Cetăți medievale din Țara Bârsei – Feldioara și Rupea / Medieval fortresses in Land of Bârsa – Feldioara and Rupea

Publicat de 1 aprilie 2024 Etichetat bazalt, bresle, cetate, Cohalm, Cucuteni, Țara Bârsei, Feldioara, fortificație, Ptolemeu, restaurare, Rupea, sași, teutoni, Transilvania, ziduriLasă un comentariu

Situate la o distanță mai mică de 50 km una de cealaltă, cetățile de la Feldioara și Rupea, din județul Brașov, sunt atestate documentar începând cu secolul al XIII-lea. Ambele cetăți, aflate în ruină la începutul secolului XXI, au fost renovate și parțial reconstruite în ultimul deceniu, fiind în prezent deschise publicului.
Cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania, cetatea de la Feldioara, cunoscută și sub numele de ”Cetatea Mariei” (fecioara Maria fiind patroana Ordinului Cavalerilor Teutoni) a fost constuită cu scopul de a apăra teritoriul de frecventele incursiuni ale cumanilor. În anul 1225, simțindu-se amenințat de amploarea dezvoltării ordinului, regele Ungariei i-a alungat pe teutoni din Țara Bârsei, două decenii mai târziu tătarii distrugând mare parte din construcția inițială. După marea invazie mongolă, localnicii au ridicat în același loc o cetate țărănească, distrusă apoi de Vlad Țepeș în secolul al XV-lea.
Proiectul de restaurare a cetății de la Feldioara a început în anul 2012, plănuindu-se ca pe lângă restaurarea zidurilor să fie efectuată o cercetare aprofundată, de natură arheologică. Astfel, s-au descoperit artefacte foarte bine conservate din perioada neolitică (cultura Cucuteni), geto-dacică și medievală. De asemenea, toate fortificațiile inițiale, de pe vremea teutonilor, au fost conservate în întregime.
Cetatea Rupea sau Cetatea Cohalmului, așa cum i se mai spune, este unul dintre cele mai vechi vestigii argheologice de pe teritoriul României. Numele Cohalm face referire la roca din care aceasta a fost ridicata: bazalt. Documente din secolul al XV-lea menționează cetatea ca fiind un important centru comercial și meșteșugăresc, având 12 bresle.
Rupea deține una dintre cele mai vechi atestări documentare a unei cetăți românești – 1324, anul în care sașii, prigoniți de Regele Carol Robert al Ungariei, s-au refugiat în fortăreață. În antichitate localitatea se numea Ramidava, fiind amintită și de renumitul astronom și fizician Ptolemeu. Castrul roman Rumidava făcea parte din centura de fortificații romane pentru apărarea zonei comerciale și a rutelor ce legau Valea Târnavelor, Valea Oltului, Râșnov și Hoghiz.
În anul 2010 a început, cu fonduri nerambursabile, reabilitarea întregului ansamblu, abandonat în acel moment, printr-un proiect intitulat ”Scaunul Rupea”, având ca scop promovarea potențialului turistic al zonei, iar din anul 2013 întreaga cetate fiind deschisă publicului.

Located at a distance of less than 50 km from each other, the fortresses of Feldioara and Rupea, in Brașov county, are documented starting from the 13th century. Both fortresses, in ruins at the beginning of the 21st century, have been renovated and partially rebuilt in the last decade, and are currently open to the public.
The most important fortification built by the Teutonic Knights in Transylvania, the fortress of Feldioara, also known as „Mary’s Fortress” (the Virgin Mary being the patron of the Order of the Teutonic Knights), was built with the aim of defending the territory from the frequent incursions of the Cumans. In 1225, feeling threatened by the extent of the order’s development, the king of Hungary expelled the Teutons from the Land of Bârsa, two decades later the Tatars destroyed much of the original construction. After the great Mongol invasion, the locals built a peasant fortress in the same place, which was then destroyed by Vlad Țepeș in the 15th century.
The restoration project of the Feldioara citadel started in 2012, planning that in addition to the restoration of the walls, an in-depth archaeological research would be carried out. Thus, very well-preserved artifacts from the Neolithic (Cucuteni culture), Geto-Dacian and Medieval periods were discovered. Also, all the original fortifications, from the time of the Teutons, have been preserved in their entirety.
The fortress of Rupea or Cohalm citadel, as it is also called, is one of the oldest archaeological remains on the territory of Romania. The name Cohalm refers to the rock from which it was built: basalt. Documents from the 15th century mention the fortress as an important trade and craft center with 12 guilds.
Rupea has one of the oldest documentary records of a Romanian fortress – 1324, the year in which the Saxons, persecuted by King Carol Robert of Hungary, took refuge in the fortress. In antiquity, the locality was called Ramidava, being also mentioned by the famous astronomer and physicist Ptolemy. The Roman fort Rumidava was part of the belt of Roman fortifications for the defense of the commercial area and the routes connecting Valea Târnavelor, Valea Oltului, Râșnov and Hoghiz.
In 2010, with non-refundable funds, the rehabilitation of the entire complex, abandoned at that time, began, through a project called „Rupea Chair”, with the aim of promoting the tourist potential of the area, since 2013 the entire citadel has been open to the public.

Castelul Corvinilor / Corvin Castle

Publicat de 6 ianuarie 2024 Etichetat arhitectură, blazon, castel, cetate, cinema, Corvini, festival, gotic, Hunedoara, Ioan de Hunedoara, medieval, renascentist, simbol, turnuriLasă un comentariu

Odinioară un oraș prosper, Hunedoara își caută identitatea turistică, profitând totuși de bogăția naturii. Simbolul arhitectural al acestei localități, cu un aspect grandios, ce impresionează prin ziduri abrupte și o bogată istorie, Castelul Corvinilor pare a fi prototipul fortăreței medievale. De altfel, imaginea cetății hunedorene nu ar trebui să lipsească din niciun pliant dedicat promovării turistice a României.
Pe locul actual al castelului exista în trecut, conform cercetărilor realizate de arheologi, un castru regal de formă elipsoidală, cu ziduri groase de doi metri, din calcar și piatră de râu. Începând cu anul 1440, Ioan de Hunedoara, cel ce avea să devină guvernator al Ungariei, ordonă transformarea cetății prin ridicarea a două curtine prevăzute cu creneluri, flancate de turnuri circulare și rectangulare.
Combinația elementelor decorative a dat naștere unui monument amplu și fastuos, comparabil cu faimoasele castele din vestul Europei. Stilul gotic se întrepătrunde cu cel renascentist, prin îmbinarea artistică a ancadramentelor cu cheile de boltă, cu blazoanele sculptate în piatră sau cu frescele variate.
Datorită aspectului său unic și bunei conservări, Castelul Corvinilor a fost, în contemporaneitate, gazdă a mai multor producții cinematrografice, printre peliculele turnate aici putând fi amintite „Vlad Țepeș“, „Mihai Viteazul“, „Blood Rayne“ sau „Regii blestemați“. Pe parcursul anului, în castel se desfășoară numeroase evenimente cu caracter social, ateliere de artă, expoziții, concerte și festivaluri medievale.
Înconjurat de Râul Zlaști, afluent al Cernei, castelul de inspirație franceză deține 42 de încăperi, multe dintre acestea închise publicului, două terase și două poduri, însumând 7.000 de metri pătrați construiți. În Castelul Huniazilor se intră după ce parcurgi un pod din lemn, susținut de patru piloni masivi de piatră. La interior, cetatea a fost renovată în etape, de-a lungul timpului. Sala Dietei copleșește turiștii prin spațiul său generos, caracterizat prin stilul gotic târziu, curtea interioară păstrându-și de-a lungul secolelor aspectul medieval.

Once a prosperous city, Hunedoara seeks its identity as a tourist destination, however, taking advantage of the richness of nature. The architectural symbol of this locality, with a great aspect, which impresses with steep walls and a rich history, the Corvin Castle seems to be the prototype of the medieval fortress. Moreover, the image of the Hunedoara Fortress should not be missing from any leaflet dedicated to the tourist promotion of Romania.
On the current place of the castle exists in the past, according to the researches carried out by archaeologists, a royal castle of ellipsoidal shape, with two meter thick walls, made of limestone and river stone. Starting with 1440, Ioan de Hunedoara, who would become a governor of Hungary, ordered the transformation of the fortress by lifting two curtains provided with battlements, flanked by circular and rectangular towers.
The combination of decorative elements gave rise to a large and lavish monument, comparable to the famous castles in Western Europe. The Gothic style is intertwined with the Renaissance one, by the artistic combination of the frames with the vault keys, the coat of arms carved in the stone or with the varied frescoes.
Due to its unique appearance and good preservation, the Corvin Castle was, in contemporaneity, the host of several cinematrographic productions, among the films made here and can be mentioned „Vlad the Impaler”, „Michael the Brave „, „Blood Rayne” or „Cursed Kings”. During the year, numerous social events, art workshops, exhibitions, concerts and medieval festivals are held.
Surrounded by the Zlaști river, a tributary of Cerna, the French inspiration castle has 42 rooms, many of them closed to the public, two terraces and two bridges, totaling 7,000 square meters built. In the Hunyadi Castle you enter after a wooden bridge supported by four massive stone pillars. Inside, the fortress has been renovated in stages, over time. The Diet Hall overwhelms tourists through its generous space, characterized by the late Gothic style, the inner courtyard retaining over the centuries the medieval aspect.

Valea Oltului / Olt Valley

Publicat de 8 noiembrie 2023 Etichetat Arutela, Carpați, cetate, Cozia, Dacia, defileu, Hășmașu Mare, mănăstiri, Râul Olt, romani, Seneslau, Terra Loystha, Turnu Roșu, valeUn comentariu

Cu o lungime de 615km, râul Olt izvorăște din Munții Hășmașu Mare, situați în Carpații Orientali, parcurge șapte județe, formând un traseu complex, prin zone de depresiuni, defilee, câmpie și podiș, pe parcursul acestuia fiind formate aproape 30 de lacuri de acumulare. Pe Valea Oltului se găsesc numeroase puncte de atracție turistică. Stațiunile Călimănești-Căciulata, Govora sau Băile Olănești sunt stațiuni balneoclimaterice de mare traditie. De asemenea, în zonă există numeroase mănăstiri, care dau zonei un aer aparte și o fac extrem de atractivă, oferind posibilități aparte de petrecere a concediului.
Valea Oltului a fost unul dintre drumurile romane cele mai importante din Dacia, cu o dublă funcţie – militară şi comercială (lega Transilvania cu Dunărea) ceea ce a impus crearea în zonă a unei unităţi speciale de control, cu misiunea de a supraveghea defileul. Aici se găseşte și cetatea romană de la Arutela. Oltul însuşi în aval de defileu constituia o importantă cale de transport naval, dublând astfel transportul terestru. Toate acestea au determinat o puternică dezvoltare economică, reflex al unei vieţi active în domeniul schimbului comercial şi al producţiei de marfă.
Descrierile geografice ale Defileului Turnu Roșu – Cozia prezintă zona ca una dintre cele mai însemnate văi transversale ale lanțului carpatic. Este un traseu important prin natura reliefului, prin modul de formare și imaginea atrăgătoare a unui peisaj cu totul deosebit și mai ales, prin atributele geo-istorice evident manifestate încă din antichitate, ca urmare a facilitării unor legături strânse între regiunile intens populate de la nord si de la sud de Munții Carpați.
Parcul Naţional Cozia, în suprafață de peste 17.000 de hectare, declarat arie protejată în anul 2000, se află situat în partea central-sudică a Carpaţilor Meridionali, mărginit la nord de Depresiunea Loviştei, strãvechea Terra Loystha, o vastă arie încărcată de istorie, cu multe localităţi, organizate odinioară în ţinutul lui Seneslau, unde populaţia continuă tradiţiile şi obiceiurile străvechi. Faţă de depresiunile înconjurătoare, ce au înălţimi relativ mici (500-700 m), Masivul Cozia se detaşează net, apărând din depărtări ca o cetate de stâncă, cu abrupturi, cu contraforturi şi cu o mulţime de vârfuri marginale şi interioare. Această arie muntoasă este străbătută, pe direcţia nord-sud, de apele râului Olt , ce a sculptat în timp Defileul Gura Lotrului — Cozia.

With a length of 615 km, the Olt River originates from the Hășmașu Mare Mountains, located in the Eastern Carpathians, it runs through seven counties, forming a complex route, through areas of depressions, gorges, plains and plateaus, along which almost 30 reservoirs have been formed . There are numerous tourist attractions in the Olt Valley. The Călimănești-Căciulata, Govora or Băile Olănești resorts are balneo-climatic resorts of great tradition. Also, there are numerous monasteries in the area, which give the region a special atmosphere and make it extremely attractive, offering special possibilities for spending the holidays.
The Olt Valley was one of the most important Roman roads in Dacia, with a dual function – military and commercial (connecting Transylvania with the Danube), which required the creation of a special control unit in the area, with the mission of overseeing the gorge. Here is also the Roman fortress from Arutela. The Olt River downstream of the gorge constituted an important route for naval transport, thus doubling land transport. All this determined a strong economic development, a reflection of an active life in the field of commercial exchange and production of goods.
The geographical descriptions of the Turnu Roșu – Cozia Gorge present the area as one of the most significant transverse valleys of the Carpathian chain. It is an important route due to the nature of the relief, the way of formation and the attractive image of a very special landscape, and above all, due to the geo-historical attributes evident since antiquity, as a result of the facilitation of close connections between the intensely populated regions of the north and from the south of the Carpathian Mountains.
The Cozia National Park, in an area of over 17,000 hectares, declared a protected area in 2000, is located in the central-southern part of the Southern Carpathians, bordered to the north by the Loviște Depression, the ancient Terra Loystha, a vast area full of history, with many localities, once organized in the land of Seneslau, where the population continues the traditions and customs ancient. Compared to the surrounding depressions, which have relatively low heights (500-700 m), the Cozia Massif stands out clearly, appearing from a distance like a rock fortress, with steeps, buttresses and a lot of marginal and interior peaks. This mountainous area is traversed, in the north-south direction, by the waters of the Olt River, which carved the Gura Lotrului — Cozia Gorge over time.

Cetatea medievală din Sighișoara

Publicat de 30 august 2022 Etichetat ceas, cerb, cetate, cojocar, croitor, deal, festival, fierar, gotic, istorie, medievală, măcelar, Sighișoara, Transilvania, turn, UNESCO, venețianLasă un comentariu

Situată în centrul României, în apropierea îmbinării lanțului carpatic oriental cu cel meridional, Sighișoara adăpostește de secole una dintre cele mai frumoase citadele medievale locuite din Europa. Datorită arhitecturii sale remarcabile, a poziției dominante și a ambianței geografice, orașul a fost supranumit, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, „Perla Transilvaniei”.
Începând cu anul 1991, cetatea a fost inclusă de UNESCO pe lista patrimoniului mondial, dezvăluindu‑se turiștilor prin modalitatea de conservare a arhitecturii vechi, sub forma unui veritabil oraș‑muzeu. Sighișoara uimește și încântă călătorii, indiferent de anotimp, oferind posibilitatea parcurgerii unui complex pasaj temporal, prin fortăreața compusă inițial dintr-un zid lung de 930 m, 14 turnuri de apărare și 5 bastioane de artilerie. În prezent, se mai păstrează 9 turnuri, 2 bastioane și o parte din zidul de incintă.
Principalul punct de interes al cetății și simbol al orașului, Turnul cu Ceas a fost construit pentru a apăra poarta principală a cetății. A primit această denumire datorită ceasului cu figurine, unic în România, aflat la etajul al patrulea. Turnul este compus din cinci niveluri, care împreună cu balconul și acoperișul piramidal au o înălțime de 64 m. Acoperișul, care are o înălțime de 34 metri, a fost distrus în urma unui mare incendiu, în anul 1676, dar a fost refăcut un an mai tarziu. Astăzi, acest turn adăpostește Muzeul de Istorie al orașului Sighișoara, ce prezintă colecția de arheologie, farmacie, mobilier, unelte și produse ale breslelor, orologerie, etnografie, toate oglindind istoria cetății Sighișoara.
Celelalte 8 bastioane poartă denumiri ale meșteșugarilor din acea perioadă, precum cele ale Fierarilor, Frânghierilor, Măcelarilor, Cojocarilor sau Croitorilor. Unică, prin modul în care a fost concepută, Scara Școlarilor numără peste 170 de trepte acoperite, ce duc direct la Biserica din Deal. În cetatea Sighișoarei fiecare clădire evocă un stil aparte și poartă un nume ce îi definește aspectul exterior. Casa Venețiană, cu numeroasele sale ferestre duble sau Casa cu Cerb, completând printr‑un trofeu cinegetic pictura murală din exterior, sunt dovezi ale unicității arhitecturale etalate în interiorul cetății.
Biserica din Deal este unul dintre cele mai valoroase monumente arhitectonice ale cetății și este considerat un edificiu reprezentativ al stilului gotic în România. Dealul pe care a fost ridicată biserica constituia un punct de refugiu, întărit de localnici în perioadele de asediu. Construcția acestei biserici a început în anul 1345 și a continuat, cu pauze, până în 1525. În anul 1429 biserica tip bazilică a fost reconstruită sub forma unei biserici tip hală.
Biserica Mănăstirii se găsește în imediata vecinătate a Turnului cu Ceas. Acest lăcaș de cult a aparținut călugărilor dominicani și este menționat documentar încă din anul 1298. Dimensiunile bisericii ating 44,5 metri lungime si 12,6 metri lățime. În data de 30 aprilie 1676, biserica a ars în întregime, iar toate piesele de mobilier datează din anii ce au urmat incendiului. Biserica a fost refăcută prin efortul financiar al cetățenilor. Turnul și clopotul bisericii au fost construite în anul 1677 și au fost căptușite cu tablă în anul 1956.
Un loc în care istoria are o prezență palpabilă, iar trecutul este retrăit la fiecare pas, Sighișoara atrage precum un magnet turiști din toate colțurile lumii, dornici să vizioneze festivalurile și muzeele sale, încântând simțurile și dezvoltând un important turism cultural de elită.

Cetatea Câlnic, pe domeniul grofilor de altădată

Publicat de 4 august 2022 Etichetat 1999, biserică, Câlnic, centru cultural, ceramică, cetate, Chyl de Kelling, conte, grofi, sași, textile, UNESCO, viticolLasă un comentariu

La Câlnic, o localitate situată la 3 km distanță de Drumul European 81 ce leagă orașele Sibiu și Sebeș, se desfășoară în câmp deschis, de peste șapte secole, unul dintre cele mai valoroase edificii istorice ale Ardealului – o cetate de tip romanic, cu două rânduri de ziduri circulare, dispuse concentric, întărită cu un bastion, cu un coridor fortificat și două turnuri de observație.
Această impunătoare construcție a aparținut inițial grofilor din Câlnic, familii nobiliare menționate documentar la mijlocul secolului al XIII-lea. Complexul, înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO începând cu anul 1999, a fost restaurat în perioada 1961-1964, dar și ulterior, după anul 2003, fiind transformat într-un centru cultural-științific internațional.
Fortificația pare să aibă un amplasament atipic, fiind situată într-un punct de joasă altitudine, în imediata apropiere a pârâului Câlnic. Se pare că donjonul din interior a fost folosit ca locuință de către Contele Chyl de Kelling, cel care a finanțat construcția inițială, complex care nu era prevăzut cu biserică, precum în cazul altor cetăți transilvănene, având amenajată doar o micuță capelă în partea stângă a intrării. Intrarea în curtea edificiului are loc printr-un turn de poartă înalt de 24 de metri, ce adăpostește la ultimul etaj patru clopote.
În incinta complexului mai pot fi vizitate cămările, capela și turnul-donjon. Părțile constitutive ale cetății Câlnic sunt rezultatul unor faze succesive de construcție. La începutul secolului al XV-lea cetatea este vândută comunității săsești, fiind adaptată noilor cerințe, ridicându-se al doilea rând de ziduri și bastionul odată cu răspândirea armelor de foc.
Turnul-donjon a fost amenajat ca spațiu muzeal, adăpostind pe două niveluri o colecție de artă populară. Turiștii au ocazia să admire icoane pe sticlă și lemn, ceramică, mobilier, costume populare, textile și diferite tipărituri. Cu zidurile sale groase, de aproape un metru, turnul se ridică până la 27 de metri înălțime, fiind cel mai reprezentativ element al fortificației. La parterul turnului, într-o încăpere boltită, se află pivnița, cu butoaie de stejar de 5.000 de litri și diferite unelte folosite în viticultură. Deși elaborată cu sisteme defensive simple, fără a impresiona prin dimensiuni, cetatea din Câlnic este apreciată ca element reprezentativ pentru civilizația transilvăneană a acelei epoci.

Cetatea medievală Râșnov

Publicat de 18 aprilie 2022 Etichetat bastion, burg, cavaleri, cetate, Dacii, fortificații, medieval, Nemuritorii, Râșnov, sași, secui, stemă, suvenire, teutoni, trandafiriLasă un comentariu

Localitatea Râșnov se află la 15 km depărtare de Brașov, pe vechiul drum comercial care lega în Evul Mediu șcheii de la poalele Tâmpei de orașul Câmpulung Muscel, capitala Valahiei.
Micuța localitate Râșnov s-a format ca așezare umană încă din perioada Antichității, în apropiere fiind descoperit complexul dacic de la Cumidava. Prima atestare documentară a târgului medieval, sub denumirea „Rosnou”, apare într-un act emis de Regele Carol Robert de Anjou, în anul 1331. După invazia din 1241 a tătarilor, locuitorii din Valea Trandafirilor au început construirea unui sistem de apărare puternic.
Denumirea orașului are la bază cuvântul „rose”, care atât în latină, cât și în dialectul germanic al teutonilor (primii locuitori ai acestei așezări) însemna „trandafir” – simbolul aflat sub forma unui buchet cu trei fire pe stema cetății.
Cetatea țărănească prezintă un stil arhitectural simplu, în linii drepte, axat pe ideea de rezistență în fața asediilor. Înălțimea zidurilor este de 5 metri, iar grosimea acestora oscilează între 1 și 1,5 metri. Zidurile și cele opt bastioane au fost acoperite de la început cu țiglă, pentru a preveni eventualele incendii provocate de invadatori.
Cetatea medievală era compusă dintr-o curte exterioară, unde erau adăpostite animalele și o curte interioară, în incinta căreia se aflau casele locuitorilor. Pentru a asigura apa necesară în timp de asediu, la începutul secolului al XVII-lea a fost săpată în incinta burgului medieval o fântână adâncă de 146 de metri. Zidurile cetății sunt mărginite în trei din cele patru puncte cardinale cu pante abrupte, de peste 100 de metri. Partea estică, mai vulnerabilă din punctul de vedere al obstacolelor naturale, prezintă în acest sector cele mai puternice fortificații.
În curtea interioară au fost construite în trecut peste 25 de locuințe, o școală, o capelă parohială și o casă a preotului. În câteva dintre aceste spații, unele dintre ele abandonate, sunt amenajate în prezent magazine cu suvenire. Turiștilor le este prezentată istoria, prin intermediul unui mic muzeu de artă feudală, o expoziție de armuri, arme, mobilier de epocă sau porturi specifice perioadei medievale.
În contemporaneitate, cetatea Râșnovului a reprezentat decorul ideal pentru turnarea unor scene din filme celebre, precum „Dacii” (1967), „Columna” (1968) sau „Nemuritorii” (1974). Considerat stațiune începând cu anul 1929, Râșnovul s-a dezvoltat din punct de vedere agroturistic în ultimii 20 de ani, dezvăluind vizitatorilor atât obiectivele sale istorice, cât și o artă a gastronomiei locale de influență săsească și secuiască.

Iarna la Cetatea Prejmer

Publicat de 4 ianuarie 2022 Etichetat biserica, burgund, cavaleri, cetate, cistercieni, fortificat, gotic, medieval, Prejmer, Sigismund, teutoni, UNESCOLasă un comentariu

La începutul secolului ai XIII-lea Cavalerii Teutoni primeau drepturi asupra utilizării teritoriului pe care se află în prezent comuna Prejmer, unde aveau să ridice, în stil gotic burgund, prima biserică din Tartlau (denumirea săsească a localității). Printr-un document emis în anul 1240, Regele Bela al IV-lea al Ungariei ceda biserica din Prejmer Mănăstirii Citeaux din Burgundia (Franța), pentru folosul obștesc al Ordinului cistercian.
Fiindcă zona se confrunta adesea cu invazia turcă prin pasul Buzău, Regele Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea unei incinte formate din ziduri groase, de 3-4 metri și înalte de 12 metri, cu șanț lat de apă, porți din fier și poduri mobile. În ziduri au fost prevăzute, pe patru nivele, 272 de încăperi. Astfel, fiecare familie din localitate deținea o cameră în cetate. Impunătoarea biserică-cetate nu a fost niciodată cucerită.
Între anii 1960 – 1970 au avut loc ample lucrări de restaurare, care au redat complexului forma și farmecul inițial. Deși, s-a intervenit adeseori de-a lungul istoriei asupra arhitecturii sale, biserica fortificată din Prejmer a rămas cea mai bine păstrată și cea mai impunătoare biserică-cetate medievală din Estul Europei, fiind înscrisă în anul 1999 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Biserica, situată în centrul complexului, se remarcă prin planul în cruce greacă, unic în Transilvania, similar unor biserici din nordul Germaniei. Bolțile ogivale și ferestrele polilobate sunt caracteristice stilului gotic burgund. Altarul poliptic, ce datează de la mijlocul secolului al XV-lea, este cel mai vechi altar din Transilvania.

Sărbători de iarnă la Mănăstirea Sucevița

Publicat de 24 decembrie 2021 Etichetat Bucovina, cetate, fortificat, Ieseu, Moldova, Movilă, mănăstire, nord, pictură, Sucevița, UNESCOLasă un comentariu

Situată între localitățile Câmpulung Moldovenesc și Rădăuți, Mănăstirea Sucevița este atestată documentar în anul 1582, fiind ridicată în timpul domniei lui Petru Șchiopul și înscrisă, începând cu anul 1993, pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO, alături de alte șapte biserici pictate din nordul Moldovei.
Pictura exterioară a Mănăstirii Sucevița, ultimul mare monument al secolului al XVI-lea din Bucovina, este cea mai bine păstrată din grupul bisericilor moldovenești cu pictură exterioară. Pictura exterioară din partea răsăriteană se desfășoară pe trei abside, într-o singură perspectivă picturală, imensă, numită ”Cinul”, acest ansamblul fiind împărțit în șapte registre orizontale, care ilustrează ierarhiile cerești și pământești. Pe fațada sudică este pictat ”Arborele lui Ieseu” (genealogia lui Iisus).
Istoria mănăstirii Suceviţa este strâns legată de numele familiei Movileştilor. Avându-şi începutul într-un modest schit de lemn, atribuit călugărului Pahomie, prima aşezare monahală în acest spațiu a fost ulterior reprezentată de o biserică din zid, ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea de Gheorghe Movilă. Cel mai mare dintre fraţii Movilă a îmbrăcat haina călugărească la mănăstirea Probota, ajungând apoi mitropolit al Moldovei.
Arhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din zona Moldovei. Cu aspectul său de cetate medievală, generat de zidurile fortificate ce formează perimetrul complexului, Mănăstirea Suceviţa prezintă un caracter unic și impresionant, intensificat şi de pictura exterioară, a cărei prospețime a rezistat, timp de peste patru veacuri, trecerii timpului.

Cetatea Făgăraș

Publicat de 13 decembrie 2021 Etichetat bastion, castel, cetate, Dietă, etnografic, Țara Făgărașului, Făgăraș, medieval, muzeu, renascentistLasă un comentariu

Cetatea Făgăraș, cel mai mare complex feudal aflat la poalele Carpaților Meridionali, a îndeplinit de-a lungul a peste cinci secole de existență mai multe scopuri, precum acela de fortăreață militară, de reședință princiară, garnizoană, închisoare și muzeu al regiunii în contemporaneitate.
Țara Făgărașului, un înfloritor și bogat domeniu medieval al Transilvaniei, avea în administrare la începutul secolului al XVII-lea peste 50 de sate. Loc de Dietă, cetatea a cunoscut etape distincte de dezvoltare. Ultimele lucrări de restaurare au fost realizate în perioada 1965 – 1977, căutând să redea castelului aspectul de secol XVII.
Acest ansamblu medieval, foarte bine conservat de-a lungul veacurilor, este înconjurat de un zid de apărare simplu și masiv, puternic marcat de patina vremii, ce adăpostește un castel de secol XVII, cu bastioane rectilinii, în stil italian și săli interioare de factură renascentistă.
Muzeul Țării Făgărașului a fost înființat în anul 1923, pe baza colecției etnografice a profesorului Valeriu Literat, unul dintre reprezentanții vieții culturale făgărășene în perioada interbelică. De profil mixt – artă, etnografie, istorie – muzeul cuprinde în patrimoniul său peste 17.000 de piese, grupate în 20 de colecții arheologice, numismatice, de carte românească, artă decorativă, ceramică populară, țesături și arme.

Iarna în Cetatea Alba Carolina

Publicat de 1 decembrie 2021 Etichetat Alba Iulia, Apuseni, baroc, bastion, Carolina, cetate, Ferdinand, Maria, VaubanLasă un comentariu

Numit Apulum de către romani, Bălgrad în perioada Evului Mediu și mai apoi Alba Iulia sub dominația Imperiului Austro-Ungar, atractivul oraș din Apuseni a găzduit în data de 1 decembrie 1918 sărbătoarea Marii Uniri.
La 1 noiembrie 1599, după victoria de la Șelimbăr, Alba Iulia devenea, odată cu alipirea Moldovei, prima capitală a celor trei principate, sub sceptrul domnitorului Mihai Viteazul.
Cetatea Alba Carolina, ridicată între anii 1714 – 1738, reprezintă cea mai impunătoare fortificație de tip Vauban de pe teritoriul României. Marchizul de Vauban a fost mareșal al Franței și un important inginer militar.
Având ziduri late de 3 metri la bază și ocupând un perimetru impresionant, de 12 km, cetatea în formă stelată numără șapte bastioane și șase porți de acces. Poarta a III-a, reprezentând intrarea principală în fortăreață, este cel mai important ansamblu sculptural în stil baroc din Transilvania, fiind totodată o monumentală operă de arhitectură militară. Intrarea este dominată de statuia ecvestră a lui Carol al VI-lea, în soclul acesteia aflându-se o mică încăpere în care a fost întemnițat Horea, principalul conducător al răscoalei țărănești de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
În Catedrala Reîntregirii Neamului, actualul sediu al Arhiepiscopiei Ortodoxe din Alba Iulia, au fost încoronați Regele Ferdinand și Regina Maria. În apropiere se află Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail, construită în secolul al XII-lea, creație a arhitecturii romano-gotice medievale, în interiorul căreia se află depus sarcofagul lui Iancu de Hunedoara.