Etichetă: cetate

Cetatea medievală din Sighișoara

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Situată în centrul României, în apropierea îmbinării lanțului carpatic oriental cu cel meridional, Sighișoara adăpostește de secole una dintre cele mai frumoase citadele medievale locuite din Europa. Datorită arhitecturii sale remarcabile, a poziției dominante și a ambianței geografice, orașul a fost supranumit, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, „Perla Transilvaniei”.
  • Începând cu anul 1991, cetatea a fost inclusă de UNESCO pe lista patrimoniului mondial, dezvăluindu‑se turiștilor prin modalitatea de conservare a arhitecturii vechi, sub forma unui veritabil oraș‑muzeu. Sighișoara uimește și încântă călătorii, indiferent de anotimp, oferind posibilitatea parcurgerii unui complex pasaj temporal, prin fortăreața compusă inițial dintr-un zid lung de 930 m, 14 turnuri de apărare și 5 bastioane de artilerie. În prezent, se mai păstrează 9 turnuri, 2 bastioane și o parte din zidul de incintă.
  • Principalul punct de interes al cetății și simbol al orașului, Turnul cu Ceas a fost construit pentru a apăra poarta principală a cetății. A primit această denumire datorită ceasului cu figurine, unic în România, aflat la etajul al patrulea. Turnul este compus din cinci niveluri, care împreună cu balconul și acoperișul piramidal au o înălțime de 64 m. Acoperișul, care are o înălțime de 34 metri, a fost distrus în urma unui mare incendiu, în anul 1676, dar a fost refăcut un an mai tarziu. Astăzi, acest turn adăpostește Muzeul de Istorie al orașului Sighișoara, ce prezintă colecția de arheologie, farmacie, mobilier, unelte și produse ale breslelor, orologerie, etnografie, toate oglindind istoria cetății Sighișoara.
  • Celelalte 8 bastioane poartă denumiri ale meșteșugarilor din acea perioadă, precum cele ale Fierarilor, Frânghierilor, Măcelarilor, Cojocarilor sau Croitorilor. Unică, prin modul în care a fost concepută, Scara Școlarilor numără peste 170 de trepte acoperite, ce duc direct la Biserica din Deal. În cetatea Sighișoarei fiecare clădire evocă un stil aparte și poartă un nume ce îi definește aspectul exterior. Casa Venețiană, cu numeroasele sale ferestre duble sau Casa cu Cerb, completând printr‑un trofeu cinegetic pictura murală din exterior, sunt dovezi ale unicității arhitecturale etalate în interiorul cetății.
  • Biserica din Deal este unul dintre cele mai valoroase monumente arhitectonice ale cetății și este considerat un edificiu reprezentativ al stilului gotic în România. Dealul pe care a fost ridicată biserica constituia un punct de refugiu, întărit de localnici în perioadele de asediu. Construcția acestei biserici a început în anul 1345 și a continuat, cu pauze, până în 1525. În anul 1429 biserica tip bazilică a fost reconstruită sub forma unei biserici tip hală.
  • Biserica Mănăstirii se găsește în imediata vecinătate a Turnului cu Ceas. Acest lăcaș de cult a aparținut călugărilor dominicani și este menționat documentar încă din anul 1298. Dimensiunile bisericii ating 44,5 metri lungime si 12,6 metri lățime. În data de 30 aprilie 1676, biserica a ars în întregime, iar toate piesele de mobilier datează din anii ce au urmat incendiului. Biserica a fost refăcută prin efortul financiar al cetățenilor. Turnul și clopotul bisericii au fost construite în anul 1677 și au fost căptușite cu tablă în anul 1956.
  • Un loc în care istoria are o prezență palpabilă, iar trecutul este retrăit la fiecare pas, Sighișoara atrage precum un magnet turiști din toate colțurile lumii, dornici să vizioneze festivalurile și muzeele sale, încântând simțurile și dezvoltând un important turism cultural de elită.
Publicitate

Cetatea Câlnic, pe domeniul grofilor de altădată

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • La Câlnic, o localitate situată la 3 km distanță de Drumul European 81 ce leagă orașele Sibiu și Sebeș, se desfășoară în câmp deschis, de peste șapte secole, unul dintre cele mai valoroase edificii istorice ale Ardealului – o cetate de tip romanic, cu două rânduri de ziduri circulare, dispuse concentric, întărită cu un bastion, cu un coridor fortificat și două turnuri de observație.
  • Această impunătoare construcție a aparținut inițial grofilor din Câlnic, familii nobiliare menționate documentar la mijlocul secolului al XIII-lea. Complexul, înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO începând cu anul 1999, a fost restaurat în perioada 1961-1964, dar și ulterior, după anul 2003, fiind transformat într-un centru cultural-științific internațional.
  • Fortificația pare să aibă un amplasament atipic, fiind situată într-un punct de joasă altitudine, în imediata apropiere a pârâului Câlnic. Se pare că donjonul din interior a fost folosit ca locuință de către Contele Chyl de Kelling, cel care a finanțat construcția inițială, complex care nu era prevăzut cu biserică, precum în cazul altor cetăți transilvănene, având amenajată doar o micuță capelă în partea stângă a intrării. Intrarea în curtea edificiului are loc printr-un turn de poartă înalt de 24 de metri, ce adăpostește la ultimul etaj patru clopote.
  • În incinta complexului mai pot fi vizitate cămările, capela și turnul-donjon. Părțile constitutive ale cetății Câlnic sunt rezultatul unor faze succesive de construcție. La începutul secolului al XV-lea cetatea este vândută comunității săsești, fiind adaptată noilor cerințe, ridicându-se al doilea rând de ziduri și bastionul odată cu răspândirea armelor de foc.
  • Turnul-donjon a fost amenajat ca spațiu muzeal, adăpostind pe două niveluri o colecție de artă populară. Turiștii au ocazia să admire icoane pe sticlă și lemn, ceramică, mobilier, costume populare, textile și diferite tipărituri. Cu zidurile sale groase, de aproape un metru, turnul se ridică până la 27 de metri înălțime, fiind cel mai reprezentativ element al fortificației. La parterul turnului, într-o încăpere boltită, se află pivnița, cu  butoaie de stejar de 5.000 de litri și diferite unelte folosite în viticultură. Deși elaborată cu sisteme defensive simple, fără a impresiona prin dimensiuni, cetatea din Câlnic este apreciată ca element reprezentativ pentru civilizația transilvăneană a acelei epoci.

Cetatea medievală Râșnov

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Localitatea Râșnov se află la 15 km depărtare de Brașov, pe vechiul drum comercial care lega în Evul Mediu șcheii de la poalele Tâmpei de orașul Câmpulung Muscel, capitala Valahiei.
  • Micuța localitate Râșnov s-a format ca așezare umană încă din perioada Antichității, în apropiere fiind descoperit complexul dacic de la Cumidava. Prima atestare documentară a târgului medieval, sub denumirea „Rosnou”, apare într-un act emis de Regele Carol Robert de Anjou, în anul 1331. După invazia din 1241 a tătarilor, locuitorii din Valea Trandafirilor au început construirea unui sistem de apărare puternic.
  • Denumirea orașului are la bază cuvântul „rose”, care atât în latină, cât și în dialectul germanic al teutonilor (primii locuitori ai acestei așezări) însemna „trandafir” – simbolul aflat sub forma unui buchet cu trei fire pe stema cetății.
  • Cetatea țărănească prezintă un stil arhitectural simplu, în linii drepte, axat pe ideea de rezistență în fața asediilor. Înălțimea zidurilor este de 5 metri, iar grosimea acestora oscilează între 1 și 1,5 metri. Zidurile și cele opt bastioane au fost acoperite de la început cu țiglă, pentru a preveni eventualele incendii provocate de invadatori.
  • Cetatea medievală era compusă dintr-o curte exterioară, unde erau adăpostite animalele și o curte interioară, în incinta căreia se aflau casele locuitorilor. Pentru a asigura apa necesară în timp de asediu, la începutul secolului al XVII-lea a fost săpată în incinta burgului medieval o fântână adâncă de 146 de metri. Zidurile cetății sunt mărginite în trei din cele patru puncte cardinale cu pante abrupte, de peste 100 de metri. Partea estică, mai vulnerabilă din punctul de vedere al obstacolelor naturale, prezintă în acest sector cele mai puternice fortificații.
  • În curtea interioară au fost construite în trecut peste 25 de locuințe, o școală, o capelă parohială și o casă a preotului. În câteva dintre aceste spații, unele dintre ele abandonate, sunt amenajate în prezent magazine cu suvenire. Turiștilor le este prezentată istoria, prin intermediul unui mic muzeu de artă feudală, o expoziție de armuri, arme, mobilier de epocă sau porturi specifice perioadei medievale.
  • În contemporaneitate, cetatea Râșnovului a reprezentat decorul ideal pentru turnarea unor scene din filme celebre, precum „Dacii” (1967), „Columna” (1968) sau „Nemuritorii” (1974). Considerat stațiune începând cu anul 1929, Râșnovul s-a dezvoltat din punct de vedere agroturistic în ultimii 20 de ani, dezvăluind vizitatorilor atât obiectivele sale istorice, cât și o artă a gastronomiei locale de influență săsească și secuiască.

Iarna la Cetatea Prejmer

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • La începutul secolului ai XIII-lea Cavalerii Teutoni primeau drepturi asupra utilizării teritoriului pe care se află în prezent comuna Prejmer, unde aveau să ridice, în stil gotic burgund, prima biserică din Tartlau (denumirea săsească a localității). Printr-un document emis în anul 1240, Regele Bela al IV-lea al Ungariei ceda biserica din Prejmer Mănăstirii Citeaux din Burgundia (Franța), pentru folosul obștesc al Ordinului cistercian.
  • Fiindcă zona se confrunta adesea cu invazia turcă prin pasul Buzău, Regele Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea unei incinte formate din ziduri groase, de 3-4 metri și înalte de 12 metri, cu șanț lat de apă, porți din fier și poduri mobile. În ziduri au fost prevăzute, pe patru nivele, 272 de încăperi. Astfel, fiecare familie din localitate deținea o cameră în cetate. Impunătoarea biserică-cetate nu a fost niciodată cucerită.
  • Între anii 1960 – 1970 au avut loc ample lucrări de restaurare, care au redat complexului forma și farmecul inițial. Deși, s-a intervenit adeseori de-a lungul istoriei asupra arhitecturii sale, biserica fortificată din Prejmer a rămas cea mai bine păstrată și cea mai impunătoare biserică-cetate medievală din Estul Europei, fiind înscrisă în anul 1999 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
  • Biserica, situată în centrul complexului, se remarcă prin planul în cruce greacă, unic în Transilvania, similar unor biserici din nordul Germaniei. Bolțile ogivale și ferestrele polilobate sunt caracteristice stilului gotic burgund. Altarul poliptic, ce datează de la mijlocul secolului al XV-lea, este cel mai vechi altar din Transilvania.

Sărbători de iarnă la Mănăstirea Sucevița

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Situată între localitățile Câmpulung Moldovenesc și Rădăuți, Mănăstirea Sucevița este atestată documentar în anul 1582, fiind ridicată în timpul domniei lui Petru Șchiopul și înscrisă, începând cu anul 1993, pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO, alături de alte șapte biserici pictate din nordul Moldovei.
  • Pictura exterioară a Mănăstirii Sucevița, ultimul mare monument al secolului al XVI-lea din Bucovina, este cea mai bine păstrată din grupul bisericilor moldovenești cu pictură exterioară. Pictura exterioară din partea răsăriteană se desfășoară pe trei abside, într-o singură perspectivă picturală, imensă, numită ”Cinul”, acest ansamblul fiind împărțit în șapte registre orizontale, care ilustrează ierarhiile cerești și pământești. Pe fațada sudică este pictat ”Arborele lui Ieseu” (genealogia lui Iisus).
  • Istoria mănăstirii Suceviţa este strâns legată de numele familiei Movileştilor. Avându-şi începutul într-un modest schit de lemn, atribuit călugărului Pahomie, prima aşezare monahală în acest spațiu a fost ulterior reprezentată de o biserică din zid, ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea de Gheorghe Movilă. Cel mai mare dintre fraţii Movilă a îmbrăcat haina călugărească la mănăstirea Probota, ajungând apoi mitropolit al Moldovei.
  • Arhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din zona Moldovei. Cu aspectul său de cetate medievală, generat de zidurile fortificate ce formează perimetrul complexului, Mănăstirea Suceviţa prezintă un caracter unic și impresionant, intensificat şi de pictura exterioară, a cărei prospețime a rezistat, timp de peste patru veacuri, trecerii timpului.

Cetatea Făgăraș

Publicat de Etichetat , , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Cetatea Făgăraș, cel mai mare complex feudal aflat la poalele Carpaților Meridionali, a îndeplinit de-a lungul a peste cinci secole de existență mai multe scopuri, precum acela de fortăreață militară, de reședință princiară, garnizoană, închisoare și muzeu al regiunii în contemporaneitate.
  • Țara Făgărașului, un înfloritor și bogat domeniu medieval al Transilvaniei, avea în administrare la începutul secolului al XVII-lea peste 50 de sate. Loc de Dietă, cetatea a cunoscut etape distincte de dezvoltare. Ultimele lucrări de restaurare au fost realizate în perioada 1965 – 1977, căutând să redea castelului aspectul de secol XVII.
  • Acest ansamblu medieval, foarte bine conservat de-a lungul veacurilor, este înconjurat de un zid de apărare simplu și masiv, puternic marcat de patina vremii, ce adăpostește un castel de secol XVII, cu bastioane rectilinii, în stil italian și săli interioare de factură renascentistă.
  • Muzeul Țării Făgărașului a fost înființat în anul 1923, pe baza colecției etnografice a profesorului Valeriu Literat, unul dintre reprezentanții vieții culturale făgărășene în perioada interbelică. De profil mixt – artă, etnografie, istorie – muzeul cuprinde în patrimoniul său peste 17.000 de piese, grupate în 20 de colecții arheologice, numismatice, de carte românească, artă decorativă, ceramică populară, țesături și arme.

Iarna în Cetatea Alba Carolina

Publicat de Etichetat , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Numit Apulum de către romani, Bălgrad în perioada Evului Mediu și mai apoi Alba Iulia sub dominația Imperiului Austro-Ungar, atractivul oraș din Apuseni a găzduit în data de 1 decembrie 1918 sărbătoarea Marii Uniri.
  • La 1 noiembrie 1599, după victoria de la Șelimbăr, Alba Iulia devenea, odată cu alipirea Moldovei, prima capitală a celor trei principate, sub sceptrul domnitorului Mihai Viteazul.
  • Cetatea Alba Carolina, ridicată între anii 1714 – 1738, reprezintă cea mai impunătoare fortificație de tip Vauban de pe teritoriul României. Marchizul de Vauban a fost mareșal al Franței și un important inginer militar.
  • Având ziduri late de 3 metri la bază și ocupând un perimetru impresionant, de 12 km, cetatea în formă stelată numără șapte bastioane și șase porți de acces. Poarta a III-a, reprezentând intrarea principală în fortăreață, este cel mai important ansamblu sculptural în stil baroc din Transilvania, fiind totodată o monumentală operă de arhitectură militară. Intrarea este dominată de statuia ecvestră a lui Carol al VI-lea, în soclul acesteia aflându-se o mică încăpere în care a fost întemnițat Horea, principalul conducător al răscoalei țărănești de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
  • În Catedrala Reîntregirii Neamului, actualul sediu al Arhiepiscopiei Ortodoxe din Alba Iulia, au fost încoronați Regele Ferdinand și Regina Maria. În apropiere se află Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail, construită în secolul al XII-lea, creație a arhitecturii romano-gotice medievale, în interiorul căreia se află depus sarcofagul lui Iancu de Hunedoara.

Cetatea Neamț

Publicat de Etichetat , , , , , , , , Lasă un comentariu
  • În localitatea Târgu Neamț, la 50 km distanță de orașul Piatra Neamț și la 110 km de Iași, a fost ridicată la o altitudine de 480 metri, de către domnitorul Petru I Mușat (1367 – 1368) și ulterior fortificată de către Ștefan cel Mare, Cetatea Neamț. Aceasta făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova, în perioada apariției pericolului otoman.
  • Istorici, precum A.D.Xenopol, B.P. Hașdeu sau Dimitrie Onciul au avansat ipoteza construirii Cetății Neamț de către cavalerii teutoni, un argument fiind însăși denumirea acesteia. Totuși, nu au fost descoperite mărturii arheologice care să susțină o astfel de afirmație. În letopisețul său, Grigore Ureche afirma că unele cetăți din Moldova, printre care și cea din Târgu Neamț, au fost ridicate de către genovezi.
  • La sfârșitul secolului al XVII-lea, în timpul domniei lui Constantin Cantemir, oastea poloneză condusă de regele Ioan al III-lea Sobieski a întreprins o incursiune în Principatul Moldovei, asediind și Cetatea Neamț. Dimitrie Cantemir și Costache Negruzzi au relatat în scrierile lor acest moment important din istoria Moldovei.
  • După războiul austro-turc (1716-1718) otomanii i-au cerut domnitorului Mihai Racoviță să distrugă Cetatea Neamț, acesta îndeplinindu-le porunca. Părăsită din secolul al XVIII-lea și ignorată de domnitorii fanarioți timp de mai bine de un secol, fortificația a intrat într-o stare avansată de degradare, o bună parte dintre ziduri fiind desprinse de căre locuitorii din zonă, pentru a-și construi case și beciuri. În anul 1866 a fost declarată monument istoric. În perioada 2007 – 2009 cetatea a fost reabilitată cu fonduri europene.

Iarna în Cetatea Rupea

Publicat de Etichetat , , , , , , , Lasă un comentariu
  • Cetatea Rupea se află în localitatea cu același nume, la 60 km distanță de Brașov, pe Drumul European 60, spre Târgu Mureș.
  • I se mai spune și Cetatea Cohalmului, afirmându-se că acest nume provine de la materialul din care este format dealul (bazalt), o rocă vulcanică întrebuințată, în general, la construcții și pavaje.
  • Rupea deține una dintre cele mai vechi atestări documentare a unei cetăți românești, 1324, an în care sașii prigoniți de Regele Carol Robert al Ungariei, s-au refugiat în fortăreață.
  • În antichitate localitatea se numea Ramidava, fiind amintită de renumitul astronom și fizician Ptolemeu.
  • În 1716 localnicii s-au refugiat aici în timpul epidemiei de ciumă, șapte decenii mai târziu cetatea fiind abandonată.
  • În anul 2010 a început, cu fonduri nerambursabile, reabilitarea întregului ansamblu abandonat în acel moment, printr-un proiect intitulat ”Scaunul Rupea”, având ca scop promovarea potențialului turistic al zonei, din 2013 fiind deschis publicului.