Palatul Mogoșoaia (Mogoșoaia Palace)

  • Situat pe malul lacului și înconjurat de un parc frumos amenajat, Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia constituie, de mai bine de trei secole, un model de referință al stilului brâncovenesc în arhitectura românească, îmbinând în cadrul unui decor de tip oriental elemente apusene ale stilurilor baroc și renascentist.
  • Pe terenul cumpărat în 1681 de Constantin Brâncoveanu va fi ridicat două decenii mai târziu palatul, care în anul 1714 avea să fie confiscat de otomani, după execuția familiei Brâncoveanu la Constantinopol. Ulterior, transformat în han de către turci, acesta intră în anul 1830 în posesia familiei Bibescu, ai căror descendenți vor efectua de-a lungul timpului ample lucrări de restaurare și reamenajare a întregului parc, a turnului de la intrare, a casei de oaspeți și a cuhniei (bucătăria domeniului).
  • Principesa Martha Bibescu este cea care la începutul secolului al XX-lea dispune construirea în stil italian a teraselor din fața palatului, amenajarea parcului, plantarea livezii și refacerea grădinilor englezești. Declarat monument istoric în anul 1945, Palatul de la Mogoșoaia adăpostește în prezent Muzeul Tradiției Aulice (din anul 2000), o colecție de artă comparată (însumând cca. 300 de piese), dar și, anual, aproximativ 10 expoziții temporare, de artă contemporană, în sălile de la parter și în anexe.
  • Turiștii se pot plimba pe malul lacului aflat în spatele castelului, pe aleile înverzite ale parcului sau se pot relaxa pe terasa unui restaurant amenajat în fața casei de oaspeți – Vila Elchingen. Serele Mogoșoaia au fost construite după anul 1890, de arhitecți francezi. Recent refăcute, serele sunt din nou folosite pentru cultura florilor și ca atelier de educație plastică pentru copii.
  • Construit de Nicolae G.Bibescu în anul 1870, cavoul familiei Bibescu a fost restaurat în anul 1997. Cavoul se află pe latura de vest a domeniului, în capătul unei alei umbrite de arbori seculari. Pe placa memorială a Principelui George Bibescu stă scris: „Binecuvântată fie memoria sa, căci el a trăit făcând binele“.
  • Located on the shore of the lake and surrounded by a beautifully landscaped park, The Brâncovenesc Palace in Mogoșoaia has been, for more than three centuries, a reference model of the Brâncovenesc style in Romanian architecture, combining western elements of baroque styles within an oriental setting and Renaissance.
  • On the piece of land bought in 1681 by Constantin Brâncoveanu, the palace will be built two decades later, in 1714 being confiscated by the Ottomans, after the execution of the Brâncoveanu family in Constantinople. Later, transformed into an inn by the turks, it came into the possession of the Bibescu family in 1830, whose descendants will over time carry out extensive restoration and redevelopment works of the entire park, the tower at the entrance, the guest house and of the kitchen.
  • Princess Martha Bibescu is the one who, at the beginning of the 20th century, orders the Italian-style construction of the terraces in front of the palace, the landscaping of the park, the planting of the orchard and the restoration of the English gardens. Declared a historical monument in 1945, the Mogoșoaia Palace currently houses the Museum of Aulic Tradition (since 2000), a comparative art collection (totaling approx. 300 pieces), but also, annually, around 10 temporary exhibitions of contemporary art, in the rooms on the ground floor and in the annexes.
  • Tourists can walk on the shore of the lake, located behind the castle, on the green paths of the park or relax on the terrace of a restaurant set up in front of the guest house – Villa Elchingen. The Mogoșoaia greenhouses were built after 1890, by French architects. Recently restored, the greenhouses are once again used for flower cultivation and as an art education workshop for children.
  • Built by Nicolae G. Bibescu in 1870, the tomb of the Bibescu family was restored in 1997. The tomb is located on the west side of the estate, at the end of an alley shaded by centuries-old trees. On the memorial plaque of Prince George Bibescu it is written: „Blessed be his memory, because he lived doing good”.
Publicitate

Băile Tușnad

  • Situată în partea de sud a Depresiunii Ciucului, la poalele munţilor Bodoc şi Harghita, localitatea Băile Tuşnad este una dintre cele mai mici staţiuni turistice româneşti. Deşi în prezent, în cochetul orăşel de munte sunt utilizate în scop terapeutic doar câteva din cele peste 40 de izvoare cu ape minerale, centrele specializate tratează cu succes afecţiuni cardiovasculare, digestive, hepatice, boli metabolice şi neuro-endocrine. Aici se efectuează băi carbogazoase calde, aplicaţii cu parafină, hidroterapii și fizioterapii, gimnastică medicală, electroterapie.
  • Defileul Oltului a modelat, la o altitudine medie de 650 de metri, un cadru pitoresc, presărat cu văi domoale şi păduri dese de conifere, menit parcă să devină una dintre cele mai apreciate destinaţii balneoclimaterice româneşti. Aerul curat, bogat în aerosoli şi ioni negativi, specific climatului subalpin, conferă un plus de relaxare fiecărui vizitator ajuns în această minunată parte a ţării.
  • La jumătate de oră distanţă de oraşele Sfântul Gheorghe şi Miercurea Ciuc, cea mai cunoscută staţiune turistică şi balneară a Harghitei le dezvăluie vizitatorilor numeroase obiective situate în imediata sa apropiere: Sfânta Ana, singurul lac vulcanic aflat pe teritoriul ţării, format în craterul stins al masivului Ciomatu; Tinovul Mohoş, una dintre cele mai spectaculoase turbării cu plante rare din Europa; Lacul Roşu, cel mai mare lac natural montan românesc creat prin surparea unei părţi a Muntelui Hăşmaşul Mare, sau frumosul târg medieval Lăzarea.
  • Realizat în scop turistic, Lacul Ciucaş, aflat în mijlocul staţiunii, dezvăluie o superbă panoramă asupra zonelor împădurite de munte. Pe lac a fost construit un atractiv complex de agrement, ce pune la dispoziţia turiştilor, alături de cazare şi bine-cunoscutele produse gastronomice tradiţionale secuieşti, un cadru ideal pentru organizarea de mese festive, aniversări sau întâlniri de afaceri.
  • Iubitorii de suvenire pot achiziţiona din cadrul magazinelor de artizanat numeroase obiecte din ceramică de Corund, un renumit centru al olăritului popular din Transilvania. Uşor accesibilă, atât pe calea ferată, cât şi din punct de vedere rutier, staţiunea Băile Tuşnad se află situată pe drumul naţional ce leagă Bucureştiul de oraşul Miercurea Ciuc, la 32 km distanţă de reşedinţa judeţului Harghita.
  • Located in the southern part of Depresiunea Ciucului, at the foot of the Bodoc and Harghita mountains, Băile Tuşnad is one of the smallest Romanian tourist resorts. Although currently, in the charming mountain town, only a few of the more than 40 springs with mineral waters are used for therapeutic purposes, the specialized centers successfully treat cardiovascular, digestive, liver, metabolic and neuro-endocrine diseases. Warm carbonated baths, paraffin applications, hydrotherapy, physiotherapy, medical gymnastics and electrotherapy are performed here.
  • Defileul Oltului has shaped, at an average altitude of 650 meters, a picturesque setting, dotted with gentle valleys and dense coniferous forests, destined to become one of the most appreciated Romanian spa destinations. The clean air, rich in aerosols and negative ions, specific to the subalpine climate, gives extra relaxation to every visitor who arrives in this wonderful part of the country.
  • Half an hour away from the towns of Sfântul Gheorghe and Miercurea Ciuc, the most famous tourist and spa resort of Harghita reveals to visitors numerous objectives located in its immediate vicinity: Sfânta Ana, the only volcanic lake in the country, formed in the extinct crater of the massif Ciomatu; Tinovul Mohoş, one of the most spectacular peatlands with rare plants in Europe; Lacul Roșu, the largest natural romanian mountain lake created by surfacing a part of Mount Hăşmaşul Mare, or the beautiful medieval market Lăzarea.
  • Created for sightseeing purposes, Lacul Ciucaş, located in the middle of the resort, reveals a superb panorama over the forested mountain areas. An attractive leisure complex was built on the lake, which offers tourists, along with accommodation and the well-known traditional Szekler gastronomic products, an ideal setting for organizing festive meals, anniversaries or business meetings.
  • Souvenir lovers can purchase numerous ceramic objects from Corund, a famous center of folk pottery in Transilvania, from the handicraft shops. Easily accessible, both by rail and road, Băile Tuşnad resort is located on the national road that connects București with the city of Miercurea Ciuc, 32 km away from the county seat of Harghita.

Sibiu

  • Important oraș medieval al Transilvaniei, cu o bogată tradiție culturală și cu un trecut evocat la fiecare pas, Sibiul, menționat documentar în urmă cu aproape un mileniu, încântă și în prezent fiecare vizitator în parte. Numit Hermannstadt de coloniștii sași, orașul întemeiat în secolul al XII-lea este azi unul dintre cele mai mari și mai bine conservate burguri medievale românești.
  • Obiectivele turistice abundă în această urbe aflată aproape integral pe harta monumentelor istorice; muzee, biserici, case memoriale, parcuri și zone de agrement putând fi întâlnite la fiecare pas. Cetatea a bifat pionieratul în varii domenii: primul muzeu, primul spital, prima atestare a unei școli, prima grădină zoologică sau prima carte în limba română din Ardeal fiind menționate aici.
  • Printre zonele naturale amenajate în scop turistic se numără Parcul sub Arini, creat în anul 1856, Parcul ASTRA și prima Grădină Zoologică din România, înființată în anul 1929. Păltiniș, o stațiune dedicată sporturilor de iarnă, se află la doar 30 km de Sibiu. Mărginimea Sibiului este o zonă etnografică unică în țară, situată în partea de vest a orașului și limitată de văile râurilor Săliște și Sadului. Cea mai mare parte a satelor din zonă au păstrat tradiții vii și atractive obiceiuri folclorice.
  • Bătrâna cetate, acum centru istoric, este formată din trei piețe, nouă bastioane, numeroase scări, pasaje, ziduri și o sumedenie de monumente istorice. Piața Mare, în lungime de 142 de metri, este mărginită de Palatul Brukenthal, Casele Haller, Lutsch și Weidner, Primăria Sibiului și Biserica Catolică. În Piața Mică turiștii pot vizita reprezentativul Turn al Sfatului, Muzeul „Franz Binder“ sau Casa Artelor „Emil Sigerus“.
  • De aici, pe sub Podul Minciunilor se ajunge în Orașul de Jos. Piața Huet este dominată de maiestuoasa Biserică Evanghelică. Unul dintre cele mai romantice locuri ale Sibiului, Pasajul Scărilor, face legătura între Orașul de Sus și Orașul de Jos, cele două târguri medievale perfect conservate până în prezent. Diferite expoziții, filme de cinema, spectacole de teatru și restaurante cu specific variat completează opțiunile de timp liber și viața de noapte a orașului.
  • An important medieval city of Transylvania, with a rich cultural tradition and a past evoked at every step, Sibiu, mentioned almost a millennium ago, still delights every single visitor today. Called Hermannstadt by the Saxon settlers, the city founded in the 12th century is today one of the largest and best preserved Romanian medieval burgs.
  • Tourist attractions abound in this city, located almost entirely on the map of historical monuments; museums, churches, memorial houses, parks and recreational areas can be found at every turn. The fortress meant pioneering in various fields: the first museum, the first hospital, the first attestation of a school, the first zoo or the first book in the Romanian language in Transylvania being mentioned here.
  • Among the natural areas developed for tourist purposes are the Sub Arini Park, created in 1856, the ASTRA Park and the first Zoo in Romania, established in 1929. Păltiniș, a resort dedicated to winter sports, is only 30 km away from Sibiu. Mărginimea Sibiului is a unique ethnographic area in the country, located in the western part of the city and limited by the valleys of the Săliște and Sadului rivers. Most of the villages in the area have kept alive traditions and attractive folk customs.
  • The old citadel, now the historical center, consists of three squares, nine bastions, numerous stairs, passages, walls, and a lot of historical monuments. Piața Mare, 142 meters long, is bordered by the Brukenthal Palace, the Haller, Lutsch and Weidner Houses, the Sibiu City Hall and the Catholic Church. In Piața Mică, tourists can visit the representative Council Tower, the „Franz Binder” Museum or the „Emil Sigerus” House of Arts.
  • From here, under the Bridge of Lies, you reach the Lower City. Huet Square is dominated by the majestic Evangelical Church. One of the most romantic places in Sibiu, the Passage of the Stairs, connects the Upper Town and the Lower Town, the two perfectly preserved medieval fairs. Various exhibitions, cinema films, theater performances and restaurants with varied specialties complete the leisure and nightlife options of the city.

Mănăstirea Moldovița

  • Vatra Moldoviței, un mirific sat bucovinean răsfirat printre obcine împădurite, pare să își păstreze ritmul insensibil la scurgerea a peste șase secole de atestare documentară. Suspendată într-un spațiu neatins de evoluția risipitoare a umanității, regiunea conservă istoria, tradițiile și natura într-un stil propriu și inconfundabil.
  • Domnitorul Petru Rareș avea să ridice în anul 1532, pe aceste meleaguri, una dintre cele mai frumoase mănăstiri pictate ale Moldovei. Biserica, purtând hramul „Bunei Vestiri” continua tradiția fostului lăcaș de cult ridicat cu un secol în urmă, sub domnia lui Alexandru cel Bun și distrus ca urmare a unor puternice mișcări tectonice.
  • Muzeul monastic al Moldoviței deține în prezent tipărituri și ansambluri originale de mobilier sculptat, precum jilțul domnitorului Petru Rareș sau broderii datând din secolul al XV-lea. Stilul pictural, atât interior cât și exterior, pare să dezvolte un complex caracter educativ, oferind privitorilor, pe lângă tradiționalele scene religioase și anumite cadre de factură istorică sau culturală (chipuri de filosofi sau scene de război).
  • Înălțat pe coama unui deal, întregul complex monahal a funcționat timp îndelungat, atât ca important centru cultural, cât mai ales ca punct strategic militar, mănăstirea fiind înconjurată de ziduri groase din piatră, înalte de șase metri. Cu ziduri de apărare și având proporții sporite comparativ cu alte construcții similare ale vremii (pridvor cu coloane, cameră a mormintelor), Mănăstirea Moldovița și-a putut conserva adecvat pictura exterioară, impresionând prin grandoare și stil arhitectural.
  • Toate aceste calități i-au adus în anul 1975 distincția „Mărul de Aur” acordată de către Federația Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism, ca recunoaștere a unei destinații de elită. Începând cu anul 1993, Mănăstirea Moldovița a fost inclusă, împreună cu alte câteva lăcașuri de cult bucovinene, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
  • Dezvoltând numeroase puncte de interes, riguros ancorate în tradiție, sub forma unor obiecte de artizanat, a folclorului sau a specialităților gastronomice, Vatra Moldoviței oferă chiar și celor mai pretențioși turiști un cadru natural adecvat relaxării și petrecerii unor clipe de neuitat.

Craiova

  • Orașul Craiova este situat într-o zonă de relief joasă, de câmpie, în centrul regiunii istorice Oltenia, la o altitudine medie de 100 m înălțime, având o climă temperat-continentală, cu veri lungi, călduroase, uscate și ierni blânde și scurte. 
  • În Craiova se află ruinele Pelendavei, capitala pelilor, un trib dacic ce popula regiunea în secolul al IV-lea î.Hr. Această localitate a fost atestată documentar, pentru prima oară, pe Tabula Peutingeriana, o hartă din jurul anul 225 d.Hr.
  • Originea numelui actual al orașului nu este foarte clară, cel mai probabil acesta provenind de la termenul slavon „kralj” (rege, crai), denumire dată probabil de slavi populației latino-romane din cetatea Craiovei.  Pe teritoriul actual al orașului a mai existat în jurul secolelor al VII-lea și al VIII-lea o așezare, denumită în latină „Ponsiona”, titlu întâlnit pe o inscripție a unui fragment de stelă din apropierea castrului roman Pelendava, ce datează din secolul al VII-lea.
  • Mai mulți istorici, printre care și Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu-Hașdeu și Alexandru D. Xenopol, consideră că teritoriul de azi al Craiovei a fost teatrul Bătăliei de la Rovine, din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. La sfârșitul secolului al XV-lea, Craiova era un târg, întins pe moșia puternicilor boieri Craiovești și Basarabi. După prima jumătate a secolului al XVI-lea, Craiova este numită frecvent oraș, fiind cel mai important loc al schimburilor comerciale din zonă.
  • Apărută în ultimele decenii ale secolului al XV-lea, „Marea Bănie de Craiova” a devenit într-un timp relativ scurt cea de-a doua instituție politică a țării ca importanță, după domnie. În timpul lui Mihai Viteazul Craiova a cunoscut o puternică înflorire, izvoare contemporane prezentând orașul ca pe un important centru politic și militar.
  • În primele două decenii ale secolului al XIX-lea, Craiova se bucură de înflorire economică și urbanist-edilitară; un număr tot mai însemnat de locuitori se ocupă cu meșteșugurile, comerțul și serviciile publice. Craiova ajunge un nod comercial, administrativ și cultural foarte important. Localitățile din fostele principate se împart în mahalale, formațiuni urbanistice echivalente astăzi cartierelor sau suburbiilor. Mahalalele și-au căpătat denumirile, prin tradiție, de la numele sau hramul bisericilor sau mănăstirilor în jurul căreia se formau, odată cu lărgirea teritorială a așezării și cu creșterea numerică a locuitorilor.

Cetățile dacice Sarmizegetusa Regia și Costești – Cetățuie

  • Ruinele cetății dacice Sarmizegetusa Regia, de la Grădiștea de Munte, au fost descoperite în primii ani ai secolului al XIX-lea. Atunci au avut loc și primele săpături oficiale, context în care au fost localizate mai multe construcții, precum fortificația, templul mare rotund, baia romană sau turnul pentagonal. Inițial, având doar scopul căutării de comori, aceste săpături s-au transformat ulterior în dorința de a descoperi noi monumente ale așezării antice.
  • Cea mai mare așezare din Dacia preromană era compusă din trei părți, cu funcții distincte: așezarea civilă, fortificația și zona sacră. Sarmizegetusa Regia era în secolul I î.Ch. doar un loc sfânt, care s-a transformat, ca urmare a exploatării minereului de fier, într-o localitate cu o economie înfloritoare.
  • Dealul Grădiștei de Munte era străbătut în antichitate de un drum pietruit, în apropierea cetății coborând în pantă un drum pavat cu lespezi de calcar, ce  ajungea până în zona sacră. În mijlocul Sarmizegetusei Regia se afla zona sacră, care cuprindea templele, altarul, drumul și piațeta pavată. Un canal de drenaj, din piatră, asigura evacuarea apei din zona de terase.
  • Templele construite din piatră și din lemn aveau proporții monumentale, formând împreună cu altarul (Soarele de andezit) un ansamblu în care se desfășurau ceremonii ample. În prezent nu se cunosc divinitățile cărora le erau dedicate aceste temple. După cucerirea romană, întreaga zonă a suferit distrugeri masive și sistematice, aspectul inițial fiind aproape imposibil de reconstituit.
  • Cetatea de la Costești – Cetățuie, menționată pentru prima oară în anul 1884, aparține sistemului de fortificații din Munții Orăștiei, fiind un punct important de apărare a principalei căi de acces spre Sarmizegetusa Regia. Cea mai veche cetate din Munții Orăștiei, a funcționat ca prima capitală a regatului înființat de Burebista (sec. I î.Ch.).
  • Arealul așezării măsoară aproximativ 150 kmp, ansamblul fiind completat de cetățile de la Bănița și Căpâlna, amplasate la aproximativ 20-30 km depărtare. Întreaga regiune se remarcă prin cea mai mare concentrare de construcții militare, temple, locuințe, instalații de captare și distribuire a apei și ateliere destinate preponderent prelucrării fierului.

Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus

  • La Mănăstirea Brâncoveanu, amplasată pe teritoriul comunelor Sâmbăta de Sus și Drăguș din județul Brașov, se poate ajunge urmând E68, Brașov–Sibiu, șoseaua cotind, în dreptul localității Sâmbăta de Jos, spre baza versantului nordic al Munților Făgăraș.
  • Primele dovezi concrete ale existenței unui lăcaș religios în regiune datează de la începutul secolului al XVII-lea. În anul 1654 satul și moșia Sâmbăta de Sus au intrat în stăpânirea boierului Preda, bunicul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Acesta a ridicat, într-un bucolic cadru natural, o bisericuță din lemn, pentru găzduirea călugărilor sihaștri din zonă.
  • În anul 1785, profitând de faptul că după 1772, moşia Sâmbăta de Sus ieşise temporar din stăpânirea familiei Brâncoveanu (până în 1802) din pricina neachitării unei datorii, care a dus la amanetarea moşiei, curtea de la Viena, la cererea administraţiei catolice, a trimis pe generalul Preiss, care a dărâmat mănăstirea Brâncovenilor. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica adusă în stare de ruină.
  • După dărâmarea mănăstirii, palatul brâncovenesc din Sâmbăta de Sus, aflat la 10 km depărtare de mănăstire, a fost locuit pentru o perioadă de urmaşi ai familiei Brâncoveanu. Aceştia au stăpânit domeniul până la reforma agrară din 1922, când Ministerul Domeniilor a predat Mitropoliei din Sibiu domeniul brâncovenesc împreună cu ruinele şi toată incinta mănăstirească de la Sâmbăta de Sus.
  • Mitropolitul Nicolae Bălan a început restaurarea bisericii în anul 1926. Lucrările s-au făcut sub supravegherea Comisiei Monumentelor Istorice, fiind conduse de arhitecţii Georges Cristinel, Petre Dumitrescu şi Friedrich Buertnes, care au căutat să redea forma iniţială a monumentului. În interiorul bisericii s-a păstrat pictura veche. Arhitectura bisericii mănăstirii se încadrează în stilul brâncovenesc, stil apărut la sfârşitul sec. al XVII-lea şi începutul sec. al XVIII-lea în Ţara Românească.
  • În anul 2003 a fost inaugurată pe domeniul mănăstiresc Academia Sâmbăta, o clădire cu 70 de camere, adăpostind un amfiteatru, cu o capacitate de 150 de locuri, ce poate găzdui conferințe pe teme religioase, culturale, științifice sau artistice. La rândul său, muzeul din incinta mănăstirii deține o bogată colecție de carte veche, icoane, manuscrise, numismatică și obiecte de artă populară.

Salina Turda

  • Începând cu anul 1992, Salina Turda a fost deschisă publicului larg, căpătând în timp statut de important obiectiv turistic al Ardealului. Se presupune că salina, răsfățată cu apelativul „Poartă spre inima Transilvaniei”, a fost dată în exploatare încă din perioada ocupației romane în Dacia, fără a exista însă documente scrise sau mărturii arheologice în acest sens. Începând cu anul 2004, Salina Turda a fost înscrisă pe lista Monumentelor Istorice ale Județului Cluj. Exploatarea sării în această zonă a fost sistată definitiv în anul 1932, atât ca urmare a dotărilor tehnice primitive, cât și din cauza concurenței altor saline ardelene.
  • Aflat în partea de nord-est a orașului Turda, zăcământul de sare se desfășoară pe o suprafață de 45 kmp. Ca urmare a demarării unui proiect cu fonduri europene în anul 2005 și a unei investiții de aproape 6 milioane de euro, locația a fost amenajată, devenind una dintre cele mai atractive destinații turistice ale regiunii.
  • Lucrările de modernizare din cadrul minei Rudolf au urmărit construirea unui lift panoramic, a unor piste de mini-golf și mini-bowling, a unui teren de sport, a unui carusel și a unui amfiteatru cu 180 de locuri. Adâncă de 42 de metri și lungă de 80 de metri, mina Rudolf este ultimul loc în care sarea a fost exploatată la Turda. În partea cea mai adâncă a salinei, la interiorul Minei Terezia, a fost amenajat un lac subteran, pe suprafața căruia sunt puse la dispoziția turiștilor bărci pentru plimbări romantice. Înălțimea acestei mine de formă conică este impresionantă: 112 metri de la gura puțurilor și până la bază.
  • Prin galeria Franz Josef era permis accesul turiștilor până la finalizarea proiectului de modernizare. Deschisă și în prezent, această galerie are o lungime de aproape 1000 de metri, putând fi parcursă pe jos de către vizitatori. În capătul coridorului se află mina Iosif, care datorită formei sale produce o reverberare puternică a sunetului, fiind cunoscută și sub denumirea de „Sala Ecourilor”. Crivacul, un troliu cu ax vertical, montat în sala cu același nume, servea în trecut la transportul sării, fiind în prezent singurul utilaj de acest tip păstrat în locația sa inițială.
  • Salina Turda oferă condiții optime în terapii recuperatorii ale diferitelor afecțiuni interne, în special din sfera ORL. Problemele respiratorii, alergice sau cu evoluție cronică (astm, bronșită, BPOC) pot fi ameliorate prin cure de expunere gradată. Radioactivitatea minimă și lipsa alergenilor, temperatura constantă a aerului (11°-12° C), umiditatea cu variații minime și prezența aerosolilor de sare, fac parte din condițiile specifice, benefice, în cazul acestor afecțiuni.

Ciocănești – Un muzeu în aer liber

  • Ca urmare a caracterului său unitar, unic în lume, evocat de motivele tradiționale aplicate pe fațadele caselor din localita­te, comuna Ciocănești din județul Su­ceava a fost declarată în urmă cu aproape două decenii comună-muzeu. Dacă vrei să uiți pentru o perioadă de tumultul civilizației urbane, să te bucuri de o atmosferă relaxantă și de aer curat, savurând delicioase preparate gastrono­mice, poți să alegi ca destinație de vacanță această frumoasă așezare rurală de la poalele Munților Suhard.
  • Conform hrisoa­velor din perioada medievală, ce atestă existența acestei așezări umane încă din secolul al XV-lea, denumirea localității făcea referire la armurierii domnitorului Ștefan cel Mare, care făureau scuturi, armuri și săbii, ciocănind metalul din zori și până în noapte. Situată de-a lungul unei văi ce leagă două regiuni splendide în peisajul turistic românesc, Maramureșul și Bucovina, comuna Ciocănești stă răsfirată de o parte și de alta a Bistriței Aurii. Arta populară și obi­ceiurile ocupă un loc important în viața de zi cu zi a sătenilor, vizitatorii putând admira aici numeroase exponate tradiționale, la Muzeul Ouălor Încondeiate, la Muzeul Motivelor Naționale sau la Casa Muzeu Țăran Leontina.
  • Majoritatea turiștilor ajunși în nordul Moldovei rămân fermecați de aromele bucătăriei bucovinene. Cu Bistrița cur­gând atât de aproape, produsele pescărești ocupă un loc important, iar păstră­vul servit cu jintiță, în cobză de brad sau prăjit în crustă de mălai, poate fi regăsit în aproape toate meniurile pensiunilor. În general, rețetele sunt preparate cu ingre­diente 100% naturale, carnea, brânzetu­rile și legumele fiind de cea mai bună calitate. Deserturile conțin adeseori dulcețuri variate, din parfu­mate fructe de pădure: afine, mure, zme­ură sau rubarbă.
  • Nu există un anotimp cu precădere in­dicat pentru a alege să petreci un con­cediu pe aceste minunate plaiuri, sezo­nul turistic îmbrăcând un caracter per­manent. Într-adevăr, iarna accesul poa­te fi ușor îngreunat, din cauza zăpezii, dar panorama oferită de munții înveșmântați în mantii albe merită orice efort. Evenimentele abundă în regiune și în afara clasicului Crăciun și a sărbă­torilor pascale, există și alte festivaluri demne de menționat, precum Festivalul Păstrăvului, desfășurat la mijlocul lunii august, Răscolul Stânii în septembrie, Balul Gospodarilor de Lăsatul-secului sau Festivalul Ouălor Încondeiate, la începutul primăverii.

Transalpina

  • Cel mai înalt drum rutier din România, atingând altitudinea maximă în Pasul Urdele, la 2145 de metri, Transalpina traversează Munții Parâng, Șureanu și Cindrel, între localitățile Novaci și Tilișca. Lungimea totală este de aproximativ 145 km, iar cea mai atractivă porțiune se află între stațiunea montană Rânca și Obârșia Lotrului, pe o porțiune de 30 de km, acolo unde drumul șerpuiește deasupra crestelor montane, la aproape 2000 de metri.
  • Originea dezvoltării acestui drum este neclară, anumite surse istorice susținând că a fost construit pentru prima oară de către legiunile romane, în perioada secolelor I și II. În timpul Primului Război Mondial germanii au pietruit drumul din rațiuni militare. Inaugurată în 1935 de către regele Carol al II-lea, Transalpina a fost reconstruită și în perioada interbelică. Ca urmare a unui program derulat începând cu anul 2009, șoseaua, ce poartă și denumirea DN 67C, este în prezent asfaltată.
  • Viteza medie de deplasare în porțiunea cea mai înaltă este de 30–40 km/h, deoarece drumul este presărat cu numeroase serpentine și curbe foarte strânse. În fiecare an, în luna septembrie, pe o porțiune cu serpentine situată între localitățile Novaci și Rânca se desfășoară Campionatul Național de Viteză în Coastă, etapa Rânca. Astfel, timp de trei zile stațiunea Rânca devine capitala curselor de automobilism.
  • Transalpina este închisă pe perioada iernii, fiind accesibilă turiștilor doar în anotimpurile calde. De-a lungul unor porțiuni întinse nu există parapeți și nici semnalizatoare, astfel că viteza trebuie adaptată permanent la condițiile oferite de vremea capricioasă și de șosea. Nu este recomandată traversarea pe timp de noapte, deoarece, pentru cei care nu cunosc drumul, nu există alte repere în afara marginilor acestuia.
  • Situată la o altitudine de 1600–1800 de metri, la 18 km de localitatea Novaci (Gorj), stațiunea Rânca este una dintre cele mai apreciate destinații montane, aflată într-o intensă dezvoltare turistică. Dezvoltată în apropierea golului alpin al Parângului, foarte aproape de cel mai înalt punct rutier din țară, se dovedește a fi o alegere inspirată atât vara, cât și iarna. Aici funcționează două pârtii de schi, una de nivel mediu, în lungime de 500 de metri și o alta pentru începători, dotată cu teleschi, nocturnă și sonorizare, având lungimea de 600 de metri. Sezonul de schi începe în luna noiembrie și se termină în luna mai. Pentru cei care doresc practicarea unor sporturi extreme există trasee de off-road pentru motociclete sau mașini de teren, precum și varianta zborului cu parapanta de pe vârfurile Păpușa, Măgura sau Cerbul. Cele câteva lacuri glaciare din zona masivului Parâng adăpostesc în și împrejurul lor o floră și o faună aparte.