin stilul gotic târziu, curtea interioară păstrându-și de-a lungul secolelor aspectul medieval.

Once a prosperous city, Hunedoara seeks its identity as a tourist destination, however, taking advantage of the richness of nature. The architectural symbol of this locality, with a great aspect, which impresses with steep walls and a rich history, the Corvin Castle seems to be the prototype of the medieval fortress. Moreover, the image of the Hunedoara Fortress should not be missing from any leaflet dedicated to the tourist promotion of Romania.
On the current place of the castle exists in the past, according to the researches carried out by archaeologists, a royal castle of ellipsoidal shape, with two meter thick walls, made of limestone and river stone. Starting with 1440, Ioan de Hunedoara, who would become a governor of Hungary, ordered the transformation of the fortress by lifting two curtains provided with battlements, flanked by circular and rectangular towers.
The combination of decorative elements gave rise to a large and lavish monument, comparable to the famous castles in Western Europe. The Gothic style is intertwined with the Renaissance one, by the artistic combination of the frames with the vault keys, the coat of arms carved in the stone or with the varied frescoes.
Due to its unique appearance and good preservation, the Corvin Castle was, in contemporaneity, the host of several cinematrographic productions, among the films made here and can be mentioned „Vlad the Impaler”, „Michael the Brave „, „Blood Rayne” or „Cursed Kings”. During the year, numerous social events, art workshops, exhibitions, concerts and medieval festivals are held.
Surrounded by the Zlaști river, a tributary of Cerna, the French inspiration castle has 42 rooms, many of them closed to the public, two terraces and two bridges, totaling 7,000 square meters built. In the Hunyadi Castle you enter after a wooden bridge supported by four massive stone pillars. Inside, the fortress has been renovated in stages, over time. The Diet Hall overwhelms tourists through its generous space, characterized by the late Gothic style, the inner courtyard retaining over the centuries the medieval aspect.

Putna, simbolul Moldovei / Putna, the symbol of Moldova

Publicat de 19 decembrie 2023 Etichetat biserici, broderii, Bucovina, cultură, Daniil Sihastrul, Ștefan cel Mare, Grigore Ureche, icoane, Ion Neculce, Mănăstirea Putna, pietre prețioase, scriptoriu, Suceava, voievodLasă un comentariu

Situată la aproximativ 70 de km depărtare de Cetatea de Scaun a Sucevei, Mănăstirea Putna, cel mai important obiectiv turistic din regiune, se alătură altor centre de interes, precum Schitul lui Daniil Sihastrul din apropiere sau Biserica de lemn a lui Dragoș Vodă. Cronicarul Ion Neculce amintește într-una dintre scrierile sale cum s-a stabilit prin tragerea cu arcul locul zidirii Mănăstirii Putna: „Ștefan-vodă cel Bun, când s-au apucat să facă mănăstirea Putna, au tras cu arcul dintr-un vârfu de munte ce este lângă mănăstire…” În realitate, spusele cronicarului rămân doar ancorate în legendă, atestările documentare amintind începerea construcției în data de 10 iulie 1466, după cucerirea cetății Chilia (1465), patru ani mai târziu, având loc slujba de sfințire a actualei biserici cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Cu rol inițial de necropolă domnească, biserica Mănăstirii Putna adăpostește 14 morminte ale Mușatinilor, din care trei voievodale, cel mai important dintre acestea fiind al domnitorului Ștefan cel Mare, cel care a condus Moldova timp de 50 de ani și a clădit 44 de biserici și mănăstiri, performanță neegalată în istoria întregii regiuni. Cronicarul Grigore Ureche îl caracteriza astfel: „Om nu mare la statu, mânios și degrabă a vărsa sânge nevinovat… amintrelea era om întreg la fire, neleneșu și lucru său știa a-l acoperi și unde nu gândeai, acolo îl găseai…”
Unul dintre cele mai importante centre religioase românești, lăcașul monahal ortodox a fost și un important centru cultural, aici copiindu-se manuscrise și fiind realizate miniaturi, broderii sau icoane. Odată cu târnosirea bisericii s-au înființat pe parcurs un atelier de broderii, în care se lucra cu fir de aur și argint, cu mătăsuri scumpe și pietre prețioase, un scriptoriu de reputație sud-est europeană, pentru care se aduceau foi de pergament și hârtie filigranată din apusul Europei, și două ateliere de orferărie (confecționare de bijuterii din aur) și ceramică.
Între anii 1980 și 1982 s-au întreprins campanii de cercetări arheologice pe latura de sud a incintei Mănăstirii Putna, dezvăluind vestigii ale construcțiilor domnești din epoca lui Ștefan cel Mare. S-a ajuns la descoperirea temeliilor unui alt edificiu în spațiul sud-estic al incintei, mai vechi decât casa domnească, și a unui grup de patru morminte. Problema aspectului inițial al bisericii lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Putna și a vechilor sale structuri a fost îndelung controversată. În urma cercetărilor s-a descoperit că vechiul edificiu dispunea de aceleași spații interioare ca și biserica actuală, reclădită din temelii de domnitorii Vasile Lupu, Gheorghe Ștefan și Eustratie Dabija.

Located approximately 70 km away from Suceva Citadel, Putna Monastery, the most important tourist destination in the region, joins other centers of interest, such as the nearby Hermitage of Daniil the Hermit or the wooden Church of Dragoș Vodă. The chronicler Ion Neculce recalls in one of his writings how the site of the Putna Monastery was established by shooting with a bow: „Stefan Voivode, when he started to build the Putna Monastery, shot with a bow from a mountain peak that is near the monastery …” In reality, the words of the chronicler remain only anchored in the legend, the documentary evidence mentioning the start of construction on July 10, 1466, after the conquest of the Chilia fortress (1465), four years later, when the consecration service of the current church took place dedicated to „The Dormition of the Mother of God”.
With its original role as a royal necropolis, the Putna Monastery church houses 14 tombs of the Musatins, of which three are voivodeships, the most important of which is that of the ruler Ștefan the Great, the one who ruled Moldova for 50 years and built 44 churches and monasteries, a performance unmatched in the history of the entire region. The chronicler Grigore Ureche characterized him as follows: „A man not of great stature, angry and prone to shedding innocent blood…otherwise, he was a whole man by nature, not lazy and he knew how to solve his work and where you didn’t think, there you found him… „
One of the most important Romanian religious centers, the Orthodox monastery was also an important cultural center, where manuscripts were copied and miniatures, embroideries or icons were made. Along with the growth of the church, an embroidery workshop was established along the way, where they worked with gold and silver thread, with expensive silks and precious stones, a scriptorium of South-Eastern European reputation, for which sheets of parchment were brought and filigree paper from western Europe, and two workshops for goldsmithing (making gold jewelry) and ceramics.
Between 1980 and 1982, archaeological research campaigns were undertaken on the southern side of the Putna Monastery enclosure, revealing vestiges of princely constructions from the era of Stephen the Great. The foundations of another edifice in the southeast area of the enclosure, older than the royal house, and a group of four tombs were discovered. The issue of the original appearance of the church of Stephen the Great at Putna Monastery and its old structures has long been controversial. After research, it was discovered that the old building had the same interior spaces as the current church, rebuilt from the ground up by rulers Vasile Lupu, Gheorghe Ștefan and Eustratie Dabija.

Bisericile rupestre de la Șinca Veche / The rock churches from Şinca Veche

Publicat de 6 decembrie 2023 Etichetat Brașov, cereale, Șinca Veche, Făgăraș, gresie, medieval, moară de apă, monoliți, mănăstire, Nectarie, Ohaba, peșteri, Pleșul, rupestru, schit, templu, ursiteLasă un comentariu

Localitatea Șinca Veche este satul de reședință al comunei Șinca din județul Brașov, fiind situată la 45 km distanță de orașul Brașov și la 22 km distanță de Făgăraș. Prima atestare arheologică a așezării datează din neolitic, iar prima mențiune documentară, cu referire la documente privind proprietăți boierești, datează din 1476.
Bisericile rupestre din complexul monahal de la Șinca Veche se numără printre cele mai vechi monumente feudale românești. Un document oficial din 1748 arată că în Șinca Veche erau două mănăstiri săpate în stâncă, una în partea de jos a satului, iar o a doua pe dealul Pleșul. Aici a fost înființat schitul ”Sfântul Nectarie” în anul 2006, o construcție din lemn, ce are în componență cinci chilii, o cancelarie, bucătărie, trapeză, pivniță și prispă.
În anul 1789 un pastor reformat din Făgăraș scria despre mănăstire: „Mănăstirea este tăiată în întregime în piatră de carieră și deci nu are acoperiș. Este săpată cu pricepere, cu o muncă uriașă, demnă de mirare. Ferestrele sunt tăiate lateral, atât de înguste încât călugării când slujesc se plimbă cu cărțile după razele soarelui”. Controversele asupra lăcașului sunt legate nu numai de imposibilitatea datării, stabilirii originilor și a autorilor însemnelor de pe pereți, ci și de arhitectură. Biserica are doua altare, ceea ce îi face pe mulți să susțină că nu are origini creștine.
În capătul potecii cu scări din lemn, ce urcă spre schit, se află Vatra Monoliților, o zonă cu stânci înalte, formate din aglomerări de nisip sub formă de gresii. Aceste stânci au fațete drepte, formând coridoare și un spațiu asemănător unei vetre. Aceste stânci permit susținerea unor acoperișuri vegetale, lăsând impresia unor chilii folosite în perioada medievală de către călugări. Cunoscută sub denumirea ”Templul Ursitelor” întreaga așezare se presupune că ar avea o vechime de aproape șapte milenii.
Lângă Șinca Veche, la Ohaba, cea mai veche moară din Țara Făgărașului încă macină cereale. Este o moară de apă, care funcționează perfect, deși are mai mult de 130 de ani de activitate. Pietrele morii au fost aduse din Franța, în 1873 și nu au fost niciodată înlocuite. Pentru turiștii care se abat prin această zonă a Țării Făgărașului, cu destinația Șinca Veche și complexul mănăstirii rupestre, o oprire la Moara de Apă de la Ohaba reprezintă un scurt popas atractiv.

Șinca Veche settlement is the residence village of Șinca commune in Brașov county, being located 45 km away from the city of Brașov and 22 km away from Făgăraș. The first archaeological attestation of the settlement dates from the Neolithic, and the first documentary mention, with reference to documents regarding noble properties, dates from 1476.
The cave churches in the monastic complex at Șinca Veche are among the oldest Romanian feudal monuments. An official document from 1748 shows that in Şinca Veche there were two monasteries dug into the rock, one at the bottom of the village, and a second one on the Pleșul hill. The „Saint Nectarie” hermitage was established here in 2006, a wooden construction, consisting of five cells, an office, kitchen, refectory, cellar and terrace.
In 1789, a reformed pastor from Făgăraş wrote about the monastery: „The monastery is cut entirely in quarry stone and therefore has no roof. It is dug with skill, with a huge work, worthy of wonder. The windows are cut on the side, so narrow that the monks, when they serve, walk with their books following the rays of the sun”. Controversies over the place are related not only to the impossibility of dating, establishing the origins and authors of the signs on the walls, but also to the architecture. The church has two altars, which leads many to claim that it does not have Christian origins.
At the end of the path with wooden stairs, which goes up to the hermitage, is Vatra Monoliților, an area with high rocks, formed by agglomerations of sand in the form of sandstones. These rocks have straight faces, forming corridors and a space similar to a rest area. The rocks allow the support of vegetable roofs, leaving the impression of cells used in the medieval period by monks. Known as the „Templul Ursitelor”, the entire settlement is supposed to be almost seven millennia old.
Near Şinca Veche, at Ohaba, the oldest mill in the land of Făgăraș still grinds grain. It is a water mill that works perfectly even though it is more than 130 years old. The millstones were brought from France in 1873 and have never been replaced. For tourists passing through this area in the land of Făgăraș, with the destination Şinca Veche and the cave monastery complex, a stop at the Ohaba Water Mill is an attractive short stop.

Sebeș

Publicat de 22 noiembrie 2023 Etichetat german, Gimnaziul Evanghelic, gotic, Lemn, Lucian Blaga, marochinărie, Muhlbach, romanic, sași, Sebeș, Transilvania, ZapolyaLasă un comentariu

Cu o populație de aproape 30.000 locuitori, municipiul Sebeș (Muhlbach în limba germană) este format din localitățile Lancrăm (localitatea natală a filosofului Lucian Blaga), Petrești, Sebeș și Răhău. Orașul a fost fondat în secolul al XII-lea de coloniști sași proveniți din zonele râurilor Rin și Mosela. Înființat în anul 1150, orașul este puternic afectat de-a lungul timpului de marea invazie mongolă din 1242, de atacul otoman din 1438 și de pandemia de ciumă din 1738.
În prezent Sebeș este un oraș cu o economie dinamică, datorită în mare parte investițiilor externe realizate în ultimul deceniu. Prelucrarea lemnului, confecțiile și marochinăria constituie principalele domenii ale industriei. Deși nu se remarcă drept o destinație turistică importantă, zona deține câteva obiective demne de remarcat, precum fortificațiile medievale ale orașului, Biserica Parohială Evanghelică, Casa Zapolya sau Gimnaziul Evanghelic.
Biserica Parohială Evanghelică este cel mai important monument al Sebeşului, iar în alcătuirea sa sunt prezente elemente de arhitectură specifică stilurilor romanic şi gotic. Aspectul actual al edificiului este rezultatul mai multor etape de construcţie şi refacere, derulate în decursul secolelor XIII-XIX. La Sebeş se găseşte decorul sculptural de factură gotică cel mai bogat, atât în ceea ce priveşte numărul statuilor cât şi al tematicii iconografice din Transilvania.
Casa Zapolya, situată în colţul de nord-est al Pieţei Mari a oraşului, este una dintre cele mai vechi şi importante construcţii laice din Sebeş care, în prezent, adăposteşte Muzeul Municipal. Clădirea a servit de-a lungul timpului ca spaţiu de găzduire a reprezentanţilor puterii, când aceştia se aflau în trecere prin Sebeş şi tot aici s-au desfăşurat ocazional lucrările dietei Transilvaniei.
Gimnaziul Evanghelic este situat în apropierea bisericii evanghelice, în partea de vest a acesteia şi delimitează, la est, Piaţa Mică a oraşului. Este o construcţie de mari dimensiuni, ridicată pe locul vechiului sediu al gimnaziului, iar lucrările s-au derulat între anii 1863 şi 1866.

With a population of almost 30,000 inhabitants, the municipality of Sebeș (Muhlbach in German) consists of the localities of Lancrăm (the birthplace of the philosopher Lucian Blaga), Petrești, Sebeș and Răhău. The city was founded in the 12th century by Saxon settlers from the Rhine and Moselle river areas. Founded in 1150, the city is heavily affected over time by the great Mongol invasion in 1242, the Ottoman attack in 1438 and the plague pandemic in 1738.
Currently, Sebeș is a city with a dynamic economy, thanks largely to foreign investments made in the last decade. Woodworking, clothing and leather goods are the main areas of industry. Although it does not stand out as an important tourist destination, the area has several sights worth noting, such as the medieval fortifications of the city, the Evangelical Parish Church, the Zapolya House or the Evangelical Gymnasium.
The Evangelical Parish Church is the most important monument of Sebeş, and in its structure there are architectural elements specific to the Romanesque and Gothic styles. The current aspect of the edifice is the result of several stages of construction and restoration, carried out during the 13th-19th centuries. Sebeş has the richest Gothic sculptural decoration, both in terms of the number of statues and the iconographic themes from Transylvania.
Zapolya House, located in the northeast corner of the city’s Great Square, is one of the oldest and most important secular buildings in Sebeş, which currently houses the Municipal Museum. Over time, the building served as a place to host the representatives of power, when they were passing through Sebeş, and the works of the Diet of Transylvania were also occasionally held here.
The Evangelical Gymnasium is located near the Evangelical church, in its western part and bounds, to the east, the Little Square of the city. It is a large construction, built on the site of the old gymnasium, and the works took place between 1863 and 1866.